ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 445 din 16

octombrie 2009 a Tribunalului Galați a

fost condamnat inculpatul I.M. la

o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3

ani,

după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă

de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din

18 aprilie 2009). l-a fost aplicată inculpatului I.M.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-

a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului I.M. și,

conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus

din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă

de la

data de 20 aprilie 2009 la zi.

A fost obligat inculpatul I.M. la plata sumei de

1.568,88 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate I.V.

S-a constatat că

partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte

civilă.

S-a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner din

textolit de culoare grena și lama de 17 cm, aflat la camera de corpuri delicte

a Tribunalului Galați.

S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în

sumă de 400 lei (200 lei la urm. pen. și 200 lei la fond), să fie virat către

Baroul Galați din fondurile M.J.

A fost obligat inculpatul

la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, în

ziua de 18 aprilie 2009,

martorul I.P., revenit în țară din Italia cu

ocazia

sărbătorilor pascale, a hotărât să facă curățenie în curtea locuinței

sale situată în corn. Braniștea, sat Vasile

Alecsandri, jud. Galați, imobil în care locuiau inculpatul I.M. împreună cu

mama sa, I.M. și cu

sora sa, I.I., pentru acest motiv, solicitându-le

ajutorul fraților săi, martorii I.N. și I.V. și martorilor V.I., V.P. și F.N.

Aceștia s-au

prezentat în jurul orelor 9,00, la locuința martorului I.

P., pentru a-l

ajuta. întrucât inculpatul I.M. era și el prezent, i s-a propus să participe și

el la această activitate. Acesta a refuzat pe motiv că imobilul nu-i aparține

și a plecat la pescuit. Inculpatul, precum și doi dintre frații săi, martorul I.N.

și partea vătămată I.V., aveau atribuite loturi de casă, iar martorului I.P. i

s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare de către I.M. pentru imobilul unde

locuiește în prezent inculpatul I.M. (declarații parte vătămată fila 10-14,

declarații inculpat filele 24-32, declarații martori filele 33-41, 42-46,

47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar u. p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar

i.f.).

În jurul orelor 14,00, inculpatul a revenit la domiciliu sub

influența

băuturilor alcoolice și, pe motiv

că i-ar fi dispărut un cazan pentru smoală

și niște araci, s-a luat la

ceartă cu martorul I.N. Acesta a încercat să-l liniștească, însă inculpatul I.M.

a luat un joagăr cu care a încercat să-l lovească pe martorul I.N. Întrucât conflictul

dintre cei doi degenera, martorul F.N. a chemat-o pe partea vătămată I.V. pentru

a interveni între aceștia. Partea vătămată I.V. a încercat să aplaneze

scandalul și, când i-a văzut pe cei doi îmbrâncindu-se, a intervenit între ei

pentru a-i despărți (declarații parte vătămată fila 10-14, declarații inculpat

filele 24-32, declarații martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57,

58-62 dosar u.p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.).

Inculpatul I.M. s-a deplasat la geanta cu care fusese

la pescuit, care se afla pe bicicletă, de unde a scos un cuțit cu lama de circa

15 cm, cu care s-a îndreptat spre partea vătămată I.V. Deoarece, cu mai mult

timp în urmă, mai fusese tăiată cu cuțitul în zona genunchiului de către

inculpat, partea vătămată a luat o lopată și i-a spus să lase cuțitul că altfel

o să-l lovească. Inculpatul nu s-a conformat și s-a apropiat de partea

vătămată, aceasta lovindu-l pe inculpat peste mâna în care ținea cuțitul.

Inculpatul I.M. nu a scăpat cuțitul din mână și a tăiat-o pe partea vătămată în

zona abdominală, după care a fugit din curte. Partea vătămată a încercat să-l

urmărească, însă, întrucât îi ieșiseră intestinele afară, a încetat să alerge

după inculpat și

s-a așezat pe o bancă în

fața porții. întrucât, partea vătămată sângera,

martorul V.P. a anunțat organele de poliție și salvarea, partea

vătămată

fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați, unde

s-a intervenit chirurgical (declarații parte

vătămată

fila 10-14, declarații inculpat filele 24-32, declarații martori filele

33-41,

42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar urm. pen., filele 18, 29, 30, 31, 53,

57 dosar i.f.).

În urma loviturii primate, partea vătămată I.V. a

suferit o plagă înjunghiată penetrantă epigastrică, care a putut fi produsă

prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor și care a necesitat 16-18 zile

de îngrijiri medicale pentru vindecare. Întrucât a interesat peretele

abdominal, peritoneul parietal și vasele sanguine, leziunea i-a pus în

primejdie viața, prin hemoragie masivă și desterilizarea cavității peritoneale,

salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical efectuat în

timp util (raport de constatare medico-legal filele 19-20 dosar u. p.).

Partea vătămată I.V. a fost internată la Spitalul Clinic

Județean de Urgență S.A.A. Galați în cadrul secției Chirurgie II la data de 18

aprilie 2009.

S-a apreciat că declarațiile inculpatului prin care a

încercat să acrediteze ideea că doar s-a apărat, trebuiesc înlăturate, întrucât

nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

S-a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului

pentru comiterea infracțiunii deduse judecății sunt pe deplin dovedite prin

probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor I.N., V.P., V.I., I.I.,

F.N.

și I.P., declarațiile inculpatului, procesele-verbale de depistare, de

cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare medico-legal,

actele aflate la dosar.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului I.M.,

de a aplica părții vătămate I.V., fratele său, lovituri cu cuțitul în zona

abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în

primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor calificat prev.

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de fond a

constatat că în favoarea inculpatului nu se poate

reține circumstanța

atenuantă a provocării, deoarece faptul că frații săi i-au aruncat un cazan

pentru smoală și niște araci nu constituie o violență, o atingere gravă a

demnității sau o acțiune

ilicită

gravă

care să provoace o puternică tulburare sau emoție inculpatului. Din contră, din

împrejurările în care s-au petrecut faptele, inculpatul certându-se inițial cu

martorul I.N. și, după ce partea vătămată I.V. i-a despărțit, s-a dus la

bicicletă, a luat cuțitul din geantă și s-a îndreptat

către partea vătămată înțepând-o în abdomen, este evident că inculpatul

nu era în vreo stare de tulburare sau emoție fiind pe deplin conștient

de faptele sale.

Cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat

inculpatul s-a reținut că acesta este intenția, cel puțin indirectă.

Astfel, ținând

cont că zona în care inculpatul a lovit partea vătămată

(cea a

abdomenului) este o zonă cu organe vitale, leziunea a fost profundă, urmările

grave, obiectul folosit (un cuțit) este apt să producă moartea, s-a apreciat că

inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea morții) și, dacă nu a

urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii unui

astfel de rezultat.

S-a mai arătat că

la individualizarea pedepsei aplicale inculpatului,

s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C.

pen. respectiv: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă,

gradul de pericol social al faptei,

persoana

făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea

penală.

Inculpatul I.M. nu este căsătorit, lucrează ca sudor

la SC T. SA Galați și nu are antecedente penale.

S-a apreciat că

cererea formulată de inculpat, prin apărător, de a fi

reținute în

favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c)

C. pen. este nefondată, întrucât inculpatul nu a avut o comportare bună

anterior faptei (acesta a mai lovit anterior partea vătămată cu cuțitul, este

violent când consumă băuturi alcoolice) și nici

nu a avut o comportare sinceră în fața organelor judiciare (recunoașterea

faptei fiind parțială).

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite,

instanța de fond a apreciat că inculpatul este nedemn de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce

implică exercițiul autorității de stat, urmând să se dispună interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. ca

pedeapsă complementară, precum și ca pedeapsă accesorie.

Cu privire la modalitatea de executare, având în

vedere împrejurările în care s-a comis fapta, importanța valorilor sociale

lezate, urmările grave, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu se poate

îndrepta și scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a

pedepsei, astfel că cererea inculpatului, prin apărător, de a se

dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei este nefondată.

Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată I.V.

nu s-a constituit partea civilă în cauză.

Partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.568,88 lei

reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate I.V. (filele 11,12

dosar de fond).

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, prejudiciului,

legăturii de cauzalitate, vinovăției inculpatului), s-a apreciat că, în baza art.

14 C. proc. pen.

, art. 998 C. civ.,

inculpatul va fi obligat la acoperirea prejudiciilor

cauzate părții

civile.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe

motive de

netemeinicie, susținând că instanța de fond i-a aplicat o

pedeapsă prea mare, întrucât a săvârșit această infracțiune

fiind

provocat.

Prin Decizia penală nr. 127/ A din 11 decembrie 2009

a Curții de

Apel Galați, secția penală, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul I.M.

În baza disp. art.

383 alin. (1) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen.

s-a menținut

starea de arest a inculpatului I.M.

În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20

aprilie 2009 la zi, respectiv la 11 decembrie 2009.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând

cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de

fapt și

de drept, a constatat că instanța

de fond a reținut corect situația de fapt,

încadrarea în drept și

vinovăția inculpatului, pe baza unei analize ample a materialului probator

administrat în cauză.

S-a apreciat că nu se poate reține în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât din

împrejurările în care s-au petrecut faptele nu rezultă că inculpatul era în

vreo stare de tulburare sau emoție; acesta era pe deplin conștient de faptele

sale.

Astfel, inculpatul

s-a certat inițial cu martorul I.N. și după ce

partea vătămată I.V. i-a despărțit, s-a dus la bicicletă, a luat

cuțitul

din geantă și s-a îndreptat către partea vătămată înțepând-o în

abdomen. Raportat la zona în care a lovit-o pe

partea vătămată, urmările

produse,

obiectul folosit (cuțit), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul

faptei

sale și chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia, a acceptat posibilitatea

producerii unui astfel de rezultat, inculpatul acționând cu intenție indirectă.

S-a reținut, de asemenea, că prima instanță a

realizat și o justă individualizare a răspunderii penale a inculpatului,

respectând prevederile art. 72 C. pen. cu ocazia stabilirii cuantumului

pedepsei, ținând cont atât de gravitatea deosebită a faptei, de natura

relațiilor sociale încălcate, relații ce ocrotesc viața persoanei, urmarea

produsă, precum și de persoana inculpatului.

S-a apreciat că

în mod just instanța de fond nu a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

, având în vedere următoarele:

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este de

atributul

instanței de judecată și deci

lăsată la aprecierea acesteia.

În aprecierea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea

trebuie raportate la

gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul

condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la oricare alte elemente

privitoare la persoana inculpatului.

În speță, în mod corect prima instanță nu a reținut

circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen., întrucât inculpatul nu

a avut un comportament

corespunzător anterior comiterii faptei - a mai lovit-o anterior pe partea

vătămată cu cuțitul și este violent atunci când consumă alcool - și totodată

acesta nu a avut o atitudine procesuală

sinceră

întrucât, așa cum a arătat și prima instanță, recunoașterea faptei

a

fost parțială și nuanțată.

Astfel, față de

gradul de pericol social al infracțiunii comise, față de

modalitatea și

împrejurările săvârșirii, așa cum au fost arătate mai sus, față de urmarea

produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, s-a

considerat că pedeapsa aplicată (minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea

dedusă judecății) este just dimensionată și nu se impune reducerea acesteia,

critica formulată de inculpat fiind nefondată.

Având în vedere și prevederile art. 52 C. pen., s-a

considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza prin

executarea efectivă a pedepsei.

Cu privire la starea de arest a inculpatului, s-a

apreciat că se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat solicitarea de

reindividualizare a

pedepsei, în sensul

reducerii cuantumului, prin reținerea de circumstanțe

atenuante, având

în vedere faptul că regretă fapta săvârșită.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit

vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză,

dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea,

instanța de fond a efectuat o justă individualizare a

pedepsei aplicate

inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca

modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei,

nefiind fondată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța

de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o

pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen.

Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul

prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta, cât și în

ceea ce privește coportamentul făptuitorului.

Ca atare,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate

în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea săvârșirii

altor fapte penale,

Înalta Curte apreciază că, în raport de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de circumstanțele reale în care aceasta a

fost comisă, precum și de datele care caracterizează persoana inculpatului,

care prezintă o periculozitate socială ridicată, a recunoscut fapta numai

parțial, nuanțând-o în favoarea sa, reducerea pedepsei nu se justifică, ambele

instanțe apreciind corect că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383

alin. (2) combinat cu art. 381

alin. (1) C. proc. pen. se va deduce

din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive

de

la 20 aprilie 2009 la zi.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 februarie 2010.