ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 445 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul I.M. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din 18 aprilie 2009). l-a fost aplicată inculpatului I.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei închisorii. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.M. și, conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la data de 20 aprilie 2009 la zi. A fost obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 1.568,88 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate I.V. S-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus confiscarea unui cuțit cu mâner din textolit de culoare grena și lama de 17 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați. S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400 lei (200 lei la urm. pen.

și 200 lei la fond), să fie virat către Baroul Galați din fondurile M.J. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în ziua de 18 aprilie 2009, martorul I.P., revenit în țară din Italia cu ocazia sărbătorilor pascale, a hotărât să facă curățenie în curtea locuinței sale situată în corn. Braniștea, sat Vasile Alecsandri, jud. Galați, imobil în care locuiau inculpatul I.M. împreună cu mama sa, I.M. și cu sora sa, I.I., pentru acest motiv, solicitându-le ajutorul fraților săi, martorii I.N. și I.V. și martorilor V.I., V.P. și F.N. Aceștia s-au prezentat în jurul orelor 9,00, la locuința martorului I. P., pentru a-l ajuta.

întrucât inculpatul I.M. era și el prezent, i s-a propus să participe și el la această activitate. Acesta a refuzat pe motiv că imobilul nu-i aparține și a plecat la pescuit. Inculpatul, precum și doi dintre frații săi, martorul I.N. și partea vătămată I.V., aveau atribuite loturi de casă, iar martorului I.P. i s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare de către I.M. pentru imobilul unde locuiește în prezent inculpatul I.M. (declarații parte vătămată fila 10-14, declarații inculpat filele 24-32, declarații martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar u. p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.). În jurul orelor 14,00, inculpatul a revenit la domiciliu sub influența băuturilor alcoolice și, pe motiv că i-ar fi dispărut un cazan pentru smoală și niște araci, s-a luat la ceartă cu martorul I.N.

Acesta a încercat să-l liniștească, însă inculpatul I.M. a luat un joagăr cu care a încercat să-l lovească pe martorul I.N. Întrucât conflictul dintre cei doi degenera, martorul F.N. a chemat-o pe partea vătămată I.V. pentru a interveni între aceștia. Partea vătămată I.V. a încercat să aplaneze scandalul și, când i-a văzut pe cei doi îmbrâncindu-se, a intervenit între ei pentru a-i despărți (declarații parte vătămată fila 10-14, declarații inculpat filele 24-32, declarații martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar u.p., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.). Inculpatul I.M. s-a deplasat la geanta cu care fusese la pescuit, care se afla pe bicicletă, de unde a scos un cuțit cu lama de circa 15 cm, cu care s-a îndreptat spre partea vătămată I.V.

Deoarece, cu mai mult timp în urmă, mai fusese tăiată cu cuțitul în zona genunchiului de către inculpat, partea vătămată a luat o lopată și i-a spus să lase cuțitul că altfel o să-l lovească. Inculpatul nu s-a conformat și s-a apropiat de partea vătămată, aceasta lovindu-l pe inculpat peste mâna în care ținea cuțitul. Inculpatul I.M. nu a scăpat cuțitul din mână și a tăiat-o pe partea vătămată în zona abdominală, după care a fugit din curte. Partea vătămată a încercat să-l urmărească, însă, întrucât îi ieșiseră intestinele afară, a încetat să alerge după inculpat și s-a așezat pe o bancă în fața porții. întrucât, partea vătămată sângera, martorul V.P. a anunțat organele de poliție și salvarea, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați, unde s-a intervenit chirurgical (declarații parte vătămată fila 10-14, declarații inculpat filele 24-32, declarații martori filele 33-41, 42-46, 47-49, 50-53, 54-57, 58-62 dosar urm. pen., filele 18, 29, 30, 31, 53, 57 dosar i.f.). În urma loviturii primate, partea vătămată I.V. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă epigastrică, care a putut fi produsă prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor și care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Întrucât a interesat peretele abdominal, peritoneul parietal și vasele sanguine, leziunea i-a pus în primejdie viața, prin hemoragie masivă și desterilizarea cavității peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical efectuat în timp util (raport de constatare medico-legal filele 19-20 dosar u. p.).

Partea vătămată I.V. a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați în cadrul secției Chirurgie II la data de 18 aprilie 2009. S-a apreciat că declarațiile inculpatului prin care a încercat să acrediteze ideea că doar s-a apărat, trebuiesc înlăturate, întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. S-a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății sunt pe deplin dovedite prin probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor I.N., V.P., V.I., I.I., F.N. și I.P., declarațiile inculpatului, procesele-verbale de depistare, de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare medico-legal, actele aflate la dosar.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului I.M., de a aplica părții vătămate I.V., fratele său, lovituri cu cuțitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanța de fond a constatat că în favoarea inculpatului nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării, deoarece faptul că frații săi i-au aruncat un cazan pentru smoală și niște araci nu constituie o violență, o atingere gravă a demnității sau o acțiune ilicită gravă care să provoace o puternică tulburare sau emoție inculpatului.

Din contră, din împrejurările în care s-au petrecut faptele, inculpatul certându-se inițial cu martorul I.N. și, după ce partea vătămată I.V. i-a despărțit, s-a dus la bicicletă, a luat cuțitul din geantă și s-a îndreptat către partea vătămată înțepând-o în abdomen, este evident că inculpatul nu era în vreo stare de tulburare sau emoție fiind pe deplin conștient de faptele sale. Cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul s-a reținut că acesta este intenția, cel puțin indirectă. Astfel, ținând cont că zona în care inculpatul a lovit partea vătămată (cea a abdomenului) este o zonă cu organe vitale, leziunea a fost profundă, urmările grave, obiectul folosit (un cuțit) este apt să producă moartea, s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea morții) și, dacă nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.

S-a mai arătat că la individualizarea pedepsei aplicale inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul I.M. nu este căsătorit, lucrează ca sudor la SC T. SA Galați și nu are antecedente penale. S-a apreciat că cererea formulată de inculpat, prin apărător, de a fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. este nefondată, întrucât inculpatul nu a avut o comportare bună anterior faptei (acesta a mai lovit anterior partea vătămată cu cuțitul, este violent când consumă băuturi alcoolice) și nici nu a avut o comportare sinceră în fața organelor judiciare (recunoașterea faptei fiind parțială).

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, instanța de fond a apreciat că inculpatul este nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum și ca pedeapsă accesorie. Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, importanța valorilor sociale lezate, urmările grave, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu se poate îndrepta și scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei, astfel că cererea inculpatului, prin apărător, de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei este nefondată.

Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit partea civilă în cauză. Partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.568,88 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate I.V. (filele 11,12 dosar de fond). Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, prejudiciului, legăturii de cauzalitate, vinovăției inculpatului), s-a apreciat că, în baza art. 14 C. proc. pen. , art. 998 C. civ., inculpatul va fi obligat la acoperirea prejudiciilor cauzate părții civile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, susținând că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea mare, întrucât a săvârșit această infracțiune fiind provocat.

Prin Decizia penală nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M. În baza disp. art. 383 alin. (1) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.M. În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi, respectiv la 11 decembrie 2009. În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului, pe baza unei analize ample a materialului probator administrat în cauză.

S-a apreciat că nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât din împrejurările în care s-au petrecut faptele nu rezultă că inculpatul era în vreo stare de tulburare sau emoție; acesta era pe deplin conștient de faptele sale. Astfel, inculpatul s-a certat inițial cu martorul I.N. și după ce partea vătămată I.V. i-a despărțit, s-a dus la bicicletă, a luat cuțitul din geantă și s-a îndreptat către partea vătămată înțepând-o în abdomen. Raportat la zona în care a lovit-o pe partea vătămată, urmările produse, obiectul folosit (cuțit), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, inculpatul acționând cu intenție indirectă.

S-a reținut, de asemenea, că prima instanță a realizat și o justă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând prevederile art. 72 C. pen. cu ocazia stabilirii cuantumului pedepsei, ținând cont atât de gravitatea deosebită a faptei, de natura relațiilor sociale încălcate, relații ce ocrotesc viața persoanei, urmarea produsă, precum și de persoana inculpatului. S-a apreciat că în mod just instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. , având în vedere următoarele: Recunoașterea circumstanțelor atenuante este de atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la oricare alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

În speță, în mod corect prima instanță nu a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât inculpatul nu a avut un comportament corespunzător anterior comiterii faptei - a mai lovit-o anterior pe partea vătămată cu cuțitul și este violent atunci când consumă alcool - și totodată acesta nu a avut o atitudine procesuală sinceră întrucât, așa cum a arătat și prima instanță, recunoașterea faptei a fost parțială și nuanțată. Astfel, față de gradul de pericol social al infracțiunii comise, față de modalitatea și împrejurările săvârșirii, așa cum au fost arătate mai sus, față de urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, s-a considerat că pedeapsa aplicată (minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății) este just dimensionată și nu se impune reducerea acesteia, critica formulată de inculpat fiind nefondată.

Având în vedere și prevederile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza prin executarea efectivă a pedepsei. Cu privire la starea de arest a inculpatului, s-a apreciat că se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a reiterat solicitarea de reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, prin reținerea de circumstanțe atenuante, având în vedere faptul că regretă fapta săvârșită. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen.

Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta, cât și în ceea ce privește coportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale, Înalta Curte apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de circumstanțele reale în care aceasta a fost comisă, precum și de datele care caracterizează persoana inculpatului, care prezintă o periculozitate socială ridicată, a recunoscut fapta numai parțial, nuanțând-o în favoarea sa, reducerea pedepsei nu se justifică, ambele instanțe apreciind corect că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 127/ A din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 aprilie 2009 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.