ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamanții C.E. și C.I. au chemat

în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de

100.000 lei reprezentând daune morale, pentru refuzul de declarare a recursului

în anulare de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Prin sentința nr. 564/C din 21 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă acțiunea,

ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

492/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții fără a-l încadra în motivele limitativ prevăzute în

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și fără a formula critici care să poată fi

încadrate în acest text de lege, ci exprimându-și doar nemulțumirile față de

hotărârea atacată.

Recursul este nul.

În conformitate cu prevederile art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor.

Cum recurenții nu au precizat

motivele de nelegalitate privitoare la decizia atacată, urmează a fi constatat

nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2010.