ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanții C.E. și C.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, pentru refuzul de declarare a recursului în anulare de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Prin sentința nr. 564/C din 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 492/A din 12 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții fără a-l încadra în motivele limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și fără a formula critici care să poată fi încadrate în acest text de lege, ci exprimându-și doar nemulțumirile față de hotărârea atacată. Recursul este nul. În conformitate cu prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Cum recurenții nu au precizat motivele de nelegalitate privitoare la decizia atacată, urmează a fi constatat nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.