ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 944/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 88921/105/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a constatat că excepția nelegalei compunerii a completului de judecată invocată de intimații - pârâți C.V.M. și C.E. nu constituie un incident procedural. Pe cale de consecință, cauza a fost restituită completului inițial învestit. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că a fost învestită prin încheierea pronunțată la data de 26 octombrie 2009 cu soluționarea excepției de nelegală compunere a completului de judecată, excepție ce a fost considerată ca fiind un incident procedural în sensul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Apreciind asupra excepției și verificând modalitatea de investire, instanța a constatat că această excepție nu constituie un incident procedural în sensul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, motiv pentru care a considerat că nu este legal învestită (în completul în care s-a pronunțat încheierea ce face obiectul recursului) pentru a se pronunța asupra excepției invocate. Astfel, s-a statuat că excepția invocată de pârâtă urmează să fie soluționată de completul în fața căruia a fost invocată, urmând ca același complet să fie sesizat și cu excepțiile de neconstituționalitate prin care se solicită sesizarea Curții Constituționale, aceste excepții având legătură cu cea invocată la termenul din 26 octombrie 2009. Împotriva acestei încheierii au declarat recurs pârâții C.E.

și C.V.M. în contradictoriu cu Comitetul creditorilor debitoarei SC R.B. SA, A.G.F.P. Prahova și SC R.B. SA, prin lichidator judiciar R. SPRL Ploiești, susținând următoarele: - Instanța nu a respectat contradictorialitatea dezbaterilor și nici dreptul la apărare situație ce atrage nulitatea încheierii atacate pentru nerespectarea unor principii generale ale procesului civil (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). - Încheierea atacată nu este motivată învederându-se principiul garantării dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil. - Instanța a calificat greșit natura juridică a incidentului procedural. Recursul este inadmisibil. Cauza în care s-a pronunțat încheierea atacată are drept obiect recursul împotriva sentinței nr. 1559 din 23 decembrie 2008 prin care s-a soluționat o cerere în anulare formulată de Comitetul creditorilor debitoarei SC R.B.

SA, în procedura insolvenței pornită împotriva debitoarei mai sus menționate. La termenul din 26 octombrie 2009 s-a invocat excepția nelegalei compuneri a completului, întemeiată pe dispozițiile art. 11 și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, iar completul – în compunerea criticată - învestit cu soluționarea recursului, a considerat că sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, urmând ca excepția să fie analizată de către completul stabilit potrivit prevederilor evocate, respectiv de către completul imediat următor. Acest complet, prin încheierea atacată, a considerat că excepția invocată de petenți - ce a vizat nelegala compunere a completului care a fost învestit cu soluționarea recursului – nu constituie un incident procedural în sensul avut în vedere de art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Analizând aceste prevederi, se poate constata că, în privința încheierilor obiect al recursului norma face trimitere la dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, prin urmare, încheierile premergătoare pot face obiectul recursului numai odată cu fondul, considerându-se că recursul împotriva hotărâri principale a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare chiar și în absența unei identificări exprese a acestora în cuprinsul cererii de recurs.

Dată fiind reglementarea cuprinsă în art. 8 din Legea insolvenței nr. 85/2006 potrivit cu care hotărârile pronunțate de judecătorul sindic, în procedura de insolvență sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs – apare ca inadmisibil recursul ce face obiectul prezentei cauze. Reglementarea cuprinsă în art. 282 alin. (2) C. proc. civ. conține și o excepție de la regulă și anume, încheierile premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății. De regulă, în cazul încheierilor prin care se întrerupe cursul judecății, legea prevede calea de atac a recursului în mod separat, intrând în această categorie încheierile de suspendare a judecării cauzei [art. 1151, art. 243 alin. (1), art. 244 C. proc.

civ.]. De asemenea, mai intră în această categorie și încheierile în privința cărora normele legale speciale stabilesc expres că ar putea fi atacate distinct de hotărârea finală. Or, în această cauză, încheierea ce face obiectul prezentului recurs nu se încadrează în niciuna dintre categoriile arătate. Pe de o parte, nu se poate considera că prin aceasta s-a întrerupt cursul judecății întrucât, transmiterea dosarului de la completul inițial învestit la completul constituit conform art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru soluționarea unui pretins incident procedural și restituirea către primul complet, nu poate fi asimilată unei întreruperi a judecății.

Pe de altă parte, fiind vorba de un incident procedural (întemeiat de petenți pe dispozițiile art. 98 din regulament, potrivit art. 98 alin. (1) incidentele se soluționează cu respectarea normelor de procedură și a normelor de repartizare aleatorie a cauzelor, norme ce fac trimitere la art. 34 C. proc. civ., care – în funcție de soluția pronunțată prevăd fie imposibilitatea exercitări unei căi de atac, fie posibilitatea declarării căi de atac a recursului împotriva încheierii, numai odată cu fondul. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții C.E. și C.V.M. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.