ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 944/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 88921/105/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a constatat că excepția nelegalei

compunerii a completului de judecată invocată de intimații - pârâți C.V.M. și C.E.

nu constituie un incident procedural.

Pe cale de consecință, cauza

a fost restituită completului inițial învestit.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a constatat că a fost învestită prin încheierea pronunțată la data de

26 octombrie 2009 cu soluționarea excepției de nelegală compunere a completului

de judecată, excepție ce a fost considerată ca fiind un incident procedural în

sensul art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești.

Apreciind asupra excepției

și verificând modalitatea de investire, instanța a constatat că această

excepție nu constituie un incident procedural în sensul art. 98 din

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, motiv pentru

care a considerat că nu este legal învestită (în completul în care s-a

pronunțat încheierea ce face obiectul recursului) pentru a se pronunța asupra

excepției invocate.

Astfel, s-a statuat că

excepția invocată de pârâtă urmează să fie soluționată de completul în fața

căruia a fost invocată, urmând ca același complet să fie sesizat și cu

excepțiile de neconstituționalitate prin care se solicită sesizarea Curții

Constituționale, aceste excepții având legătură cu cea invocată la termenul din

26 octombrie 2009.

Împotriva acestei încheierii

au declarat recurs pârâții C.E. și C.V.M. în contradictoriu cu Comitetul

creditorilor debitoarei SC R.B. SA, A.G.F.P. Prahova și SC R.B. SA, prin

lichidator judiciar R. SPRL Ploiești, susținând următoarele:

- Instanța nu a respectat

contradictorialitatea dezbaterilor și nici dreptul la apărare situație ce

atrage nulitatea încheierii atacate pentru nerespectarea unor principii

generale ale procesului civil (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

- Încheierea atacată nu este

motivată învederându-se principiul garantării dreptului la apărare și al

dreptului la un proces echitabil.

- Instanța a calificat

greșit natura juridică a incidentului procedural.

Recursul este inadmisibil.

Cauza în care s-a pronunțat

încheierea atacată are drept obiect recursul împotriva sentinței nr. 1559 din 23

decembrie 2008 prin care s-a soluționat o cerere în anulare formulată de

Comitetul creditorilor debitoarei SC R.B. SA, în procedura insolvenței pornită

împotriva debitoarei mai sus menționate.

La termenul din 26 octombrie

2009 s-a invocat excepția nelegalei compuneri a completului, întemeiată pe

dispozițiile art. 11 și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, iar completul

– în compunerea criticată - învestit cu soluționarea recursului, a considerat

că sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine

interioară al instanțelor judecătorești, urmând ca excepția să fie analizată de

către completul stabilit potrivit prevederilor evocate, respectiv de către

completul imediat următor.

Acest complet, prin

încheierea atacată, a considerat că excepția invocată de petenți - ce a vizat

nelegala compunere a completului care a fost învestit cu soluționarea

recursului – nu constituie un incident procedural în sensul avut în vedere de art.

98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională, fiind aplicabile în mod corespunzător

dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 282

alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face

apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt

cursul judecății.

Analizând aceste prevederi,

se poate constata că, în privința încheierilor obiect al recursului norma face

trimitere la dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, prin urmare,

încheierile premergătoare pot face obiectul recursului numai odată cu fondul,

considerându-se că recursul împotriva hotărâri principale a fost făcut și

împotriva încheierilor premergătoare chiar și în absența unei identificări

exprese a acestora în cuprinsul cererii de recurs.

Dată fiind reglementarea

cuprinsă în art. 8 din Legea insolvenței nr. 85/2006 potrivit cu care

hotărârile pronunțate de judecătorul sindic, în procedura de insolvență sunt

susceptibile de a fi atacate numai cu recurs – apare ca inadmisibil recursul ce

face obiectul prezentei cauze.

Reglementarea cuprinsă în art.

282 alin. (2) C. proc. civ. conține și o excepție de la regulă și anume,

încheierile premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății.

De regulă, în cazul

încheierilor prin care se întrerupe cursul judecății, legea prevede calea de

atac a recursului în mod separat, intrând în această categorie încheierile de

suspendare a judecării cauzei [art. 1151, art. 243 alin. (1), art. 244 C. proc.

civ.].

De asemenea, mai intră în

această categorie și încheierile în privința cărora normele legale speciale

stabilesc expres că ar putea fi atacate distinct de hotărârea finală.

Or, în această cauză,

încheierea ce face obiectul prezentului recurs nu se încadrează în niciuna

dintre categoriile arătate.

Pe de o parte, nu se poate

considera că prin aceasta s-a întrerupt cursul judecății întrucât, transmiterea

dosarului de la completul inițial învestit la completul constituit conform art.

98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

pentru soluționarea unui pretins incident procedural și restituirea către

primul complet, nu poate fi asimilată unei întreruperi a judecății.

Pe de altă parte, fiind

vorba de un incident procedural (întemeiat de petenți pe dispozițiile art. 98

din regulament, potrivit art. 98 alin. (1) incidentele se soluționează cu

respectarea normelor de procedură și a normelor de repartizare aleatorie a

cauzelor, norme ce fac trimitere la art. 34 C. proc. civ., care – în funcție de

soluția pronunțată prevăd fie imposibilitatea exercitări unei căi de atac, fie

posibilitatea declarării căi de atac a recursului împotriva încheierii, numai

odată cu fondul.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil urmând a fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâții C.E. și C.V.M. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.