ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestațiilor în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, la data de 02 martie 2011, sub nr. 1822/1/2011, S.M. și SC C.D. SRL

Pitești au formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 566 din 9 februarie 2011

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

Dosarul nr. 7161/120/2007.

La data de 02 iunie 2011, ambii au

depus la dosarul cauzei, cereri prin care și-au recalificat calea extraordinară

de atac exercitată, ca fiind contestație în anulare împotriva aceleiași

decizii, S.M. a solicitat conexarea cu Dosarul nr. 2731/1/2011, aflat pe rolul

aceleiași instanțe cu termen de judecată la 22 septembrie 2011 și având același

obiect, respectiv contestație în anularea Deciziei nr. 566 din 9 februarie 2011

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

Dosarul nr. 7161/120/2007 iar SC C.D. SRL Pitești a depus motivele contestației

în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 22

septembrie 2011, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2731/1/2011 la prezentul

Dosar nr. 1822/1/2011.

Contestatorii au solicitat admiterea

contestației, retractarea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat

împotriva Deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțate de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu

consecința admiterii recursului formulat de pârâții SC C.D. SRL Pitești și

S.M., modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului

reclamantei-pârâte SC D.N.I.E. SRL Pitești si reclamantului-intervenient S.I.,

cu menținerea sentinței nr. 282 din 24 aprilie 2009 și a sentinței nr. 530 din

29 octombrie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovita.

I. În motivarea căii extraordinare de

atac, contestatorii S.M. și SC C.D. SRL Pitești au dezvoltat elemente de

critică subsumate ambelor teze ale art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. au susținut că soluția instanței de

recurs este rezultatul următoarelor greșeli materiale:

1.1. Ambele instanțe de fond s-au

pronunțat asupra cererii reclamantei-pârâte SC D.N.I.E. SRL cu încălcarea

prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, prin aceea că nu au pus în vedere acesteia să achite diferența de

taxă de timbru, cu toate că în cursul derulării litigiului au apărut elemente,

"(cererile reconventionale ale intimatilor-pârâți)", care au

determinat o valoare mai mare (cererile reconventionale ale intimaților -

parați).

1.2. Existența unei neconcordanțe

între minuta și dispozitivul Deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 166 din 22 decembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul că, în timp ce în minută s-a

consemnat respingerea ambelor cereri reconventionale ca nefondate, în

dispozitivul deciziei s-a menționat doar respingerea cererii reconventionale

completatoare formulate de pârâta-reclamantă SC C.D. SRL, menținându-se restul

dispozițiilor sentinței nr. 282/2009, ceea ce, în opinia contestatorului, are

semnificația păstrării soluției instanței de fond de admitere a cererii

reconventionale a SC C.D. SRL și de admitere a cererilor reconventionale și

completatoare formulate de contestatorul S.M.

Ca și concluzie a celor anterior

expuse, au precizat că, în mod surprinzător, înalta Curte a omis să se pronunțe

asupra unui motiv imperativ, de ordine publică, de natură să atragă nulitatea

absolută a deciziei recurate, deși acesta a fost susținut în fața instanței de

către apărătorul contestatorului S.M., cu ocazia expunerii concluziilor pe

fondul căii extraordinare de atac, recunoscând că nu a fost invocat prin

memoriul de recurs.

În susținerea acestui motiv, s-a depus

la dosarul cauzei extras după caietul de ședință al magistratului-asistent de

la data când instanța de recurs a reținut cauza în pronunțare.

1.3 Contestatorii au arătat că este de

asemenea o eroare materială care a condus la pronunțarea soluției de către

instanța de recurs, faptul că aceasta nu a pus din oficiu în discuția părților

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art.

720

1

C. proc. civ.

prevăzut de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., S. și SC

C.D. SRL Piești au invocat următoarele motive de modificare sau de casare a

deciziei Curții de Apel Ploiești, pretins a fi fost omise a fi cercetate de

instanța de recurs:

2.1 Au susținut că, nici instanța de

apel și nici cea de recurs nu s-au pronunțat asupra motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv asupra criticilor

referitoare la acordarea către reclamanta-pârâtă SC D.N.I.E. SRL a mai mult

decât a cerut, respectiv : i s-a acordat acesteia cale de acces către magazinul

Căminul, deși în titlul de proprietate nu erau prevăzute spații comune, deși

locul nu era înfundat, fapt dovedit cu înscrisuri și nici nu a existat o

convenție între părți în acest sens; s-a acordat reclamantei cale de acces la

magazinul Căminul, cerere formulată abia în fața instanței de apel, deși prin

acțiunea introductivă, aceasta solicitase "respectarea căii de

trecere" la magazin; s-au acordat reclamantei mai multe spații comune, cu

încălcarea contractului de vânzare-cumpărare și fără ca aceasta să le fi cerut

prin cererea introductivă sau prin cea completatoare.

2.2 Contestatorii a mai arătat, că

atât instanța de apel, cât și cea de recurs au interpretat greși actul juridic

dedus judecății, schimbându-i înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al

acestuia, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, au susținut că atât

instanța de fond, cât și cea de apel și au motivat soluțiile în baza

contractelor de vânzare-cumpărare și a protocolului de divizare, fără ca

situația să corespundă realității.

Au mai precizat că ambele instanțe nu

au motivat care este semnificația clauzei cuprinse în contractul de

vânzare-cumpărare din 2004 referitoare la dreptul de coproprietate forțată și

perpetuuă; că nu a fost menționată suprafața comună identificată de expertul

G.G. ca fiind în plus față de mențiunile din acte; că în mod eronat au fost

apreciate tronsoanele Confecții și Tricotaje ca nefiind comune; că s-a reținut

în mod eronat că spațiul aparținând contestatorului S.M. s-ar afla la mezaninul

blocului (tronsonului) A4, în realitate, în opinia acestuia, spațiul fiind

situat la mezaninul blocului (tronsonului) A3.

Reclamanta SC D.N.I.E. SRL a depus

întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea

contestațiilor în anulare ca nefondate și obligarea contestatorilor la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală.

II. Examinând contestațiile în

anulare, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 318 C. proc. civ.,

articol pe care contestatorii și-au întemeiat calea extraordinară de atac:

"hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța respingând recursul sau admițându-1 numai în parte a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a

pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să

își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. C. proc.

civ. reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în

anulare de drept comun (art. 317) și contestația în anulare specială (art. 318

invocat în speță).

Pentru contestația în anulare

specială, reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., legiuitorul a

prevăzut două motive, respectiv : "când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au

admițându-1 numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau de casare".

art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., contestatorii au expus trei situații

despre care au susținut că reprezintă erori materiale prin omisiune ale

instanței de recurs, care au determinat soluția cuprinsă în decizia atacată,

respectiv:

- ignorarea de către instanțele de

fond a prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, prin aceea că nu au pus în vedere reclamantei să timbreze

la valoarea obiectului cererilor reconventionale formulate de pârâți;

- neconcordanța între minuta și

dispozitivul Deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțate de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

Apel Ploiești;

- neinvocarea din oficiu de către

instanța de recurs a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute

de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prima teză a

art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului care au avut drept consecință pronunțarea unor

soluții greșite.

Norma legală vizează greșeli de fapt,

involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident

procedural. In doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea

părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în

care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat

legea, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii

de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare

ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs, care cel

puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.

Numai o greșeală materială esențială

care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în

anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la

data hotărârii ce se atacă.

Fiind un text de excepție, noțiunea de

greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest

motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

În speță, Înalta Curte apreciază că

pretinsele erori materiale invocate de contestatori, constând în neaplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru și neinvocarea din oficiu de către instanța de recurs a excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 720 C.

proc. civ., constituie critici de fond privind interpretarea unor instituții de

drept și a unor norme de lege și ca atare nu reprezintă eroare materială.

Referitor la neconcordanța dintre

minuta și dispozitivul Deciziei civile nr. 166 din 22 decembrie 2009 pronunțate

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, Apel Ploiești, Înalta Curte apreciază că nici acest motiv nu se

încadrează în categoria erorilor materiale de natură să conducă la dezlegarea

eronată a recursului, având în vedere că părțile au posibilitatea să solicite

rectificarea în cadrul procedurii speciale prevăzute de dispozițiile art. 281

și urm. C. proc. civ. sau în însăși calea de atac a recursului.

De altfel, Înalta Curte reține că, în

cuprinsul normei invocate de contestatori, art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., legiuitorul a prevăzut expres că hotărârile instanței de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale, iar în speță, eroarea materială fiind strecurată în

decizia instanței de apel, nu se poate aprecia ca soluția instanței de recurs

este consecința acestei erori, cu atât mai mult cu cât, considerentele

hotărârii pronunțate de instanța de control ordinar nu lasă loc la echivoc în

ceea ce privește dezlegarea pricinii, dezvoltând argumentat soluția cuprinsă în

minută.

întemeiate pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când ".

instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare",

Înalta Curte reține potrivit practicii și doctrinei în materie, că legiuitorul

a vizat numai omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt și de drept

invocate de parte.

Astfel, având în vedere că elementele

de critică dezvoltate de contestatori au vizat aspecte punctuale ținând de

situația de fapt și de administrarea probatoriilor, Înalta Curte le va respinge

apreciindu-le ca fiind nefondate, din verificarea considerentelor deciziei

contestate rezultând că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de

nelegalitate invocate de S.M. și SC C.D. SRL, ea neavând obligația de a analiza

fiecare argument cuprins în memoriul de recurs, ci de a analiza fiecare motiv

de casare, ceea ce instanța de recurs a și făcut.

Întrucât așa cum am mai arătat, în

această cale de atac nu pot fi valorificate greșelile de judecată,

contestațiile în anulare urmează a fi respinse ca nefondate.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte va respinge contestațiile în anularea Deciziei nr. 566 din 9 februarie

2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

Dosarul nr. 7161/120/2007, formulate de contestatorii SC C.D. SRL Pitești și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestațiile în anularea

Deciziei nr. 566 din 9 februarie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 7161/120/2007 formulate de

contestatorii SC C.D. SRL Pitești și S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 noiembrie 2011.