ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 336/PI din 14 decembrie 2009 a

Curții

de Apel Timișoara, secția penală, în

baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de revizuire a sentinței

penale nr.

65/PI/2007 formulată de revizuienta B.M.

A fost obligată revizuienta la 300 lei cheltuieli

judiciare către

stat.

S-a

reținut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara la data de 21 aprilie 2009, condamnata B.M. a solicitat revizuirea

hotărârii penale pronunțate la data de 13 iulie 2007 în dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 2358/59/2006, prin care s-a dispus condamnarea sa.

De asemenea, a solicitat și suspendarea dispozițiilor hotărârii atacate până la

soluționarea cererii de revizuire.

Condamnata

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe motiv

că instanța de fond nu a avut în vedere o serie de fapte și împrejurări,

arătând că partea civilă B.M., în justificarea calității sala procesuale,

uzează de un testament olograf, or, în cauză, operează instituția revocării

tacite parțiale a acestuia și că a înțeles că aceasta a fost chemată în

judecată de Fundația E.C. și V.V. pentru ca instanța civilă să constate că B.M.

nu are calitatea de moștenitor testamentar întrucât defunctul V.V. a înstrăinat

obiectul

legatului particular ulterior întocmirii

testamentului.

Se mai

precizează că va detalia toate aceste aspecte printr-un amplu memoriu.

Prin

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a cerut

respingerea cererii de revizuire întrucât motivele invocate nu sunt de natură

să releve netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatei.

Examinând

cererea formulată, se constată că prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara nr. 287/P/2005, condamnata B.M. a fost trimisă în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen., reținându-se că în calitate de

notar public, condamnata a atestat în mod nereal că donatorul V.V. s-a

prezentat în fața sa, la sediul biroului notarial, și că a consimțit la

autentificarea

unui contract de

donație prin care donatorul transmitea în favoarea

Fundația E.C. și V.V.

un imobil evaluat la suma de 937.645.181 lei.

Sesizarea penală a fost făcută de către partea

vătămată care

a atestat că se află în posesia unui testament olograf,

scris, semnat și datat de către V.V. în anul 2004, prin care i-a lăsat ei

imobilul respectiv.

Prin sentința

penală nr. 65/P1/2007 Curtea de Apel Timișoara a achitat inculpata, în baza

art. 181 C. pen. și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ de 1000

lei. S-a constat nulitatea absolută a contractului de donație și au fost

respinse pretențiile părții B.M.

Prin

Decizia penală nr. 310/2008 Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara

și a părții civile B.M. și a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6

luni închisoare cu suspendarea

condiționată

a executării și au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Așa cum

s-a menționat mai sus, condamnata și-a argumentat cererea de revizuire prin

aceea că la judecarea cauzei în fond și recurs instanțele de judecată nu au

avut în vedere că

partea civilă B.M. a uzat

de un testament olograf și nu au

observat că operează instituția

revocării tacite parțiale a acestuia, această constatare făcând obiectul

acțiunii civile anexate la cererea de revizuire, apreciind că este cazul de

revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea

de Apel a apreciat că nu poate fi reținut cazul de revizuire invocat și nici un

alt caz prev. de art. 394 C. proc. pen.

După

cum se poate observa, obiectul cauzei în care a fost condamnată revizuienta l-a

constituit infracțiunea de fals intelectual care este o infracțiune de pericol,

astfel că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

nu este relevantă calitatea părților civile.

De asemenea, despre testamentul olograf invocat,

organele

judiciare au avut cunoștință încă din faza de urmărire penală,

astfel că nu se poate invoca existența unei împrejurări noi.

Prin

urmare, din aspectele relevate de condamnată nu poate fi reținut vreun caz de

revizuire, astfel că în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs revizuienta

B.M., care deși legal citată nu s-a prezentat în fața Înaltei

Curți

și nu și-a motivat în scris calea de atac declarată.

Examinând

din oficiu hotărâre atacată conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că petenta condamnată B.M. și-a întemeiat

cererea de revizuire formulată pe

disp. art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând în motivarea acesteia că în

mod eronat s-a reținut calitatea de parte civilă

pentru numita B.M. în condițiile în care infracțiunea de fals

intelectual

pentru care a fost trimisă în judecată este una de pericol, iar nu una de

prejudiciu. Pe de altă parte, în justificarea

acestei

calități, susnumita a uzat de un testament olograf, care însă

fusese

revocat tacit parțial în condițiile în care obiectul legatului particular

fusese înstrăinat ulterior întocmirii testamentului, fapt

care formează de altfel obiectul unui dosar civil

a cărui atașare s-a

solicitat prin cererea de revizuire.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea unei

hotărâri penale definitive poate fi cerută când

s-au descoperit fapte

sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, fapte

sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru

a fi incident acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de

condamnare, este necesar ca după

rămânerea

definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi, de

natură a

influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului în sensul

că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de

condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în

hotărârea rămasă definitivă.

Î

n speță, Curtea reține că primul motiv de

revizuire, ce pune în

discuție

calitatea de parte civilă a numitei B.M. nu poate fi analizat prin prisma

vreunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute

expres și limitativ în

art. 394 C. proc. pen.

Î

n ce privește celălalt motiv de revizuire, acesta

reprezintă o

reiterare a susținerilor făcute de către petentă în fața

instanței de fond, cu ocazia audierii sale ca inculpată (fil. 158, ds.

2358/59/2006), nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394

lit. a) C. proc. pen.

În

concluzie, Curtea constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul

prezentei cauze, condamnata tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu

privire la o împrejurare cunoscută de instanțele de fond și recurs în ciclul

procesual finalizat cu condamnarea revizuientei și, prin aceasta la o

reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea ocazie.

Or, acest

lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale

extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea

condamnatei

a fost respinsă.

Așa

fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b)

C. proc. pen., cu obligarea recurentei revizuiente la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta revizuientă B.M. împotriva

sentinței penale nr. 336/PI din

14

decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de

400 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2010.