ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

în judecată

1.1. Obiect

Prin cererea înregistrată

la data de 23 octombrie 2003 reclamanta A.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de

pârâtă, precum și obligarea acesteia să emită în favoarea sa decizia de restituire

în natură a imobilului teren liber de construcții, în suprafață de 273 stj.p (983

m.p.) situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257 Cluj-Napoca,

nr. top 12172 și transcris după expropriere sub B 19 în C.F. nr. 20254 Cluj-Napoca,

cu nr. top 12172, în favoarea Statului Român.

1.2. În fapt

În

motivarea cererii de chemare

în judecată reclamanta a învederat că imobilul solicitat, proprietatea antecesorilor

săi, A.P.V. tatăl soțului său A.V.V. (decedat), a trecut în proprietatea statului

în baza Decretului nr. 450 din 14 iulie 1965 al Consiliului de Stat și în administrarea

Institutului Agronomic Cluj, conform anexei la decret, în scopul extinderii Institutului

Agronomic Cluj, prin construirea Pavilionului nr. VIII, obiectiv ce nu a fost realizat,

în prezent terenul în litigiu fiind liber de construcții.

În

acest context și în considerarea

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, refuzul de restituire în

natură materializat în decizia atacată este nelegal și abuziv, motiv pentru care

a solicitat admiterea acțiunii.

1.3. În drept

Reclamanta și-a întemeiat

cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale H.G.

nr. 498/2003.

1.4. Alte cereri incidentale

La data de 06 februarie

2004 intervenienții A.O. prin mandatar C.L.O. au solicitat respingerea cererii dedusă

judecății întrucât reclamanta nu are calitate procesuală activă după defunctul

A.P.V. și că relativ la imobilul solicitat și în prezenta procedură, există o judecată

ce face obiectul Dosarului nr. 12685/2002 finalizată prin sentința nr. 420/2003

ce se află într-o etapă procesuală superioară prezentei judecăți și care recunoaște

drepturile pretinse în cauza de față în favoarea intervenientului C.L.O.

Ulterior, la 22 septembrie

2005, aceiași intervenienți au solicitat prin cererea înregistrată la data menționată,

să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 16/2000 și a certificatului

suplimentar nr. 31/2000 eliberat de B.N.P. O.M. după defunctul A.P.V. și eliberarea

unui alt certificat pentru A.E., A.S.L. și A.C. privind succesiunea defunctului

A.V.V.; să se recunoască calitatea de moștenitor după defunctul A.P.V. a lui A.O.

în calitate de fiu în cotă de 1/4 parte; C.L.O. în calitate de nepot în cotă de

1/4 părți; G.S. și A.S. în calitate de nepoți în cotă de 1/4 părți; să se constate

dreptul de proprietate asupra imobilului menționat a antecesorului A.P.V. prin recunoaștere

de către moștenitorii proprietarilor tabulari a actului de vânzare-cumpărare din

anul 1935; menținerea petitului de restituire în natură a imobilului în litigiu,

în favoarea moștenitorilor îndreptățiți și în măsura în care aceștia fac dovada

că au respectat termenele legale prescrise de Legea nr. 10/2001; intabularea imobilului

în cote părți egale, în favoarea moștenitorilor îndreptățiți în conformitate cu

actele de stare civilă depuse la dosar și în condițiile respectării prescripțiilor

legii speciale.

Au solicitat totodată,

respingerea cererii reclamantei A.E. de restituire în natură a imobilului solicitat,

întrucât nu are calitate procesuală activă după defunctul A.P.V.

În

motivarea cererii, intervenienții

au arătat că reclamanta este înlăturată de la succesiunea antecesorului său, A.V.V.,

fiul lui A.P.V., de copiii rezultați din căsătoria acestora, A.S.L. și A.C., situație

în care au înțeles să conteste valabilitatea certificatului de moștenitor nr. 16/2000

și a celui suplimentar nr. 31/2000 eliberate de B.N.P. O.M., cu privire la care

au arătat că se înscriu în fals și au solicitat anularea acestora.

În

acest sens au mai învederat

că reclamanta a încercat să-și valorifice drepturile pretinse în prezenta procedură

și în aceea declanșată în temeiul Legii nr. 112/1995, dar și în cea demarată în

baza Legii nr. 18/1991, cu înlăturarea drepturilor recunoscute în favoarea lor,

demersurile sale fiind respinse jurisdicțional.

Prin sentința nr. 596

din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați A.S.L. și A.C.M.

A fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale a intervenienților forțați G.S.M. și A.S.I.

A fost respinsă excepția

autorității de lucru judecat invocată de reclamantă și de intervenienții forțați

A.S.L. și A.C.M.

A fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca.

S-a dispus anularea deciziei

nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de pârâtă care a fost obligată să emită în

favoarea reclamantei o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a

cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 273 stj.p situat în Cluj-Napoca, cu

nr. top 12172, înscris inițial în C.F. nr. 19257 Cluj-Napoca, transcris în C.F.

nr. 20254 Cluj-Napoca.

A fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C.L.O. în contradictoriu

cu reclamanta și cu intervenienții forțați G.S.M. și A.S.I. și ca fiind formulată

împotriva unor persoane fără calitate procesuală cererea de intervenție principală

formulată de intervenientul C.L.O. în contradictoriu cu intervenienții forțați A.S.L.

și A.C.M.

Prima instanță a reținut,

în esență, în raport de situația notificărilor formulate cu privire la imobilul

în litigiu, de succesiunea litigiilor declanșate de părți cu privire la același

bun și de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, că pentru terenul litigios

au calitate de persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii în temeiul prevederilor

Legii nr. 10/2001, reclamanta pentru cota de 1/3 parte, intervenientul C.L.O. pentru

cota parte de 1/3, A.M. și intervenienții forțați G.S.M. și A.S. pentru cota parte

de 1/3 împreună, care profită de cota parte de 1/4 pentru care ar fi avut calitate

de persoană îndreptățită A.O., dacă ar fi formulat în termen legal notificare.

În

raport de constatările

lucrării de expertiză tehnică judiciară administrată în cauză din care rezultă că

din terenul solicitat, suprafața de 728 m.p. nu este ocupată de nici o construcție

definitivă sau servitute legală, iar suprafața de 254 m.p. este ocupată de lucrări

de amenajare-taluzare a canalului existent în incinta instituției pârâte, precum

și în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a considerat

că reclamantei i se poate restitui în natură cota de 1/3 parte, care reprezintă

mai puțin decât suprafața liberă de construcții, urmând ca ulterior, cu ocazia ieșirii

din indiviziune să se stabilească parcela de teren care îi revine efectiv reclamantei.

S-a reținut a fi neîntemeiată

cererea de intervenție formulată de intervenientul C.L.O. întrucât notificarea acestuia

a fost soluționată irevocabil prin propunerea de acordare de despăgubiri bănești,

iar G.S.M. și A.S.I. chemați ca intervenienți forțați nu au formulat cereri proprii

în prezentul dosar pentru restituirea terenului în natură.

Cererea de intervenție

a aceleiași părți privindu-i pe intervenienții forțați A.S.L. și A.C.M. nu a fost

primită justificat de lipsa acestora de legitimare procesuală întrucât nu au formulat

notificare.

Cât privește cererea de

intervenție principală formulată de intervenientul A.O., instanța a reținut că aceasta

a fost disjunsă de judecata prezentului dosar, formând obiectul unei alte cauze

ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 408/2006 a Tribunalului Cluj.

de apel

Prin decizia nr. 220 A

din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a admis în parte apelul declarat de reclamanta A.E.

A constatat că reclamanta

a renunțat la petitul privind obligarea pârâtei U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca și a intervenienților

C.L.O. și G.S.M. la plata cheltuielilor de judecată.

A constatat că intervenientul

forțat A.C.M. a renunțat la petitul privind obligarea intervenientului C.L.O. la

plata cheltuielilor de judecată.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost respins apelul

declarat de intervenientul C.L.O. ca și apelul declarat de intervenienții G.S.M.,

A.M. și A.S. împotriva aceleiași sentințe.

A fost respins ca inadmisibil

apelul declarat de D.C.G. (moștenitoarea lui A.O.) pentru lipsa calității procesuale.

Instanța de apel a reținut,

relativ la criticile din apelul intervenientului C.L.O., că prima instanță s-a pronunțat

prin încheierea din 25 noiembrie 2005 asupra excepției lipsei calității procesuale

active a reclamantei, în sensul respingerii acesteia, dezvoltând în considerentele

hotărârii atacate motivele pentru care reclamanta A.E. are calitate procesuală activă

și este persoană îndreptățită pentru a solicita măsuri reparatorii după defunctul

A.A.V., a cărui soție supraviețuitoare este, având calitate de moștenitoare legală

a acestuia, alături de intervenienții forțați A.S.L. și A.C.M. (descendenți), în

conformitate cu mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 16/2000 și ale certificatului

suplimentar nr. 31/2000.

Invocând dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a arătat că reclamanta

nu a formulat notificare în calitate de moștenitoare a proprietarului tabular A.P.V.,

ci în calitate de moștenitoare a fiului acestuia, A.V.V., în urma deschiderii celor

două succesiuni succesive și nu prin reprezentare, cum greșit s-a invocat, instituție

ale cărei condiții nu sunt întrunite în cauză, întrucât autorul reclamantei era

în viață la decesul tatălui său, la a cărui succesiune a venit în nume propriu.

Împrejurarea că intervenientului

i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri

bănești, deși în prezenta procedură reclamantei i-a fost restituit, proporțional

cotei cuvenite, bunul în natură, nu impietează în raport de dispozițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 asupra îndreptățirii intervenientului la aceeași modalitate

de despăgubire, soluție reglementată de art. 16 din capitalul normativ evocat, dar

și de spiritul reparatoriu al legii speciale.

Nu a fost primit nici

apelul intervenienților forțați G.S.M. și A.S.I., întrucât, pe de o parte s-a reținut

a nu fi îndeplinite cerințele art. 164 C. proc. civ. privind conexarea dosarelor

solicitate (unul dintre acestea - Dosarul nr. 1337/33/2007 aflat în apel fiind suspendat)

iar, pe de altă parte, pentru îndeplinirea de către reclamantă a tuturor cerințelor

pretinse de lege - notificare, dovedire calitate de persoană îndreptățită - pentru

soluționarea cererii introductive de instanță în maniera dispusă de prima instanță.

S-a reținut astfel că

prin notificarea înregistrată sub nr. 1499 din 13 august 2001 reclamanta a solicitat

restituirea în natură a terenului în suprafață de 273 stj.p, aferent imobilului

situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257, nr. top 12172, înscrisul invocat

de apelanți a fi notificare (cel înregistrat sub nr. 3699/45/2003) fiind în realitate

o adresă din partea cabinetului individual A.S.L. prin care reclamanta a depus acte

la notificarea menționată.

S-a constatat a fi corectă

și modalitatea în care instanța de fond a stabilit cota parte a reclamantei, determinată

în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, în raport de notificările

formulate cu privire la bunul litigios de către persoanele îndreptățite să solicite

măsuri reparatorii și de probatoriul administrat.

4.1. Motiv

Intervenienții G.S.M.

și A.S.I. au declarat recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și în dezvoltarea căruia au invocat următoarele critici:

încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care instituie regula în conformitate

cu care cererile formulate de mai multe persoane îndreptățite pentru același imobil,

trebuie soluționare în mod unitar, prin emiterea unei decizii unice, pe numele tuturor

notificatorilor.

Deși au solicitat conexarea

prezentei cauze cu Dosarul nr. 1337/33/2007 înregistrat pe rolul Curții de Apel

Cluj suspendat la data de 14 decembrie 2007 în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., în mod greșit instanța de apel a respins excepția de conexitate reținând că

cele două dosare se aflau în etape procesuale diferite, deși o justă soluționare

a cauzei impune analiza celor două cauze împreună.

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.E., întrucât aceasta

are calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.V.V. și deci nu poate fi

considerată persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001, calitate pe

care o au doar descendenții defunctului, A.S.L. și A.C.M. care nu au formulat însă

notificare.

Nu au nici o relevanță,

sub aspectul dovedirii calității menționate, dispozițiile certificatului de moștenitor

nr. 16/2000 și a suplimentului la acesta, înregistrat sub nr. 31/2000, întrucât

reclamanta nu este moștenitoarea lui A.P.V., proprietarul bunului solicitat, din

al cărui patrimoniu a fost preluat de stat.

Prin urmare, se impune

admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind formulată

de o persoană lipsită de calitate procesuală.

4.2. Analiza făcută de

instanța de recurs.

Recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce succed:

În

interpretarea normei

art. 4 din Legea nr. 10/2001, normele metodologice de aplicare unitară a legii,

adoptate prin H.G. nr. 250/2007 (pct. 4.1.), dispun că „în cazul în care restituirea

aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un

titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți, se va emite o decizie

de restituire în care se vor consemna cotele ideale cuvenite acestora".

Ca urmare, de principiu

și în scopul soluționării unitare a notificărilor pentru ipoteza dată (coproprietate/proprietate

comună pe cote/părți) legea pretinde soluționarea deodată/împreună a cererilor de

restituire.

Din această perspectivă

sunt corecte aserțiunile recurenților, însă, în cauză, cum cu temei reține instanța

de apel, pârâta nu a procedat în această manieră, astfel încât era necesar ca din

considerentele invocate (justa soluționare a cauzei, buna administrare a justiției)

recurenții, părți în litigiu, să fi pretins instanței pe rolul căreia se aflau cauzele

înregistrate, în aceeași etapă procesuală, reunirea pricinilor.

Aceasta pentru că, astfel

cum legal a reținut instanța de apel, excepția de conexitate, reglementată de dispozițiile

art. 164 C. proc. civ., poate fi invocată numai dacă acțiunile vizate de această

situație procesuală se află în fața unor instanțe de același grad. Această cerință

rezultă în mod explicit din prevederile art. 164 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora „părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea

aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad".

Prin urmare conexitatea

nu poate fi invocată cu succes dacă una din pricini se află pe rolul unei instanțe

de fond, iar alta formează obiectul apelului/recursului, cum este cazul în speță,

ceea ce vădește legalitatea hotărârii atacate sub aspectul menționat.

Sunt, de asemenea, nefondate

și criticile privind lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantei, căreia

i se contestă calitatea de persoană îndreptățită la restituire din perspectiva normelor

legii speciale, justificat de aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a normelor legale incidente în materia

succesorală.

Astfel, potrivit art.

4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite", legea

recunoscând vocația de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială

foștilor proprietari [art. 3 alin. (1) lit. a) din lege] sau moștenitorilor acestora

(textul legal indicat).

Vocația la succesiune

și calitatea de moștenitor se stabilesc potrivit regulilor devoluțiunii succesorale

legale care stipulează în art. 659 și urm. C. civ. ordinea de succesiune, cu mențiunea

expresă privind dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor (art. 679 C. civ.

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 319/1944 care reglementează dreptul la

moștenire al soțului supraviețuitor în consens cu rudele defunctului).

În

speță, intervenind succesiv

decesul antecesorilor părților, respectiv al autorului comun – A.P.V. - decedat

în anul 1972 - și ulterior, al antecesorului reclamantei, A.V.V. decedat în anul

1999 (fiul lui A.P.V.) este firesc ca, în raport de dispozițiile legale menționate

să se deschidă și dezbată succesiunea în ordinea decesului persoanelor menționate

și nu prin raportare la alte norme, inaplicabile

speței, (art. 668 C. civ., potrivit căruia nu

se reprezintă decât persoanele moarte).

Reclamanta A.E. a formulat

notificarea și consecutiv acțiunea dedusă judecății în calitate de succesoare a

autorului său, A.V.V., căruia i se cuvine un drept propriu din succesiunea decujusului,

în cota parte reținută de instanțe.

Mai mult, calitatea procesuală

activă a reclamantei A.E. este legitimată nu doar în calitatea sa de soție supraviețuitoare

a fiului antecesorului părților, ci și în calitatea acestuia de proprietar tabular

al imobilului solicitat prin uzucapiune, astfel cum a fost aceasta stabilită prin

dispozițiile sentinței civile nr. 6665/2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Ca urmare, față de cele

ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de intervenienții G.S.M. și A.S.I. împotriva deciziei nr. 220

A din 08 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie

2010.