ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2003 reclamanta A.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de pârâtă, precum și obligarea acesteia să emită în favoarea sa decizia de restituire în natură a imobilului teren liber de construcții, în suprafață de 273 stj.p (983 m.p.) situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257 Cluj-Napoca, nr. top 12172 și transcris după expropriere sub B 19 în C.F. nr. 20254 Cluj-Napoca, cu nr. top 12172, în favoarea Statului Român. 1.2. În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a învederat că imobilul solicitat, proprietatea antecesorilor săi, A.P.V.

tatăl soțului său A.V.V. (decedat), a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 450 din 14 iulie 1965 al Consiliului de Stat și în administrarea Institutului Agronomic Cluj, conform anexei la decret, în scopul extinderii Institutului Agronomic Cluj, prin construirea Pavilionului nr. VIII, obiectiv ce nu a fost realizat, în prezent terenul în litigiu fiind liber de construcții. În acest context și în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, refuzul de restituire în natură materializat în decizia atacată este nelegal și abuziv, motiv pentru care a solicitat admiterea acțiunii. 1.3. În drept Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale H.G.

nr. 498/2003. 1.4. Alte cereri incidentale La data de 06 februarie 2004 intervenienții A.O. prin mandatar C.L.O. au solicitat respingerea cererii dedusă judecății întrucât reclamanta nu are calitate procesuală activă după defunctul A.P.V. și că relativ la imobilul solicitat și în prezenta procedură, există o judecată ce face obiectul Dosarului nr. 12685/2002 finalizată prin sentința nr. 420/2003 ce se află într-o etapă procesuală superioară prezentei judecăți și care recunoaște drepturile pretinse în cauza de față în favoarea intervenientului C.L.O. Ulterior, la 22 septembrie 2005, aceiași intervenienți au solicitat prin cererea înregistrată la data menționată, să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 16/2000 și a certificatului suplimentar nr. 31/2000 eliberat de B.N.P.

O.M. după defunctul A.P.V. și eliberarea unui alt certificat pentru A.E., A.S.L. și A.C. privind succesiunea defunctului A.V.V.; să se recunoască calitatea de moștenitor după defunctul A.P.V. a lui A.O. în calitate de fiu în cotă de 1/4 parte; C.L.O. în calitate de nepot în cotă de 1/4 părți; G.S. și A.S. în calitate de nepoți în cotă de 1/4 părți; să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului menționat a antecesorului A.P.V. prin recunoaștere de către moștenitorii proprietarilor tabulari a actului de vânzare-cumpărare din anul 1935; menținerea petitului de restituire în natură a imobilului în litigiu, în favoarea moștenitorilor îndreptățiți și în măsura în care aceștia fac dovada că au respectat termenele legale prescrise de Legea nr. 10/2001; intabularea imobilului în cote părți egale, în favoarea moștenitorilor îndreptățiți în conformitate cu actele de stare civilă depuse la dosar și în condițiile respectării prescripțiilor legii speciale.

Au solicitat totodată, respingerea cererii reclamantei A.E. de restituire în natură a imobilului solicitat, întrucât nu are calitate procesuală activă după defunctul A.P.V. În motivarea cererii, intervenienții au arătat că reclamanta este înlăturată de la succesiunea antecesorului său, A.V.V., fiul lui A.P.V., de copiii rezultați din căsătoria acestora, A.S.L. și A.C., situație în care au înțeles să conteste valabilitatea certificatului de moștenitor nr. 16/2000 și a celui suplimentar nr. 31/2000 eliberate de B.N.P. O.M., cu privire la care au arătat că se înscriu în fals și au solicitat anularea acestora. În acest sens au mai învederat că reclamanta a încercat să-și valorifice drepturile pretinse în prezenta procedură și în aceea declanșată în temeiul Legii nr. 112/1995, dar și în cea demarată în baza Legii nr. 18/1991, cu înlăturarea drepturilor recunoscute în favoarea lor, demersurile sale fiind respinse jurisdicțional.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 596 din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați A.S.L. și A.C.M. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați G.S.M. și A.S.I. A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă și de intervenienții forțați A.S.L. și A.C.M. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca. S-a dispus anularea deciziei nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de pârâtă care a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 273 stj.p situat în Cluj-Napoca, cu nr. top 12172, înscris inițial în C.F.

nr. 19257 Cluj-Napoca, transcris în C.F. nr. 20254 Cluj-Napoca. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C.L.O. în contradictoriu cu reclamanta și cu intervenienții forțați G.S.M. și A.S.I. și ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală cererea de intervenție principală formulată de intervenientul C.L.O. în contradictoriu cu intervenienții forțați A.S.L. și A.C.M. Prima instanță a reținut, în esență, în raport de situația notificărilor formulate cu privire la imobilul în litigiu, de succesiunea litigiilor declanșate de părți cu privire la același bun și de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, că pentru terenul litigios au calitate de persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanta pentru cota de 1/3 parte, intervenientul C.L.O.

pentru cota parte de 1/3, A.M. și intervenienții forțați G.S.M. și A.S. pentru cota parte de 1/3 împreună, care profită de cota parte de 1/4 pentru care ar fi avut calitate de persoană îndreptățită A.O., dacă ar fi formulat în termen legal notificare. În raport de constatările lucrării de expertiză tehnică judiciară administrată în cauză din care rezultă că din terenul solicitat, suprafața de 728 m.p. nu este ocupată de nici o construcție definitivă sau servitute legală, iar suprafața de 254 m.p. este ocupată de lucrări de amenajare-taluzare a canalului existent în incinta instituției pârâte, precum și în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că reclamantei i se poate restitui în natură cota de 1/3 parte, care reprezintă mai puțin decât suprafața liberă de construcții, urmând ca ulterior, cu ocazia ieșirii din indiviziune să se stabilească parcela de teren care îi revine efectiv reclamantei.

S-a reținut a fi neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenientul C.L.O. întrucât notificarea acestuia a fost soluționată irevocabil prin propunerea de acordare de despăgubiri bănești, iar G.S.M. și A.S.I. chemați ca intervenienți forțați nu au formulat cereri proprii în prezentul dosar pentru restituirea terenului în natură. Cererea de intervenție a aceleiași părți privindu-i pe intervenienții forțați A.S.L. și A.C.M. nu a fost primită justificat de lipsa acestora de legitimare procesuală întrucât nu au formulat notificare. Cât privește cererea de intervenție principală formulată de intervenientul A.O., instanța a reținut că aceasta a fost disjunsă de judecata prezentului dosar, formând obiectul unei alte cauze ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 408/2006 a Tribunalului Cluj.

3. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 220 A din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelul declarat de reclamanta A.E. A constatat că reclamanta a renunțat la petitul privind obligarea pârâtei U.Ș.A.M.V. Cluj-Napoca și a intervenienților C.L.O. și G.S.M. la plata cheltuielilor de judecată. A constatat că intervenientul forțat A.C.M. a renunțat la petitul privind obligarea intervenientului C.L.O. la plata cheltuielilor de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins apelul declarat de intervenientul C.L.O. ca și apelul declarat de intervenienții G.S.M., A.M. și A.S.

împotriva aceleiași sentințe. A fost respins ca inadmisibil apelul declarat de D.C.G. (moștenitoarea lui A.O.) pentru lipsa calității procesuale. Instanța de apel a reținut, relativ la criticile din apelul intervenientului C.L.O., că prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 25 noiembrie 2005 asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, în sensul respingerii acesteia, dezvoltând în considerentele hotărârii atacate motivele pentru care reclamanta A.E. are calitate procesuală activă și este persoană îndreptățită pentru a solicita măsuri reparatorii după defunctul A.A.V., a cărui soție supraviețuitoare este, având calitate de moștenitoare legală a acestuia, alături de intervenienții forțați A.S.L.

și A.C.M. (descendenți), în conformitate cu mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 16/2000 și ale certificatului suplimentar nr. 31/2000. Invocând dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a arătat că reclamanta nu a formulat notificare în calitate de moștenitoare a proprietarului tabular A.P.V., ci în calitate de moștenitoare a fiului acestuia, A.V.V., în urma deschiderii celor două succesiuni succesive și nu prin reprezentare, cum greșit s-a invocat, instituție ale cărei condiții nu sunt întrunite în cauză, întrucât autorul reclamantei era în viață la decesul tatălui său, la a cărui succesiune a venit în nume propriu.

Împrejurarea că intervenientului i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri bănești, deși în prezenta procedură reclamantei i-a fost restituit, proporțional cotei cuvenite, bunul în natură, nu impietează în raport de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 asupra îndreptățirii intervenientului la aceeași modalitate de despăgubire, soluție reglementată de art. 16 din capitalul normativ evocat, dar și de spiritul reparatoriu al legii speciale. Nu a fost primit nici apelul intervenienților forțați G.S.M. și A.S.I., întrucât, pe de o parte s-a reținut a nu fi îndeplinite cerințele art. 164 C. proc. civ.

privind conexarea dosarelor solicitate (unul dintre acestea - Dosarul nr. 1337/33/2007 aflat în apel fiind suspendat) iar, pe de altă parte, pentru îndeplinirea de către reclamantă a tuturor cerințelor pretinse de lege - notificare, dovedire calitate de persoană îndreptățită - pentru soluționarea cererii introductive de instanță în maniera dispusă de prima instanță. S-a reținut astfel că prin notificarea înregistrată sub nr. 1499 din 13 august 2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 273 stj.p, aferent imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257, nr. top 12172, înscrisul invocat de apelanți a fi notificare (cel înregistrat sub nr. 3699/45/2003) fiind în realitate o adresă din partea cabinetului individual A.S.L.

prin care reclamanta a depus acte la notificarea menționată. S-a constatat a fi corectă și modalitatea în care instanța de fond a stabilit cota parte a reclamantei, determinată în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, în raport de notificările formulate cu privire la bunul litigios de către persoanele îndreptățite să solicite măsuri reparatorii și de probatoriul administrat. 4. Recursul 4.1. Motiv Intervenienții G.S.M. și A.S.I. au declarat recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în dezvoltarea căruia au invocat următoarele critici: 1. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care instituie regula în conformitate cu care cererile formulate de mai multe persoane îndreptățite pentru același imobil, trebuie soluționare în mod unitar, prin emiterea unei decizii unice, pe numele tuturor notificatorilor.

Deși au solicitat conexarea prezentei cauze cu Dosarul nr. 1337/33/2007 înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj suspendat la data de 14 decembrie 2007 în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în mod greșit instanța de apel a respins excepția de conexitate reținând că cele două dosare se aflau în etape procesuale diferite, deși o justă soluționare a cauzei impune analiza celor două cauze împreună. 2. Greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.E., întrucât aceasta are calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.V.V. și deci nu poate fi considerată persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001, calitate pe care o au doar descendenții defunctului, A.S.L.

și A.C.M. care nu au formulat însă notificare. Nu au nici o relevanță, sub aspectul dovedirii calității menționate, dispozițiile certificatului de moștenitor nr. 16/2000 și a suplimentului la acesta, înregistrat sub nr. 31/2000, întrucât reclamanta nu este moștenitoarea lui A.P.V., proprietarul bunului solicitat, din al cărui patrimoniu a fost preluat de stat. Prin urmare, se impune admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală. 4.2. Analiza făcută de instanța de recurs. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed: În interpretarea normei art. 4 din Legea nr. 10/2001, normele metodologice de aplicare unitară a legii, adoptate prin H.G.

nr. 250/2007 (pct. 4.1.), dispun că „în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale cuvenite acestora". Ca urmare, de principiu și în scopul soluționării unitare a notificărilor pentru ipoteza dată (coproprietate/proprietate comună pe cote/părți) legea pretinde soluționarea deodată/împreună a cererilor de restituire. Din această perspectivă sunt corecte aserțiunile recurenților, însă, în cauză, cum cu temei reține instanța de apel, pârâta nu a procedat în această manieră, astfel încât era necesar ca din considerentele invocate (justa soluționare a cauzei, buna administrare a justiției) recurenții, părți în litigiu, să fi pretins instanței pe rolul căreia se aflau cauzele înregistrate, în aceeași etapă procesuală, reunirea pricinilor.

Aceasta pentru că, astfel cum legal a reținut instanța de apel, excepția de conexitate, reglementată de dispozițiile art. 164 C. proc. civ., poate fi invocată numai dacă acțiunile vizate de această situație procesuală se află în fața unor instanțe de același grad. Această cerință rezultă în mod explicit din prevederile art. 164 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad". Prin urmare conexitatea nu poate fi invocată cu succes dacă una din pricini se află pe rolul unei instanțe de fond, iar alta formează obiectul apelului/recursului, cum este cazul în speță, ceea ce vădește legalitatea hotărârii atacate sub aspectul menționat.

Sunt, de asemenea, nefondate și criticile privind lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantei, căreia i se contestă calitatea de persoană îndreptățită la restituire din perspectiva normelor legii speciale, justificat de aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a normelor legale incidente în materia succesorală. Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite", legea recunoscând vocația de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială foștilor proprietari [art. 3 alin. (1) lit. a) din lege] sau moștenitorilor acestora (textul legal indicat).

Vocația la succesiune și calitatea de moștenitor se stabilesc potrivit regulilor devoluțiunii succesorale legale care stipulează în art. 659 și urm. C. civ. ordinea de succesiune, cu mențiunea expresă privind dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor (art. 679 C. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 319/1944 care reglementează dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor în consens cu rudele defunctului). În speță, intervenind succesiv decesul antecesorilor părților, respectiv al autorului comun – A.P.V. - decedat în anul 1972 - și ulterior, al antecesorului reclamantei, A.V.V. decedat în anul 1999 (fiul lui A.P.V.) este firesc ca, în raport de dispozițiile legale menționate să se deschidă și dezbată succesiunea în ordinea decesului persoanelor menționate și nu prin raportare la alte norme, inaplicabile speței, (art. 668 C. civ., potrivit căruia nu se reprezintă decât persoanele moarte).

Reclamanta A.E. a formulat notificarea și consecutiv acțiunea dedusă judecății în calitate de succesoare a autorului său, A.V.V., căruia i se cuvine un drept propriu din succesiunea decujusului, în cota parte reținută de instanțe. Mai mult, calitatea procesuală activă a reclamantei A.E. este legitimată nu doar în calitatea sa de soție supraviețuitoare a fiului antecesorului părților, ci și în calitatea acestuia de proprietar tabular al imobilului solicitat prin uzucapiune, astfel cum a fost aceasta stabilită prin dispozițiile sentinței civile nr. 6665/2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienții G.S.M. și A.S.I. împotriva deciziei nr. 220 A din 08 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.