ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5038/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5038/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 880 din 21 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3292/117/2009 de către Tribunalul

Cluj, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B.C.I. împotriva pârâților

Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și R.A.D.P.

Cluj-Napoca.

A fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca.

S-a dispus restituirea

în natură în favoarea reclamantului a suprafeței de 1.307 m.p. din terenul înscris

în C.F. nr. X Cluj, cu nr. top. 3, identificată prin raportul de expertiză tehnică

judiciară efectuat de expert M.M.T., care face parte integrantă din hotărâre, porțiunile

S5 (173 m.p.), S6 (906 m.p.) și S7 (228 m.p.).

S-a dispus acordarea de

despăgubiri bănești în favoarea reclamantului pentru suprafața de 420 m.p. din terenul

înscris în C.F. nr. X Cluj, cu nr. top. 3.

Au fost obligați pârâții,

în solidar, să achite reclamantului suma de 4.580 RON, cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:

Prin notificarea înregistrată

sub nr. 454 din 26 iulie 2001 la BEJ B.M., adresată Consiliului Local Cluj-Napoca

reclamantul B.C.I. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de

4.613 m.p. (320 stj.p. + 960 stj.p.) înscris în C.F. nr. X Cluj cu nr. top. 3, situat

în Cluj-Napoca, str. M.M., nr. 3 și 9, care a fost preluat abuziv de stat de la

antecesorul său B.C.P.

Prin adresa din 23

iunie 2008, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a transmis pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca

notificarea reclamantului, pe considerentul că, în baza Decretului de expropriere

nr. 353/1960, suprafața de 178 stj.p. din terenul în litigiu a fost înscris în proprietatea

Statului Român, în favoarea Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor,

iar restul a trecut în administrarea R.A.D.P. Cluj-Napoca.

Prin adresa din 25

iulie 2008, pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca a restituit dosarul Primăriei Cluj-Napoca,

susținând că terenul în litigiu este situat în vecinătatea imobilelor ocupate de

R.A.D.P. și nu se află în posesia sa.

Prin precizarea de acțiune

reclamantul a solicitat să se dispună restituirea în natură, în favoarea, sa a suprafeței

de 1.307 m.p. din cea de 1.727 m.p., cu privire la care a formulat petenții prin

cererea de chemare în judecată, rămânând ca pentru diferența de 420 m.p. (dintre

1.307 și 1.727 m.p.) să-i fie acordate măsuri reparatorii în echivalent constând

în despăgubiri în condițiile legii speciale.

Conform copiei C.F.

nr. X Cluj, asupra imobilului cu nr. top. 3, arător și fânaț la „E.”, în suprafața

de 1 iugh. și 1 stj.p. defunctul B.C.P. a fost proprietar tabular, deținând cota

parte de 2/10, înscrisă sub B11 și cota parte de 1/10, înscrisă sub B23.

Prin încheierea C.F.

nr. Y din 11 februarie 1963, în baza Decretului de expropriere nr. 353/1960, s-a

dezlipit din imobilul menționat suprafața de 178 stj.p., urmând să fie înscrisă

în C.F. centrală, în favoarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor și

Telecomunicațiilor, iar în C.F. nr. X Cluj s-a rectificat suprafața imobilului cu

nr. top. 3, la 1.423 stj.p.

Din adresa nr. AA/1975

a Consiliului popular al municipiului Cluj-Napoca rezultă că terenul cu nr. top.

3, format din grădini situate pe str. M.M., nr. 3 și nr. 9, a fost predat de soția

defunctului B.C.P. prin procesul-verbal din 14 martie 1963, în baza prevederilor

Decretului nr. 115/1959.

În această adresă se mai

arată că grădina de la nr. 3 a fost ocupată în anul 1976 de drumul de legătură dintre

nodul A.V. – zona de depozitare S., iar cea de la nr. 9 a rămas în administrarea

Consiliului popular al municipiului Cluj-Napoca, dându-i-se altă întrebuințare.

Această preluare a imobilului în litigiu nu a fost înscrisă în C.F. nr. X Cluj.

Din certificatul de moștenitor

nr. BB/1986 rezultă că B.C.P. a decedat la data de 07 iunie 1985, singurul său moștenitor

fiind reclamantul B.C.I.

Din raportul de expertiză

tehnică judiciară întocmit în cauză a rezultat că situația actuală a terenului cu

nr. top. 3 este următoarea:

- porțiunea S1, în suprafață

de 1.670 m.p., pe care se regăsește carosabilul str. M.I.R., cu trotuar și spațiul

verde din intersecție;

- porțiunea S2, în suprafață

de 945 m.p., pe care se găsește blocul de locuințe cu terenul aferent acestuia,

împrejmuit;

- porțiunea S3, în suprafață

de 1.980 m.p., pe care se găsește incinta R.A.D.P. Cluj-Napoca, teren curte cu construcții,

împrejmuit;

- porțiunea S4, în suprafață

de 360 m.p., ocupată de casa și curtea împrejmuite pe colțul sud estic al amplasamentului;

- porțiunea S5, în suprafață

de 173 m.p., teren viran folosit ca parcare;

- porțiunea S6, în suprafață

de 906 m.p., teren curte extinsă folosit de R.A.D.P.;

- porțiunea S7, în suprafață

de 228 m.p., teren curte extinsă folosit de R.A.D.P.

Raportat la probatoriul

menționat mai sus, instanța a constatat că terenul în litigiu este deținut atât

de Municipiul Cluj-Napoca (porțiunile S1, S2, S4 și S5), cât și de R.A.D.P.

Cluj-Napoca (celelalte porțiuni), astfel încât, în conformitate cu dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 10/2001, obligația de soluționare a notificării reclamantului

aparținea și pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca, în calitate de unitate deținătoare.

Pârâta R.A.D.P.

Cluj-Napoca a susținut că imobilele pe care le deține sunt înscrise în C.F. nr.

Z, cu nr. top. 1/5, 1/3, 1/4, 1/2 și 2/2, însă din raportul de expertiză menționat

a rezultat că pârâta ocupă și parte din terenul în litigiu, cu nr. top. 3, aflat

în vecinătatea imobilului înscris în C.F. nr. Z.

În consecință, instanța

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Totodată, instanța a reținut

că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat, în temeiul dispozițiilor

Decretului nr. 115/1959, de la antecesorul reclamantului, fiind incidente prevederile

art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

În condițiile în care

reclamantul a formulat notificarea pentru acordarea de măsuri reparatorii, iar pârâții

nu au emis până în prezent dispoziția, respectiv decizia prevăzută de art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a considerat că această lipsă echivalează

cu un refuz de restituire.

Făcând aplicarea deciziei

nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a dispus

pe fondul cauzei restituirea în natură a suprafeței de 1.307 m.p. identificată în

raportul de expertiză și acordarea de despăgubiri bănești pentru restul suprafeței

de 420 m.p.

Prin decizia civilă

nr. 174/A din 17 martie 2011 a Curții de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate

apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca

și R.A.D.P. Cluj-Napoca.

Motivând decizia, instanța

de apel a confirmat starea de fapt și drept avută în vedere de prima instanță. A

mai arătat instanța și că R.A.D.P. Cluj-Napoca a fost legal citată, înaintea primei

instanțe, în vederea efectuării expertizei dispuse în cauză.

Prin decizia civilă

nr. 1660 din 08 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise

recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca

și R.A.D.P. Cluj-Napoca, decizia dată în apel casată, iar cauza trimisă la Curtea

de Apel Cluj pentru rejudecarea apelurilor.

În motivarea deciziei

s-au arătat, în principal, următoarele:

Prin obiecțiunile la raportul

de expertiză, depuse cu respectarea cerințelor art. 212 alin. (2) C. proc. civ.,

R.A.D.P. Cluj-Napoca a invocat nelegala sa citare la efectuarea măsurătorilor, prima

instanță însușindu-și arătările reprezentantului reclamantului în sensul că aceste

aspecte sunt apărări de fond.

La rândul său, instanța

de apel a respins criticile sub acest aspect ale pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca și

și-a întemeiat soluția pe faptul că pârâta nu a respectat cerințele art. 98 C.

proc. civ.

Instanța de recurs a considerat

că, procedând în acest mod, ambele instanțe de fond au făcut aplicarea greșită în

speță a dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., câtă vreme in limine litis, prin primul

act de procedură săvârșit în cauză de R.A.D.P. Cluj-Napoca, aceasta și-a indicat

un sediu la care urma să fie citată.

Drept urmare, nu a avut

loc o schimbare a adresei pârâtei pe parcursul procesului, pentru ca, sub pedeapsa

neluării în seamă, citarea la vechea adresă să fie legală.

S-a apreciat că, expertiza

săvârșită în condițiile arătate este lovită de nulitate, potrivit art. 105

alin. (2) teza I C. proc. civ., vătămarea procesuală a R.A.D.P. Cluj-Napoca, care

nu și-a putut prezenta punctul de vedere cu ocazia măsurătorilor efectuate de expert

fiind considerată ca evidentă de către instanța de recurs.

De vreme ce raportul de

expertiză a fost luat în considerare în mod substanțial la darea soluției primei

instanțe, în aplicarea art. 106 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia

este de natură să afecteze și sentința. Pe cale de consecință, Înalta Curte a apreciat

că, prin respingerea apelului R.A.D.P. Cluj-Napoca, s-a păstrat o soluție nelegală,

motiv pentru care criticile formulate de această parte întrunesc cerințele art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de R.A.D.P. Cluj-Napoca a fost

admis, procesul fiind trimis spre rejudecare în apel, pentru refacerea raportului

de expertiză cu respectarea art. 208 alin. (1) C. proc. civ.

S-a considerat că, urmare

a casării cu trimitere spre rejudecare se va ajunge la repunerea în discuție a tuturor

aspectelor invocate prin motivele de apel formulate de toate părțile, astfel că,

în mod formal, și recursurile celorlalți pârâți au fost admise.

Prin decizia civilă

nr. 15/A din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, au fost admise,

în parte, apelurile declarate de pârâți, schimbată sentința civilă în sensul restituirii

în natură către reclamant a suprafeței de 941 m.p. teren, rămânând ca pentru diferența

de 786 m.p. teren ce nu poate fi restituită în natură reclamantului să i se acorde

măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 274 C.

proc. civ. au fost obligați pârâții apelanți să-i plătească reclamantului suma de

5.580 RON, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, reprezentând onorariu

avocațial și onorariu expert.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit extrasului C.F.

nr. X Cluj aflat la dosarul primei instanțe, asupra imobilului teren (arător și

fânaț la „E.”) a avut calitatea de coproprietar, asupra unei părți totale de 3/10,

B.C.P., antecesorul reclamantului, dreptul acestuia fiind întabulat sub B+11 (cota

de 2/10) și B+23 (cota de 1/10). Cotei de 3/10 îi corespunde suprafața de 1.727

m.p., în condițiile în care suprafața totală a terenului este de 1 iugăr și 1 stj.p.

(5.758,2 m.p.).

În conformitate cu cele

dispuse de instanța de recurs, în rejudecarea apelurilor s-a dispus efectuarea unei

noi expertize tehnice având ca obiect identificarea terenului în litigiu și stabilirea

faptului dacă acesta este liber în înțelesul Legii nr. 10/2001, deci dacă poate

fi restituit în natură, în totul sau în parte, către reclamant.

Potrivit celor stabilite

de expertul tehnic judiciar, din suprafața de 1.727 m.p. solicitată de reclamant

pentru restituire, este liberă de construcții o suprafață de 1.307 m.p., în vreme

ce suprafața de 420 m.p. este ocupată de construcții definitive.

În ce privește suprafața

de 1.307 m.p. liberă de construcții, expertul a arătat că aceasta se compune din

suprafața de 173 m.p. (identificată prin indicativul S5) reprezentând teren viran

folosit ca parcare, din suprafața de 906 m.p. teren (identificată prin indicativul

S6) reprezentând curte extinsă folosit de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca și din suprafața

de 228 m.p. (identificată prin indicativul S7) reprezentând teren curte extinsă

folosit de R.A.D.P. Cluj-Napoca (accesul la str. M.M. și racorduri la utilități

– apă, gaz, canalizări).

Expertul tehnic a propus

două variante de restituire în natură la care instanța să se raporteze, prima vizând

suprafața de 1.307 m.p., iar cea de-a doua vizând suprafața de 941 m.p. (compusă

din suprafețele de 173+768 m.p.).

În legătură cu această

a doua variantă, expertul tehnic a menționat că a exclus de la propunerea de restituire

porțiunea S=228 m.p. aflată pe colțul sud-estic al curții pârâtei R.A.D.P.

Cluj-Napoca, pe care se află accesul la str. M.M. și racorduri la utilități, precum

și o parte din perimetrul aflat între blocul de locuințe și clădirea de birouri

a R.A.D.P. Cluj-Napoca, în sensul stabilirii unei fâșii de teren de 138 m.p., pentru

întreținerea clădirii R.A.D.P. Cluj-Napoca de 4 metri lățime, pe latura vestică

a acesteia.

Completând aceste constatări,

expertul tehnic judiciar a mai învederat, în răspunsul la obiecțiunile formulate

de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca că rețeaua de canalizare existentă pe amplasamentul

în litigiu, așa cum rezultă din adresa și planul SC C.A.S. SA Cluj, precum și restul

de utilități existente în perimetrul în litigiu, sunt avute în vedere în varianta

nr. 2. A mai precizat expertul că rețele de utilități nu sunt însă amplasate pe

terenul în suprafață totală de 941 m.p. propus spre restituire către reclamantă

conform variantei nr. 2, deja menționată mai sus.

Instanța de apel a apreciat

că exigențele legale ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, sunt satisfăcute, în prezentul proces, numai în cazul în care reclamantului

i s-ar restitui în natură suprafața de 941 m.p. teren (173 m.p. + 768 m.p.) evidențiată

în varianta nr. 2 a expertizei, astfel cum aceasta se află redată și în planul de

situație integrat raportului de expertiză, în caz contrar ajungându-se la a i se

restitui reclamantului inclusiv o suprafață de teren pe care se află amplasate rețele

de utilități și, de asemenea, nu i s-ar putea asigura pârâtei R.A.D.P. accesul la

partea din spate a construcției identificată prin A1 în planul de situație menționat.

Astfel fiind, au fost

admise în parte apelurile declarate de pârâți, sentința fiind schimbată în sensul

restituirii în natură către reclamant a suprafeței de 941 m.p. teren, rămânând ca

pentru diferența de 786 m.p. teren ce nu poate fi restituită în natură reclamantului

să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 274 C.

proc. civ. au fost obligați pârâții apelanți să-i plătească reclamantului suma de

5.580 RON, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, reprezentând onorariu

avocațial și onorariu expert, instanța de apel considerând că le este imputabil

pârâților faptul că nu au emis, în condițiile legii, dispoziție de soluționare a

notificării formulate, câtă vreme reclamantul era îndreptățit la a obține măsuri

reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantul B.C.I., pârâții Primarul Municipiului

Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, și pârâta R.A.D.P.

Cluj-Napoca.

Recurenta R.A.D.P.

Cluj-Napoca, critică în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței

de apel sub aspectul obligării sale, în solidar cu ceilalți pârâți, la restituirea

în natură a suprafeței de 941 m.p. teren (compusă din suprafața de 768 m.p. teren

- S6 și suprafața de 173 m.p. teren - S5), în principal, datorită faptului că această

suprafață nu este susceptibilă de restituire în natură, în conformitate cu prevederile

art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar, în subsidiar

datorită faptului că porțiunea S5 - 173 m.p. nu este deținută de către regie, fiind

în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca și utilizată de către proprietarii din

blocul de locuințe cu destinația de parcare autoturisme.

Susține că, din întreg

probatoriul administrat în cauză (expertiză tehnică, adresa și planul de situație

înaintat de către SC C.A.S. SA, înregistrat la sediul Regiei în 28 noiembrie 2012),

rezultă că atât suprafața S5=173 m.p., cât și cea S6=768 m.p., sunt afectate de

amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale mai sus citate, astfel

încât nu există suprafețe libere susceptibile de restituire în natură. Astfel, în

varianta nr. 2 a planului de situație anexat raportului de expertiză este menționat

faptul că terenul de 173 m.p. are destinația de parcare, iar terenul în suprafață

de 768 m.p. este afectat atât de amenajări subterane - rețea de canalizare apă -,

cât și de parcare betonată și spații verzi.

Deși instanța de apel

a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 941 m.p. tocmai în considerarea

dispozițiilor exprese ale art. 10.3 din Normele metodologice enunțate, apreciază

că a efectuat o interpretare greșită a acestora în raport de circumstanțele concrete

ale speței. Astfel, instanța de apel în mod greșit s-a limitat la a considera nesusceptibilă

de restituire în natură doar suprafața de teren afectată de amenajarea subterană,

iar nu și cea afectată de parcare amenajată (atât de pe suprafața S5, cât și de

pe suprafața S6), respectiv spații verzi (aferenta porțiunii S6).

Recurenții Primarul

Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca critică, în parte, legalitatea

hotărârii recurate apreciind ca instanța ar fi trebuit să respingă cererea de chemare

în judecată ca nefondată față de aceștia.

Reiterează faptul că în

conformitate cu dispozițiile legale imperative ale art. 25 din Legea nr. 10/2001,

notificarea revendicatorului B.C.I. nu intră în competența de soluționare a Primarului

Municipiului Cluj-Napoca, motivat de faptul că în baza Decretului de expropriere

nr. 353/1960, suprafața de 178 stj.p. teren s-a înscris în favoarea Statului Român,

Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, Direcția Regională a C.F.R. Cluj,

iar restul terenului se află - potrivit procesului-verbal încheiat de către Comisia

tehnică de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, în administrarea

R.A.D.P. Cluj, fiind folosit de către aceasta în scopul depozitarii de materiale

etc. Precizează că pe teren sunt edificate și construcții definitive, în speță bloc

de locuințe R.A.D.P. - circa 10-15%.

Prin urmare, având în

vedere dispozițiile legii speciale, dosarul de revendicare al reclamantului a fost

transmis spre competentă soluționare unităților deținătoare. În acest sens, la data

de 27 iunie 2008 a fost înregistrată la R.A.D.P. adresa emisă de Primăria Municipiului

Cluj-Napoca având ca obiect transmiterea (în original) a dosarului de revendicare

ce vizează imobilul situat în Cluj-Napoca, str. M.M., nr. 3 și nr. 9, înscris în

C.F. nr. X, nr. top. 3, spre competentă soluționare. De asemenea, dosarul de revendicare

a fost transmis, în copie, și către Direcția Regională C.F.R. Cluj, spre competentă

soluționare, la data de 26 iunie 2008.

La data introducerii cererii

de chemare în judecată, reclamantul avea cunoștință de starea de fapt mai sus arătată

întrucât acestuia i-a fost adus la cunoștință, prin înscrisuri, faptul că nu Primarul

Municipiului Cluj-Napoca are competența de soluționare a notificării, nefiind unitatea

deținătoare a imobilului revendicat.

Susțin recurenții că au

învederat instanței ca oportună varianta 2 din raportul de expertiză cu mențiunea

clară că nu sunt de acord ca aceasta să includă și terenul identificat prin S5 în

suprafață de 173 m.p. întrucât acesta este situat în arealul blocului de locuințe,

fiind împrejmuit, motiv pentru care consideră că această suprafață de teren trebuie

să-și păstreze și pe viitor destinația actuală, respectiv zonă de parcare a autoturismelor

aflate în proprietatea locatarilor din bloc, destinație pe care a primit-o încă

de la edificarea imobilului de locuințe.

Varianta 2 propusă de

expert are ca obiect restituirea în natură în favoarea reclamantului a terenurilor

identificate în expertiză prin suprafața S5 - 173 m.p. (parcare aferentă blocului

de locuințe) și S6 - 748 m.p. (care, practic, este terenul inițial identificat prin

indicativul S6 - 906 m.p. din care s-a extras suprafața de 138 m.p. reprezentând

zona de siguranță necesară clădirilor din zona identificată de către expert pentru

a se asigura accesul la clădirile R.A.D.P. Cluj și blocul de locuințe, pentru diferite

intervenții).

De asemenea, raportat

la considerentele mai sus arătate, solicită exonerarea de la plata cheltuielilor

de judecată (fond+apel), întrucât nu au căzut în pretenții, o altă soluționare legală

neputându-se da.

În motivarea recursului

său, reclamantul B.C.I. critică, în esență, neacordarea de către instanța de apel

a întregii suprafețe de 1.307 m.p. pretins a fi restituită în natură.

La termenul de judecată

din data de 6 noiembrie 2013, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de

tardivitate a declarării recursului de către reclamant.

Asupra acestei excepții

Înalta Curte reține că, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este

de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, decizia civilă

recurată a fost comunicată reclamantului la 1 aprilie 2013, conform dovezii de comunicare

aflată în dosarul de apel, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de

18 aprilie 2013 conform rezoluției aplicate la dosar recurs.

Așa fiind și aplicând

dispozițiile art. 101 (1) C. proc. civ., conform cărora termenele se calculează

pe zile libere, Curtea constată că depunerea la instanța de apel a recursului la

data de 18 aprilie 2013, s-a realizat peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea

căii de atac.

Prin urmare, Curtea, în

raport de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantului,

ca tardiv declarat.

În ceea ce privește recursul

Primarului Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca

și, respectiv, al R.A.D.P. Cluj-Napoca, Înalta

Curte reține că se invocă o greșită aplicare a normelor de drept material ale Legii

nr. 10/2001, aspect ce se încadrează în cazul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

O primă critică formulată în recursul

Primarului Municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca

vizează faptul că Primarul Municipiului Cluj-Napoca, ca reprezentant al Municipiului

Cluj-Napoca, nu ar fi fost persoana deținătoare, dat fiind localizarea terenului

ce face obiectul notificării, parțial în patrimoniul Statului Român, prin Ministerul

Transporturilor, restul în administrarea R.A.D.P. Cluj.

Nu va fi reținută o astfel de susținere, Înalta Curte apreciind

ca fiind corectă soluția instanțelor de fond care au considerat că recurenții au

calitate procesuală pasivă ca unitate deținătoare, întrucât, din probele administrate,

s-a evidențiat că, pentru terenul care nu aparține incintei R.A.D.P. Cluj,

unitatea

administrativ-teritorială este cea în patrimoniul căreia figurează suprafețele de

teren ce fac obiectul notificării. Prin urmare, aceștia dețin, fiecare în parte,

suprafețe din terenul ce a aparținut autorului reclamantului.

Afirmația recurenților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul

Cluj-Napoca, în sensul că

terenul de 178 stj.p.

din suprafața deținută inițial de autorul contestatorului se

află în posesia Ministerului Transporturilor este reală, dar fără relevanță în cauza

dedusă judecății, întrucât această suprafață nu a constituit obiect al prezentului

litigiu.

În ceea ce privește critica comună a recurenților, referitoare

la nerespectarea tuturor criteriilor în baza cărora se poate proceda la restituirea

în natură a terenurilor, aceasta este în parte fondată.

Astfel, instanța de apel a dispus restituirea în natură a două

suprafețe de teren, anume

terenul de 173 m.p., reprezentând parcarea aferentă blocului

de locuințe și terenul de 768 m.p., parte din suprafața de 906 m.p., din curtea

R.A.D.P. Cluj, apreciind că acestea sunt libere și neafectate de utilități.

Recurenții au susținut

că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, astfel că nici

aceste terenuri nu pot fi restituite în natură întrucât terenul de 173 m.p. este

destinat unei parcări, iar terenul de 768 m.p. este afectat atât de amenajări subterane

- rețea de canalizare, apă -, cât și de parcare betonată și spatii verzi.

Este de reținut că instanțele

de fond au procedat la interpretarea și aplicarea corectă în cauză, numai în parte,

a dispozițiilor art.

10.3.

din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007

, potrivit cărora, entitatea învestită cu soluționarea notificării

are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului

solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe

terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea),

existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă,

gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.

În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita

numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe

de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma „amenajări de utilitate publică” este definită în dispozițiile art. 10

pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, reprezentând acele amenajări destinate a deservi nevoile

comunității și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare

subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcări și grădini

publice, piețe pietonale și altele.

Același text stabilește că individualizarea acestor suprafețe,

în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor este atributul

entității învestite cu soluționarea notificării, urmând a fi avute în vedere, de

la caz la caz, atât servituțile de amenajarea teritoriului și de urbanism, de asemenea,

tot în sarcina unității revenind obligația de a verifica destinația terenului și

a suprafeței acestuia pentru a nu se afecta căile de acces, ori existența unor amenajări

subterane.

În măsura în care entitatea învestită cu soluționarea notificării

nu a realizat aceste verificări, instanța este ținută de ele, într-o corectă aplicare

a legii, când se contestă caracterul de „teren liber” al bunului solicitat a fi

restituit în natură.

Înalta Curte apreciază că respectarea acestei norme legale s-a

dovedit numai în ceea ce privește terenul din incinta R.A.D.P. Cluj de 768 m.p.,

instanța de apel omologând corect concluziile

raportului de expertiză

ing. M.M.T., în varianta 2, care precizează fără echivoc că

pe suprafața menționată nu există astfel de amenajări, utilitățile fiind amplasate

în cei 228 m.p. excluși deja de la restituirea în natură și pentru care a fost dispusă

acordarea de despăgubiri bănești.

Prin urmare, această suprafață se impune a fi restituită în natură

astfel că soluția instanței de apel este corectă și legală.

În ceea ce privește însă parcarea situată pe terenul de 173 m.p.,

aflat în administrarea unității administrativ-teritoriale și care deservește blocul

de locuințe aferent, aceasta reprezintă o amenajare de utilitate publică, pentru

care nu se poate dispune restituirea în natură, astfel că, nefiind un teren liber

în sensul Legii nr. 10/2001, nu există un temei legal pentru atribuirea acestuia

în natură.

În consecință, pentru această suprafață măsurile reparatorii vor

fi stabilite prin echivalent, adăugându-se suprafeței pentru care s-a dispus deja

acordarea de despăgubiri (786 m.p.), rezultând astfel un total de 959 m.p.

Critica recurenților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul

Cluj-Napoca, privind exonerarea de plata cheltuielilor de judecată din apel este

nefondată, întrucât

recurenții

au avut calitatea de părți căzute în pretenții în cauza pendente, în faza procesuală

a apelului, față de modificarea în parte a dispoziției contestate în privința formei

despăgubirilor, astfel că le incumbă obligația de a suporta, conform legii, cheltuielile

de judecată efectuate de partea potrivnică, în măsura în care solicitările formulate

pe calea prezentului demers judiciar au fost admise.

Pentru toate aceste considerente,

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile declarate de pârâții Primarul

Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, și R.A.D.P.

Cluj-Napoca

, va modifica în parte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. decizia recurată,

în sensul că restituirea

în natură va viza doar suprafața de 768 m.p. teren (S6), iar dreptul la măsuri reparatorii

în echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, va fi recunoscut pentru

suprafața de 959 m.p. teren.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de reclamantul B.C.I., împotriva deciziei nr. 15/A din 19 februarie 2013

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă

.

Admite recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului

Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, și R.A.D.P. Cluj-Napoca, împotriva

aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că restituirea în natură

vizează doar suprafața de 768 m.p. teren (S6), iar dreptul la măsuri reparatorii

în echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 vizează suprafața de 959

m.p. teren.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.