ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1439/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Gurahonț la data de 20 mai 2013, petentul Ș.A.I. a chemat în judecată pe intimații Ministerul Finanțelor Publice, Judecătoria Gurahonț și Biroul Notarial Public F.T., solicitând reexaminarea Dosarelor nr. 11241/55/2007 și nr. 658/238/2007 ale Judecătoriei Gurahonț, în sensul de a se constata existența dreptului său și al fraților săi, fii ai lui Ș.P., decedat la 27 mai 1986, cu ultimul domiciliul în satul P. județul Arad, asupra tuturor imobilelor rămase după decesul acestuia; existența dreptului său asupra obiectelor mobile ce s-au găsit în casa cu nr. 162 din sat P., com.

Gurahonț, jud. Arad, până la data de 19 mai 2007, obligarea pârâților să respecte dreptul comun, Legea nr. 36/1995 și Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor materiale și morale care se vor stabili pe parcursul desfășurării procesului. Prin sentința civilă nr. 764 din data de 22 august 2013, Judecătoria Gurahonț a respins, ca inadmisibilă, cererea petentutui Ș.A.l., de reexaminare a hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarele nr. 11241/55/2007 și nr. 658/238/2007. A luat act de renunțarea petentutui la judecată față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Arad și a respins excepțiile invocate de intimata Ș.D.M.

Prima instanță a reținut că Ș.A.I. a solicitat Curții de Apel Timișoara, unde cererea sa a fost înregistrată sub nr. 451/A/2013 din 26 aprilie 2013, reexaminarea Dosarelor nr. 11241/55/2007 și nr. 658/238/2007. Cererea a fost trimisă la Tribunalului Arad, care, la rândul său, a trimis-o Judecătoriei Gurahonț pentru a verifica posibilitatea calificării ei ca fiind cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste dosare. Reclamantului, deși i s-a pus în discuție calificarea cererii ca revizuire, a arătat că o susține așa cum a formulat-o, respectiv cerere de reexaminare. Instanța a mai constatat că, deși petentul Ș.A.I.

a solicitat reexaminarea dosarelor Judecătoriei Gurahonț nr. 11241/55/2007 și nr. 658/238/2007, ei critică și Dosarul nr. 273/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâta Ș.D.M., precum și Dosarul nr. 553/238/2010, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 85 din 08 februarie 2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 702 din 22 mai 2012. Instanța de fond a reținut că, între petentul Ș.A.I., alături de frații săi, Ș.A., Ș.D. și F.C., pe de o parte și pârâta Ș.D.M. și mama acesteia. Ș.S., moștenitoarele defunctului Ș.C.V. - fratele petentutui, au avut loc mai multe procese. Scopul urmărit prin aceste procese i-a reprezentat recunoașterea și în favoarea petentutui și a fraților săi, Ș.A., Ș.D.

și F.C., a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2 ha, drept ce i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate din 04 octombrie 2006 numai fratelui lor Ș.C.V., singurul care a depus cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, înregistrată la Primăria Gurahonț sub nr. 1506 din 19 martie 1991. În toate dosarele solicitate a fi reexaminate, cererile formulate cu privire la acest titlu de proprietate au fost respinse pentru motivul că petentul, cei doi frați și sora lor nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât după adoptarea Legii nr. 247/2005, prin cererea cu nr. 90 din 30 noiembrie 2005, înregistrat la Primăria comunei Gurahonț și nu au putut face dovada că fratele lor, Ș.C.V., ar fî fost mandatat să facă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele lor.

Instanța a constatat că cererea petentului nu poate fi calificată cerere de revizuire a sentințelor civile nr. 539 din 01 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosar nr. 11241/55/2007 și nr. 397 din 03 iunie 2010, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 658/238/2007, chiar pornind de la faptul că ele ar fi revizuibile, întrucât au rămas definitive în urma respingerii recursurilor declarate împotriva lor (prin decizia civilă nr. 105/R din 10 februarie 2009 și respectiv prin decizia civilă nr. 722 din 25 august 2010), în primul rând pentru că, din analiza cererii reclamantului, instanța nu a reținut nici o împrejurare nouă, necunoscută de instanță la data pronunțării sentințelor, care să determine revizuirea acestor hotărâri, iar, în al doilea rând, pentru că în cererea reclamantului nu se găsesc motive dintre cele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., pentru admisibilitatea revizuirii. De asemenea, hotărârile judecătorești pronunțate, nefiind criticate de petentul Ș.A.I., care a avut calitatea de reclamant în aceste cauze, prin prisma cazurilor în care se poate cere revizuirea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., instanța a fost în imposibilitatea de a stabili dacă revizuirea s-a cerut sau nu în termenele de revizuire prevăzute de art. 324 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, cererea nu a putut fi calificată cerere de revizuire și pentru că reclamantul a susținut-o ca fiind cerere de reexaminare, iar nu de revizuire, deși i s-a pus în vedere acest aspect. Prin decizia civilă nr. 129 din data de 28 ianuarie 2014, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins apelul declarat de petent, ca nefondat.

Tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. S-a reținut că, în mod corect, prima instanță a pus în discuție petentului calificarea cererii ca fiind revizuire, iar petentul s-a opus. De asemenea, prima instanță a reținut că și în situația în care ar analiza cererea reclamantului ca o cerere de revizuire a sentințelor civile nr. 539/2008 și 397/2010, pronunțate de Judecătoria Gurahonț, nu sunt incidente cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 739 R din data de 1 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost anulat recursul declarat de petentul Ș.A.l.

împotriva deciziei civile nr. 129 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad, în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (3) Noul C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 30 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 1591/59/2014, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul Ș.A.I. împotriva deciziei civile nr. 739/R din 01 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 634/238/201. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 aprilie 2015, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct 7 C. proc.

civ., petentul menționează ca atacă cu recurs decizia civilă nr. 129 din data de 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 634/238/2013, precum și decizia nr. 236 pronunțată în Dosarul nr. 490/238/2013 de aceeași instanță, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii formulate în primă instanță.

A cerut totodată, înlăturarea excepției autorității de lucru judecat și casarea hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 11241/55/2007 al Judecătoriei Gurahonț, cu consecința constatării faptului ca petentul și ceilalți frați ai săi nu sunt străini de succesiune pentru suprafața de 2 ha și 3000 mp, restituită prin titlul de proprietate nr. 117655 din 04 octombrie 1996. Precizează că a chemat în judecată părțile din cauză, ca o cale de îndreptare a unor greșeli judiciare produse prin sentința civilă nr. 539 din 1 iulie 2008 în Dosarul nr. 11241/55/2007 al Judecătoriei Gurahonț, prin care petentul și ceilalți frați au fost considerați străini de succesiunea terenurilor agricole restituite în temeiul Legii nr. 18/1991.

Solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, prin atașarea Dosarului nr. 11241/55/2007 și a considerentelor sentinței civile nr. 539 din 01 iulie 2008, să se constate că aceasta a fost greșită, prin neluarea în seamă a faptului că petentul și ceilalți frați ai săi au depus cerere de restituire a terenurilor în baza Legii nr. 247/2005. Arată că hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se sprijină, conțin considerente contradictorii și nu sunt corect motivate, iar soluția cuprinsă în dispozitiv se întemeiază pe o altă situație de fapt decât cea care rezultă din probele ce s-au administrat în cauză. De asemenea, soluția pronunțată de instanțele de recurs nu se bazează pe probele administrate și existente la Dosarul nr. 11241/55/2007.

Solicită instanței supreme atașarea respectivului dosar, casarea hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 11241/55/2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza probelor administrate. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite având în vedere următoarele considerente: Căile extraordinare de atac sunt reglementate prin norme de ordine publică, de strictă interpretare, ce permit înlăturarea greșelilor din hotărârile judecătorești numai în cazurile și pentru motiveie expres și limitativ prevăzute de lege. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la condițiile privind exercițiul căilor extraordinare de atac, reglementate de C. proc.

civ. 1865, aplicabil cauzei. Înalta Curte constată, că întregul demers juridic al recurentului, promovat în cauza înregistrată cu nr. 634/238/2013 pe rolul Judecătoriei Gurahonț, urmărește rejudecarea litigiilor ce au făcut obiect a! Dosarelor nr. 11241/55/2007, nr. 658/238/2007, nr. 553/238/2010, precum și nr. 490/238/2014 ale Judecătorie Gurahonț, prin promovarea unei căi de atac denumite „cerere de reexaminare", în care petentul, pe lângă persoanele care au fost parte în dosarele mai sus-menționate, înțelege să se judece și cu instanța de judecată care a pronunțat soluțiile atacate, apreciate ca fiind netemeinice și nelegale. Se încearcă astfel, pe calea „cererii de reexaminare" să fie reanalizate și soluționate într-un sens favorabil petentului, precum și intimaților Ș.A., Ș.D.

și F.C., litigiile care au avut ca obiect cererea de recunoaștere și în favoarea respectivelor părți a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2 ha teren reconstituit, prin titlul de proprietate din 04 octombrie 2006, numai fratelui lor Ș.C.V., singurul care a depus cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, înregistrată la Primăria Gurahonț sub nr. 1506 din 19 martie 1991. Susține petentul că, în mod greșit, instanțele nu au ținut seama de faptul că acesta a depus, împreună cu numiții Ș.A., Ș.D. și F.C., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu numărul 90 din 30 noiembrie 2005, la Primăria comunei Gurahonț, după adoptarea Legii nr. 247/2005.

În toate dosarele solicitate a fi reexaminate, cererile formulate cu privire la acest titlu de proprietate au fost respinse, în sinteză, pentru motivul că reclamantul, cei doi frați și sora lor, nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât după adoptarea Legii nr. 247/2005, ulterior cererii formulate de fratele lor Ș.C.V., ce a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991. Astfel, cauza înregistrată cu nr. 11241/55/2007, a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 539 din data de 1 iulie 2008, prin care s-a constatat că pârâții reconvenționali Ș.A., Ș.D. și F.C. sunt străini de succesiunea defunctului Ș.P., în privința terenurilor arabile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate din 04 octombrie 1996. Sentința pronunțată a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 105 R din 10 februarie 2009 a Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 397 din data de 3 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr. 658/238/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 722 din data de 25 august 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost respinsă acțiunea prin care reclamantul Ș.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ș.M., să fie obligată pârâta să-i respecte pașnica folosință a terenului în suprafață de 2 ha, situat în satul P. în locul numit M. și Pârâul Gropilor, precum și casa, curtea și grădina din satul P. înscrisă în CF nr. xx Pescari. Prin sentința civilă nr. 85 din 8 februarie 2012 a Judecătoriei Gurahonț, pronunțată în Dosarul nr. 553/238/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 702 R din data de 22 mai 2012 a Tribunalului Arad, a fost admisă cererea de partaj formulată de reclamantul Ș.A.I.

împotriva pârâților Ș.D.M., Ș.A., Ș.D. și F.C., parte în cauză fiind și intervenienta Ș.D. Prin această sentință s-a constatat că problema suprafeței de teren de 2 ha teren agricol situată în satul P., cuprinsă în titlul de proprietate din 04 octombrie 1996, a fost dezbătută prin sentința civilă nr. 539 din data de 1 iulie 2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 105 R din 10 februarie 2009 a Tribunalului Arad. În fine, prin sentința civilă nr. 763 din data de 22 august 2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr. 490/238/2013, definitivă, prin respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant Ș.A.I.

în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ș.D.M., a fost respinsă cererea formulată de reclamant privind constatarea nulității absolute a colilor de CF nr. A, B, C, D Gurahonț, în care pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate din 04 octombrie 1996, constatarea masei succesorale și a calității de moștenitor și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din 24 noiembrie 2005, precum și a certificatului de moștenitor suplimentar de partaj din 9 iulie 2007 emis de BNP T.F. Cu caracter prealabil, având în vedere faptul că prin „cererea de revizuire" formulată, partea solicită redeschiderea litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată începând cu anul 2007, Înalta Curte apreciază că, în calea de atac pendinte, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc.

civ., în temeiul art. 24 din noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit căruia, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Înalta Curte constată că motivele invocate prin cererea depusă de parte și care a parcurs etapele fondului, apelului și recursului în Dosarul nr. 634/238/2013, fiind soluționată irevocabil de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 739 din data de 1 octombrie 2014, nu pot fi circumscrise niciuneia dintre ipotezele strict determinate de lege în care poate fi atacată o hotărâre, printr-o cale extraordinară de atac, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ. De asemenea, Înalta Curte observă, că, în conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din același Cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile. În conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cele ale art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva hotărârilor menționate, acestea nefiind susceptibile de a fi atacate cu recurs. Dată fiind prioritatea soluționării excepției inadmisibilitâții, celelalte aspecte subsumate prezentului recurs, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ., excepția analizată fiind o excepție absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei formulată prin întâmpinare, dată fiind culpa procesuală a recurentului, va obliga pe acesta la plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimata Ș.D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul Ș.A.I. Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Ș.D.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.