ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Curtea

de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1897 din 28 iunie 2012,

a respins cererea de revizuire formulata de revizuentul B.P., cu motivarea că, în

speță, nu există două hotărâri potrivnice care au soluționat litigiul dintre părți,

ci o decizie a instanței de recurs, obligatorie pentru instanța de fond de continuare

a judecății, încheierea de suspendare fiind apreciată ca nelegală.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.P.

a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire

și anularea deciziei nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș,

invocând drept temei prevederile art. 322 pct. 7, art. 328 alin. (2) coroborate

cu art. 304

1

C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâtul

a arătat că textul legal incident, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu impune

condiția ca hotărârile ce

fac obiectul cererii de revizuire să fie pronunțate în două dosare diferite, iar,

în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile și se bucură

de autoritate de lucru judecat, fiind potrivnice și imposibil de pus simultan în

executare.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă, petentul B.P. a formulat cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei

nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în

Dosarul nr. 1863.1/325/2008/a1, aceasta fiind contrară sentinței nr. 4531 din 21

februarie 2012 a Judecătoriei Timișoara în Dosarul nr 1863.1/325/2008.

Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008,

în baza dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei

și a trimis dosarul spre păstrare arhivei Judecătoriei Timișoara până când reclamanții

se vor conforma dispozițiilor instanței, constatând că aceștia nu au depus la dosar

actele de moștenitor ale pârâților persoane fizice și nu au făcut dovada acceptării

moștenirii defunctului B.P.

Împotriva acestei încheieri, reclamanții

I.P. și C.L. au declarat recurs, iar Tribunalul Timiș secția I civilă, prin decizia

nr. 385/R din data de 16 martie 2012 a admis recursul, a casat încheierea de suspendare

a judecării cauzei din data de 5 octombrie 2010 și a trimis pricina pentru continuarea

soluționării cauzei aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Timișoara, reținând

că, în speță, nu se identifică cerințele de exigență ale suspendării judecății fundamentate

pe dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ.

La data de 21 februarie 2012, Judecătoria

Timișoara, prin sentința civilă nr. 4531 pronunțată în Dosarul nr. 1863.1/326/2008,

a constatat perimarea acțiunii formulate de reclamanții I.P. și C.L., din analiza

actelor dosarului reieșînd că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea,

pricina rămânând în nelucrare din vina părților timp de 1 an, hotărâre irevocabilă

prin nerecurare.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate

de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, când

instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare

a faptului că

fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența

hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei

hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Hotărârile ce fac obiectul prezentei cereri

de revizuire sunt irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat și, în cadrul

celui de-al doilea proces, nu s-a invocat prima hotărâre, fiind îndeplinite, astfel,

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Constatând că instanța de fond a încălcat

dispozițiile legale incidente în speță, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva deciziei civile

nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

va modifica decizia recurată, va admite cererea de revizuire și va dispune anularea

hotărârii potrivnice, respectiv a deciziei nr. 365/R din data de 16 martie 2012

pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B.P.

împotriva deciziei civile nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunțata de Curtea de Apel

Timișoara, secția l civilă, modifică decizia recurată, admite cererea de revizuire

și anulează decizia nr. 365/R din data de 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția l civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

mai 2013.