ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2132/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1897 din 28 iunie 2012, a respins cererea de revizuire formulata de revizuentul B.P., cu motivarea că, în speță, nu există două hotărâri potrivnice care au soluționat litigiul dintre părți, ci o decizie a instanței de recurs, obligatorie pentru instanța de fond de continuare a judecății, încheierea de suspendare fiind apreciată ca nelegală. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul B.P. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, invocând drept temei prevederile art. 322 pct. 7, art. 328 alin. (2) coroborate cu art. 304 1 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că textul legal incident, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu impune condiția ca hotărârile ce fac obiectul cererii de revizuire să fie pronunțate în două dosare diferite, iar, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile și se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind potrivnice și imposibil de pus simultan în executare. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, petentul B.P. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., solicitând anularea deciziei nr. 365/R din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008/a1, aceasta fiind contrară sentinței nr. 4531 din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Timișoara în Dosarul nr 1863.1/325/2008. Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. 1863.1/325/2008, în baza dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul spre păstrare arhivei Judecătoriei Timișoara până când reclamanții se vor conforma dispozițiilor instanței, constatând că aceștia nu au depus la dosar actele de moștenitor ale pârâților persoane fizice și nu au făcut dovada acceptării moștenirii defunctului B.P. Împotriva acestei încheieri, reclamanții I.P.

și C.L. au declarat recurs, iar Tribunalul Timiș secția I civilă, prin decizia nr. 385/R din data de 16 martie 2012 a admis recursul, a casat încheierea de suspendare a judecării cauzei din data de 5 octombrie 2010 și a trimis pricina pentru continuarea soluționării cauzei aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Timișoara, reținând că, în speță, nu se identifică cerințele de exigență ale suspendării judecății fundamentate pe dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ. La data de 21 februarie 2012, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 4531 pronunțată în Dosarul nr. 1863.1/326/2008, a constatat perimarea acțiunii formulate de reclamanții I.P. și C.L., din analiza actelor dosarului reieșînd că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea, pricina rămânând în nelucrare din vina părților timp de 1 an, hotărâre irevocabilă prin nerecurare.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Hotărârile ce fac obiectul prezentei cereri de revizuire sunt irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat și, în cadrul celui de-al doilea proces, nu s-a invocat prima hotărâre, fiind îndeplinite, astfel, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Constatând că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale incidente în speță, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, va modifica decizia recurată, va admite cererea de revizuire și va dispune anularea hotărârii potrivnice, respectiv a deciziei nr. 365/R din data de 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul B.P. împotriva deciziei civile nr. 1697 din 28 iunie 2012 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția l civilă, modifică decizia recurată, admite cererea de revizuire și anulează decizia nr. 365/R din data de 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția l civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.