ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 751/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 20 martie 2003, M.G. și P.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu Schela de Petrol Moreni, să oblige pârâta de a emite o decizie prin care să soluționeze notificarea vizând restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 576 mp, teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda sau să facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 200.000 lei vechi, pentru fiecare zi de întârziere. Investit în primă instanță, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 222 din 9 mai 2003, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta S.N.P.

SA, precum și excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 București, s-a declarat necompetentă material să soluționeze cauza de față, prin sentința nr. 5259 din 9 septembrie 2003, declinându-și competența în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 505 din 31 mai 2004, a admis excepția lipsei procesuale active a reclamanților și a respins în consecință cererea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă. Apelul declarat de reclamantul M.G. împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin decizia nr. 847/A din 17 mai 2005, a anulat sentința și în consecință a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.

A admis acțiunea, astfel cum a fost modificată și a dispus obligarea pârâtei S.N.P. P. SA să emită decizie de restituire în natură a terenului de 576 mp situat în comuna Iedera, pct. Ruda, în favoarea reclamanților iar în caz de imposibilitate, să le facă acestora o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului. Recursul declarat în cauză, de SC P. SA, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care, prin decizia nr. 8896 din 6 noiembrie 2006, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului, reținând că instanțele nu au lămurit pe deplin situația juridică a imobilului în litigiu, acesta nefiind, de altfel, nici identificat, sub aspectul vecinătăților și suprafeței reale.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 519/A din 1 iulie 2008, a admis apelul reclamanților și anulând sentința a respins excepția lipsei calității procesuale active a acestora, ca neîntemeiată. A admis acțiunea, astfel cum a fost modificată și în consecință a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 576 mp teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda, în favoarea reclamanților. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere faptul că proprietarul de la care a fost preluat terenul este autorul reclamantului - M.T.G.

- care, potrivit declarațiilor de notorietate depuse la dosar, este aceeași persoană cu M.G. și respectiv M.T., decedat în anul 1966, cu ultimul domiciliu în comuna Iedera, județul Dâmbovița. Tot astfel, se mai arată, potrivit dispozițiilor art. 24 al Legii nr. 10/2001, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive iar persoana individualizată în acest act normativ, este presupusă că deținea imobilul sub nume de proprietar. În cauză, împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâta SC P. SA care, invocând temeiurile prev. de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc.

civ., critică decizia dată în apel, susținând în esență că a fost în mod greșit obligată să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii, pentru un teren ce nu a făcut obiectul notificării, sens în care instanța a interpretat greșit actele depuse la dosar, schimbând natura și înțelesul vădit al acestora. Astfel, se mai arată, terenul pentru care s-a formulat notificarea se află în punctul „pe Luncă” și este în suprafață de 576 mp, în vreme ce terenul pentru care s-au dispus măsuri reparatorii prin echivalent se află în punctul „Ruda” și are suprafața de 792 mp, probele administrate fiind nelămuritoare sub aspectul poziționării terenului notificat (în intravilan sau în extravilan) și al valorificării drepturilor conferite reclamanților prin Legea nr. 18/1991, în sensul eliberării titlului de proprietate.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Probele administrate în cauză atestă fără echivoc că terenul în litigiu, a fost preluat de la M.G., autorul reclamanților, prin expropriere, în baza Decretului nr. 338 din 26 iulie 1958 și se află situat în comuna Iedera, punctul Ruda. Astfel, prin adresa nr. 468 din 28 ianuarie 1998 (fila 40 apel), Ministerul Industriei și Comerțului, a comunicat fostului proprietar că terenul expropriat, în suprafață de 576 mp, situat în intravilanul comunei Iedera, a fost arondat Stației de Apă Ruda. Tot astfel, Primăria comunei Iedera, prin adresa nr. 747 din 12 martie 2003 (fila 40, dos. apel) atestă faptul că autorul reclamanților a fost înscris în registrul agricol al comunei Iedera cu suprafața de 880 mp teren situat în punctul Ruda.

Cât privește critica vizând solicitarea de către reclamanți pe calea notificării, a unui alt teren decât cel în legătură cu care s-au dispus măsurile reparatorii, aceasta nu poate fi primită. Astfel, chiar dacă în notificare (f. 1 și 3 dosar fond) contestatorii menționează ca poziționare a terenului solicitat, în suprafață de 576 mp, punctul „pe Luncă”, din dezvoltarea cererii (în care se precizează că nemișcătorul a fost „arondat” urmare preluării, Schelei de petrol Moreni, în prezent pe teren funcționând Stația de apă Ruda) rezultă că solicitarea privește același teren pentru care, prin hotărârea atacată s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii. Tot astfel, în cererea introductivă de instanță, reclamanții fac referiri exprese, fără echivoc, la terenul de 576 mp situat în punctul Ruda.

Deasemenea, din expertiza efectuată în rejudecare (fila 89 – dos. 27290/1/2005 al Curții de Apel București) rezultă că terenul în suprafață de 576 mp ce face obiectul litigiului, este situat în intravilanul comunei Iedera, punctul „La Ruda” și se află în proprietatea și administrarea SC P. SA. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 519/A din 1 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2975 lei cheltuieli de judecată către intimatele M.M. și C.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.