ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 751/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 751/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea formulată la 20 martie
2003, M.G. și P.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu Schela de
Petrol Moreni, să oblige pârâta de a emite o decizie prin care să soluționeze
notificarea vizând restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 576 mp,
teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda sau să facă o ofertă de restituire
prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Reclamanții au mai solicitat și
obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 200.000 lei vechi, pentru
fiecare zi de întârziere.
Investit în primă instanță,
Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 222 din 9 mai 2003, a
admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta S.N.P. SA, precum
și excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1
București.
La rândul său, Judecătoria
Sectorului 1 București, s-a declarat necompetentă material să soluționeze cauza
de față, prin sentința nr. 5259 din 9 septembrie 2003, declinându-și competența
în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a V-a civilă,
prin sentința nr. 505 din 31 mai 2004, a admis excepția lipsei procesuale
active a reclamanților și a respins în consecință cererea ca fiind formulată de
persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Apelul declarat de reclamantul M.G.
împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin decizia nr.
847/A din 17 mai 2005, a anulat sentința și în consecință a respins, ca
neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
A admis acțiunea, astfel cum a fost
modificată și a dispus obligarea pârâtei S.N.P. P. SA să emită decizie de
restituire în natură a terenului de 576 mp situat în comuna Iedera, pct. Ruda,
în favoarea reclamanților iar în caz de imposibilitate, să le facă acestora o
ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului.
Recursul declarat în cauză, de SC P.
SA, a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, care, prin decizia nr. 8896 din 6 noiembrie 2006, a casat
hotărârea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea
apelului, reținând că instanțele nu au lămurit pe deplin situația juridică a
imobilului în litigiu, acesta nefiind, de altfel, nici identificat, sub
aspectul vecinătăților și suprafeței reale.
În rejudecare, Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin
decizia nr. 519/A din 1 iulie 2008, a admis apelul reclamanților și anulând
sentința a respins excepția lipsei calității procesuale active a acestora, ca
neîntemeiată.
A admis acțiunea, astfel cum a fost
modificată și în consecință a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție motivată
de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 576 mp
teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda, în favoarea reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut în esență că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere faptul
că proprietarul de la care a fost preluat terenul este autorul reclamantului - M.T.G.
- care, potrivit declarațiilor de notorietate depuse la dosar, este aceeași
persoană cu M.G. și respectiv M.T., decedat în anul 1966, cu ultimul domiciliu
în comuna Iedera, județul Dâmbovița.
Tot astfel, se mai arată, potrivit
dispozițiilor art. 24 al Legii nr. 10/2001, existența și după caz, întinderea
dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau
de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive iar persoana
individualizată în acest act normativ, este presupusă că deținea imobilul sub
nume de proprietar.
În cauză, împotriva acestei ultime
hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâta SC P. SA care, invocând
temeiurile prev. de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., critică decizia dată în
apel, susținând în esență că a fost în mod greșit obligată să emită dispoziție
de acordare a măsurilor reparatorii, pentru un teren ce nu a făcut obiectul
notificării, sens în care instanța a interpretat greșit actele depuse la dosar,
schimbând natura și înțelesul vădit al acestora.
Astfel, se mai arată, terenul pentru
care s-a formulat notificarea se află în punctul „pe Luncă” și este în
suprafață de 576 mp, în vreme ce terenul pentru care s-au dispus măsuri
reparatorii prin echivalent se află în punctul „Ruda” și are suprafața de 792 mp,
probele administrate fiind nelămuritoare sub aspectul poziționării terenului
notificat (în intravilan sau în extravilan) și al valorificării drepturilor
conferite reclamanților prin Legea nr. 18/1991, în sensul eliberării titlului
de proprietate.
Recursul se privește ca nefondat,
urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Probele administrate în cauză atestă
fără echivoc că terenul în litigiu, a fost preluat de la M.G., autorul
reclamanților, prin expropriere, în baza Decretului nr. 338 din 26 iulie 1958
și se află situat în comuna Iedera, punctul Ruda.
Astfel, prin adresa nr. 468 din 28
ianuarie 1998 (fila 40 apel), Ministerul Industriei și Comerțului, a comunicat
fostului proprietar că terenul expropriat, în suprafață de 576 mp, situat în
intravilanul comunei Iedera, a fost arondat Stației de Apă Ruda.
Tot astfel, Primăria comunei Iedera,
prin adresa nr. 747 din 12 martie 2003 (fila 40, dos. apel) atestă faptul că
autorul reclamanților a fost înscris în registrul agricol al comunei Iedera cu
suprafața de 880 mp teren situat în punctul Ruda.
Cât privește critica vizând
solicitarea de către reclamanți pe calea notificării, a unui alt teren decât
cel în legătură cu care s-au dispus măsurile reparatorii, aceasta nu poate fi
primită.
Astfel, chiar dacă în notificare (f.
1 și 3 dosar fond) contestatorii menționează ca poziționare a terenului
solicitat, în suprafață de 576 mp, punctul „pe Luncă”, din dezvoltarea cererii
(în care se precizează că nemișcătorul a fost „arondat” urmare preluării,
Schelei de petrol Moreni, în prezent pe teren funcționând Stația de apă Ruda)
rezultă că solicitarea privește același teren pentru care, prin hotărârea
atacată s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii.
Tot astfel, în cererea introductivă
de instanță, reclamanții fac referiri exprese, fără echivoc, la terenul de 576 mp
situat în punctul Ruda.
Deasemenea, din expertiza efectuată
în rejudecare (fila 89 – dos. 27290/1/2005 al Curții de Apel București) rezultă
că terenul în suprafață de 576 mp ce face obiectul litigiului, este situat în
intravilanul comunei Iedera, punctul „La Ruda” și se află în proprietatea și
administrarea SC P. SA.
Așa fiind, în considerarea celor ce
preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC
P. SA împotriva deciziei nr. 519/A din 1 iulie 2008 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de
2975 lei cheltuieli de judecată către intimatele M.M. și C.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie
2010.