ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2008

HOTĂRÂRE
06.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții D.J., D.L., D.F. și V.E.G.

au formulat contestație împotriva Deciziei nr.706 din 09 septembrie 2003 emisă

de SC E. SA., societate comercială de distribuție și furnizare a energiei

electrice, prin care emitentul s-a pronunțat asupra notificării nr. 21/2001

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanții au solicitat restituirea în

natură, sau în echivalent, a imobilului situat în Ploiești,   județul Prahova,

compus din teren și construcție având 3 camere, sală și dependințe.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 1040 din 26 noiembrie 2004 a admis contestația, a

anulat dispoziția de respingere a notificării și a obligat intimatele SC E. SA

și F.D.F.E.E. E.M.N. SA la restituirea prin echivalent a imobilului situat în

Ploiești, județul Prahova.

Instanța a reținut că Decizia nr. 706

din  9 septembrie 2003 emisă de SC E. SA a fost însușită și de S.C. F.D.F.E.E. E.M.N.

SA A mai stabilit că imobilul solicitat nu poate fi restituit în natură, astfel

că măsurile reparatorii vor fi stabilite prin echivalent.

Curtea de Apel București, Secția a

IV-a civilă prin decizia nr. 1049 din 6 iunie 2005 a admis apelurile formulate

de pârâtele F.D.F.E.E. E.M.N. SA și SC E. SA, precum și apelul declarat de

reclamanții-contestatori D.J., D.L., D.F. și V.E.G. A anulat sentința nr. 1040

din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a

reținut cauza pentru evocarea fondului.

În fond, după anularea sentinței

tribunalului, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 263

din 16 iunie 2006, a respins excepția de necompetență materială a Curții de

Apel București pentru judecarea cauzei în fond, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC E. SA; a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC E.M.N. SA; a respins contestația formulată de reclamanți

împotriva SC E.M.N. SA, SC S. SA și SISEE E.M.N. SA, pentru lipsa calității

procesuale pasive; a admis contestația formulată de reclamanți împotriva

pârâtei SC E. SA; a anulat decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 emisă de SC E.

SA în baza Legii nr. 10/2001; a stabilit calitatea reclamanților de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001; a obligat pe SC

clădirii situată pe teren, individualizată de expert I.Ș. ca având 110,10 mp

construcții la sol (casă veche parter cu 4 camere, hol și baie); a obligat SC

(republicată) pentru continuarea procedurii de despăgubire prevăzută de lege.

Instanța a reținut că SC E. SA este

unitatea care a respins notificarea reclamanților, fiind singura semnatară a

deciziei contestată în prezentul litigiu.

În situația în care și alte societăți

dețin părți din imobilul revendicat acestea vor răspunde după îndeplinirea

procedurii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Conform probelor administrate

instanța a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, în

calitate de succesori ai autorilor lor. Neexistând dovezi în sensul că

proprietarii ar fi primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat,

reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubirile prevăzute de legea citată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța

trebuia să le atribuie direct în proprietate imobilul iar nu să oblige pârâta

să emită o dispoziție în acest sens; terenul și clădirea se află în posesia

altei societăți comerciale (SC E.M.N. SA) astfel că aceasta are calitate

procesuală pasivă.

Acest recurs se privește ca

nefondat.

Reclamanții, în temeiul Legii nr. 10/2001,

au notificat pârâta SC E. SA și au solicitat restituirea în natură a unui

imobil (teren de 770 mp și construcție compusă din 3 camere, 1 salon și

dependințe).

Societatea comercială notificată

prin decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003 a respins notificarea înregistrată

sub nr. 21 din 5 iulie 2001.

Prin contestația înregistrată la 7

octombrie 2003 reclamanții contestă această decizie prin care emitentul a

soluționat (negativ) notificarea în sensul menționat.

Conform art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni

persoana deținătoare.

Potrivit art. 25 alin. (3) din

aceeași lege dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de

restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se consideră

îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Societatea comercială notificată nu

a respins solicitarea restituirii în natură a imobilului revendicat în

condițiile Legii nr. 10/2001 pentru că nu ar fi unitate deținătoare ci pentru

alte motive. Reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici

dovada modalității preluării în mod abuziv a imobilului revendicat, coroborat

cu împrejurarea primirii unor despăgubiri cu ocazia părăsirii definitive a

țării (România).

Astfel că, în litigiul dedus

judecății, conform prevederilor legale citate parte reclamantă nu pot fi decât

reclamanții în calitate de persoane îndreptățite la restituirea în natură iar

parte pârâtă entitatea care a soluționat notificarea prin decizia nr. 706 din 9

septembrie 2003 și a cărei anulare a fost solicitată. Drepturile și obligațiile

nu pot fi stabilite decât între aceste părți litigante.

Instanța prin hotărârea recurată nu

se putea pronunța în sensul atribuirii în mod direct a imobilului în litigiu

reclamanților, tocmai datorită faptului că ar fi încălcat prevederile Legii nr.

10/2001 (art. 27) potrivit cărora entitățile care nu puteau fi părți pârâte în

prezentul litigiu nici nu puteau să se conformeze dispozitivului (coroborat cu

considerentele) deciziei recurate, care se privește astfel a fi legală în

cadrul procesual stabilit de Legea nr. 10/2001.

de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, lipsa

calității sale procesuale pasive, modul greșit în care au fost soluționate

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celorlalte societăți comerciale

din domeniul electricității, precum și greșita apreciere a probelor

administrate.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

Cum s-a arătat cu ocazia examinării

recursului de ordine 1 instanța, prin hotărârea recurată, a făcut o corectă

aplicare a prevederilor legale incidente în cauză și anume cele ale Legii nr. 10/2001.

Recurenta este persoana juridică

care a primit notificarea și pe care a respins-o pentru motivele arătate mai

sus prin Decizia nr. 706 din 9 septembrie 2003, contestată în prezentul

litigiu. În consecință corect s-a statuat prin hotărârea recurată calitatea sa

procesuală pasivă.

Celelalte entități nu puteau avea

calitate procesuală pasivă pentru aceleași motive expuse cu ocazia analizei

aceluiași recurs de ordine 1.

Motivele privind netemeinicia

hotărârii prin aprecierea probelor nu pot forma obiect de examinare în calea

extraordinară de atac a recursului în casație unde se examinează numai motive

de nelegalitate.

Recurenta-pârâtă urmează a se

conforma celor dispuse de instanță prin hotărârea recurată, inclusiv celor

privind aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri urmează a fi respinse ca

nefondate.

Respinge recursurile formulate de

reclamanții D.J., D.L., D.F., V.E. și de SC E. SA împotriva deciziei nr. 263

din 16 iunie 2006 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7213/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 881 din 8 iunie 2007 Tribunalul Prahova a respins excepțiile invocate de pârâta SC E.E.M.N. SA privind lipsa calității procesuale
ÎCCJ 2007-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8001/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1385 din 14 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatorii N.R.F., P.D.D.Z. și P.C.A. în contr
ÎCCJ 2005-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7366/2005
Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 587/2004, Tribunalul Prahova a admis acțiunea reclamanților D.C. și S. precum și B.V. și pe cale de consecință, a obliga
ÎCCJ 2010-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1963/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: SC E.M.N. SA a emis, în baza Legii nr. 10/2001, decizia nr. 787 din 11 martie 2004, prin care a fost soluționată notificarea formulată de petentul C.E., privind restituirea în natură sau prin ech
ÎCCJ 2008-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2773/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2006, reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul municipiului Ploiești prin primar, anulare
Sursă