ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7366/2005

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 587/2004, Tribunalul Prahova a admis acțiunea reclamanților D.C. și S. precum și B.V. și pe cale de consecință, a obligat pârâta SC E.M.N. SA Ploiești să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală sau acțiuni în funcție de opțiunea celor dintâi. Hotărârea a fost dată în considerarea faptului că, terenul în suprafață de 2834 mp situat în Boldești, Scăeni aparținând antecesorilor reclamanților a fost expropriat prin Decretul nr. 272/1972 și folosit pentru amplasarea stației de transformare utilizată în prezent de pârâtă.

Față de împrejurarea că terenul nu a fost reconstituit potrivit Legii 18/91 și că, acesta nu poate fi restituit în natură deoarece a fost ocupat integral cu lucrarea ce funcționează în prezent, s-a apreciat a fi aplicabile prevederile art.11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Apelul declarat de către reclamanți a fost admis în parte în sensul obligării pârâtei SC E.M. SA, doar la acordarea de titluri de valoare nominală nu și de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital. În rest, sentința a fost menținută. Curtea de Apel considerat în fundamentarea acestei soluții că, prevederile art. 11 din Legea 10/01, limitează măsurile reparatorii în cazul în care, lucrările pentru care a fost expropriat terenul, ocupă funcțional întreaga suprafață, numai la acest gen de măsuri.

Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru următoarele considerente: Deși au reținut în mod corect obligativitatea acordării despăgubirilor pentru faptul preluării imobilului din proprietatea autorilor reclamanților, ambele instanțe au greșit prin faptul neacordării acestor despăgubiri prin indicarea inclusiv a valorii de 283.400.000 lei conform expertizei, a titlurilor de valoare nominală cuvenite recurenților-reclamanți. Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs și de către pârâta SC E.M.N. SA Ploiești, care a invocat următoarele motive în susținerea recursului. Instanțele au ignorat probele dosarului din care rezultă faptul că, pentru terenul în litigiu, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza Legii 18/91 motiv pentru care, acesta nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, fapt care trebuia să conducă la pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii.

Greșit a fost înlăturată și apărarea pârâtei potrivit căreia, terenul afectat de orice capacitate energetică, este proprietate publică potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/98 și ca atare, Statul Român nu poate fi obligat la despăgubiri. Dimpotrivă, potrivit Legii energiei electrice nr. 318/2003, asupra acestor terenuri, societățile E. care au capital integral de stat, au un drept de uz ori de servitute și nu pot fi obligate la despăgubiri decât dacă produc pagube utilizatorilor prin modul de reparare al eventualelor avarii la instalații. În opinia recurentei, decizia Curții de Apel este greșită și pentru modul de stabilire al despăgubirilor deoarece, cuantumul, procedurile de acordare precum și natura acestora, se stabilesc potrivit art. 36, art. 37 din Legea nr. 10/2001 ulterior transmiterii hotărârii judecătorești, de către Prefecturi către Ministerul Finanțelor Publice.

În condițiile în care, instanța a stabilit ea însăși modul de acordare al despăgubirilor, respectiv titluri de valoare, a încălcat dispozițiile imperative ale legii și deci, acțiunea ar trebui respinsă. Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse deciziei Curții de Apel, se constată următoarele: Cu privire la recursul pârâtei SC E.M.N. SA. Criticile aduse deciziei prin acest recurs, sunt nefondate. Astfel, așa după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (f.59) precum și din copia sentinței civile nr. 13.772/92 (f.12), terenul în litigiu nu a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/91. În ce privește natura juridică de bun public a terenului afectat de utilități, destinate furnizării de energie electrică, natură ce scutește pe utilizatorul acestora de orice plată, este de observat că Legea nr. 318/2003 a energiei electrice acordă această scutire doar în cazul în care utilizatorul are un drept de uz sau de servitute asupra terenului.

În speță, acest teren a fost însă preluat inclusiv în privința proprietății, de la reclamanți. Așadar, pentru motivul că nu este îndeplinită situația admisă de legea specială cât și pentru faptul că, Legea nr. 10/2001 prin disp. art. 11 alin. (4) prevede acest mod de reparare, urmează ase constata că și sub acest aspect, decizia recurată este legală. Nu este fondată critica pârâtei nici în ce privește posibilitatea acordării titlurilor de valoare nominală folosite în procesul de privatizare deoarece, prevederile art. 24 din Legea 10/2001, fac posibilă și chiar dispun expres această modalitate de despăgubire pentru terenurile preluate abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă. Pe cale de consecință, criticile formulate de societatea pârâtă, neîncadrându-se în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., urmează a fi respinse conform art. 312 coroborat cu art. 296 C. proc. civ. În ce privește recursul reclamanților, acesta este fondat. Astfel, disp. art. 36 pct. 3 din Legea nr. 10 precizează expres faptul că, dacă valoarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate s-a stabilit printr-o expertiză, această valoare trebuie să fie menționată expres. Chiar dacă faza la care se referă art. 36 este cea administrativă, prealabilă introducerii acțiunii în justiție, ținând cont de faptul că, în speță, o astfel de expertiză a fost efectuată numai în faza de judecată, rezultă că, precizarea contravalorii titlurilor de valoare nominală acordate, era obligatorie. Numai așa sensul legii desprins din aplicarea prin asimilare a prev. art. 36 pct. 3 din legea reparatorie, este respectat fără riscul stabilirii unui cuantum arbitrar al măsurilor reparatorii.

Dat fiind faptul că expertiza dispusă în fața instanței de fond se referă la valoarea titlurilor corespunzător lunii mai 2004, pentru stabilirea valorii actualizate a acestora este necesară suplimentarea probatoriului, motiv pentru care urmează a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la acest aspect, conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ. Cum această actualizare nu este posibilă în faza procesuală a recursului și pentru motivul respectării scopului legii cu privire la nevoia acoperirii integrale a prejudiciului suferit de foștii proprietari prin măsurile abuzive suferite precum și pentru motivul arătat al împiedicării arbitrariului în stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii acordate, urmează a se admite recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.C., D.S. și B.W. împotriva deciziei civile nr. 2900 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează în partea referitoare la apelul declarat de reclamanți și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea acestui apel. Păstrează decizia cu referire la soluția dată asupra apelului pârâtei. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.M.N. SA Ploiești, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.