ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7366/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 587/2004,

Tribunalul Prahova a admis acțiunea reclamanților D.C. și S. precum și B.V. și

pe cale de consecință, a obligat pârâta SC E.M.N. SA Ploiești să acorde

reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare

nominală sau acțiuni în funcție de opțiunea celor dintâi. Hotărârea a fost dată

în considerarea faptului că, terenul în suprafață de 2834 mp situat în

Boldești, Scăeni aparținând antecesorilor reclamanților a fost expropriat prin

Decretul nr. 272/1972 și folosit pentru amplasarea stației de transformare

utilizată în prezent de pârâtă.

Față de împrejurarea că terenul nu a

fost reconstituit potrivit Legii 18/91 și că, acesta nu poate fi restituit în

natură deoarece a fost ocupat integral cu lucrarea ce funcționează în prezent,

s-a apreciat a fi aplicabile prevederile art.11 alin. (4) și (8) din Legea nr.

10/2001 potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Apelul declarat de către reclamanți

a fost admis în parte în sensul obligării pârâtei SC E.M. SA, doar la acordarea

de titluri de valoare nominală nu și de acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital. În rest, sentința a fost menținută.

Curtea de Apel considerat în

fundamentarea acestei soluții că, prevederile art. 11 din Legea 10/01,

limitează măsurile reparatorii în cazul în care, lucrările pentru care a fost

expropriat terenul, ocupă funcțional întreaga suprafață, numai la acest gen de

măsuri.

Împotriva deciziei Curții de Apel au

declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru următoarele

considerente:

Deși au reținut în mod corect

obligativitatea acordării despăgubirilor pentru faptul preluării imobilului din

proprietatea autorilor reclamanților, ambele instanțe au greșit prin faptul

neacordării acestor despăgubiri prin indicarea inclusiv a valorii de

283.400.000 lei conform expertizei, a titlurilor de valoare nominală cuvenite

recurenților-reclamanți.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată cu recurs și de către pârâta SC E.M.N. SA Ploiești, care a invocat

următoarele motive în susținerea recursului.

Instanțele au ignorat probele

dosarului din care rezultă faptul că, pentru terenul în litigiu, reconstituirea

dreptului de proprietate s-a făcut în baza Legii 18/91 motiv pentru care, acesta

nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, fapt care trebuia să conducă la

pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii.

Greșit a fost înlăturată și apărarea

pârâtei potrivit căreia, terenul afectat de orice capacitate energetică, este

proprietate publică potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/98 și ca

atare, Statul Român nu poate fi obligat la despăgubiri. Dimpotrivă, potrivit

Legii energiei electrice nr. 318/2003, asupra acestor terenuri, societățile E.

care au capital integral de stat, au un drept de uz ori de servitute și nu pot

fi obligate la despăgubiri decât dacă produc pagube utilizatorilor prin modul

de reparare al eventualelor avarii la instalații.

În opinia recurentei, decizia Curții

de Apel este greșită și pentru modul de stabilire al despăgubirilor deoarece,

cuantumul, procedurile de acordare precum și natura acestora, se stabilesc

potrivit art. 36, art. 37 din Legea nr. 10/2001 ulterior transmiterii hotărârii

judecătorești, de către Prefecturi către Ministerul Finanțelor Publice.

În condițiile în care, instanța a

stabilit ea însăși modul de acordare al despăgubirilor, respectiv titluri de

valoare, a încălcat dispozițiile imperative ale legii și deci, acțiunea ar

trebui respinsă.

Examinând recursurile prin prisma

criticilor aduse deciziei Curții de Apel, se constată următoarele:

Cu privire la recursul pârâtei SC

E.M.N. SA.

Criticile aduse deciziei prin acest

recurs, sunt nefondate.

Astfel, așa după cum rezultă din

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (f.59) precum și din copia

sentinței civile nr. 13.772/92 (f.12), terenul în litigiu nu a fost

reconstituit în baza Legii nr. 18/91.

În ce privește natura juridică de

bun public a terenului afectat de utilități, destinate furnizării de energie

electrică, natură ce scutește pe utilizatorul acestora de orice plată, este de

observat că Legea nr. 318/2003 a energiei electrice acordă această scutire doar

în cazul în care utilizatorul are un drept de uz sau de servitute asupra

terenului. În speță, acest teren a fost însă preluat inclusiv în privința

proprietății, de la reclamanți.

Așadar, pentru motivul că nu este

îndeplinită situația admisă de legea specială cât și pentru faptul că, Legea

nr. 10/2001 prin disp. art. 11 alin. (4) prevede acest mod de reparare, urmează

ase constata că și sub acest aspect, decizia recurată este legală.

Nu este fondată critica pârâtei nici

în ce privește posibilitatea acordării titlurilor de valoare nominală folosite

în procesul de privatizare deoarece, prevederile art. 24 din Legea 10/2001, fac

posibilă și chiar dispun expres această modalitate de despăgubire pentru

terenurile preluate abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă.

Pe cale de consecință, criticile

formulate de societatea pârâtă, neîncadrându-se în nici unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează a fi respinse conform art. 312

coroborat cu art. 296 C. proc. civ.

În ce privește recursul

reclamanților, acesta este fondat. Astfel, disp. art. 36 pct. 3 din Legea nr.

10 precizează expres faptul că, dacă valoarea despăgubirilor ce urmează a fi

acordate s-a stabilit printr-o expertiză, această valoare trebuie să fie

menționată expres.

Chiar dacă faza la care se referă

art. 36 este cea administrativă, prealabilă introducerii acțiunii în justiție,

ținând cont de faptul că, în speță, o astfel de expertiză a fost efectuată

numai în faza de judecată, rezultă că, precizarea contravalorii titlurilor de

valoare nominală acordate, era obligatorie. Numai așa sensul legii desprins din

aplicarea prin asimilare a prev. art. 36 pct. 3 din legea reparatorie, este

respectat fără riscul stabilirii unui cuantum arbitrar al măsurilor

reparatorii.

Dat fiind faptul că expertiza

dispusă în fața instanței de fond se referă la valoarea titlurilor

corespunzător lunii mai 2004, pentru stabilirea valorii actualizate a acestora

este necesară suplimentarea probatoriului, motiv pentru care urmează a se

dispune trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la acest aspect,

conform art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

Cum această actualizare nu este posibilă

în faza procesuală a recursului și pentru motivul respectării scopului legii cu

privire la nevoia acoperirii integrale a prejudiciului suferit de foștii

proprietari prin măsurile abuzive suferite precum și pentru motivul arătat al

împiedicării arbitrariului în stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii

acordate, urmează a se admite recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

D.C., D.S. și B.W. împotriva deciziei civile nr. 2900 din 17 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează în partea referitoare

la apelul declarat de reclamanți și trimite cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea acestui apel.

Păstrează decizia cu referire la

soluția dată asupra apelului pârâtei.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC E.M.N. SA Ploiești, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.