ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7089/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 15 octombrie 2004 sub nr. 2475/2004, pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții B.N. și B.S. au

chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA solicitând pronunțarea unei sentințe

civile prin care să se dispună anularea deciziei nr. 251 din 13 septembrie 2004

emisă de pârâtă, restituirea în natură a terenului în suprafață de 7500 mp

(teren neproductiv, situat pe punctul „Laz Tuicani” restituirea terenului în

suprafață de 660 mp, cu construcțiile aflate pe el, situat în Moreni, județul

Dâmbovița, iar în subsidiar, în ipoteza în care restituirea în natură nu ar fi

posibilă, obligarea pârâtelor la plata măsurilor reparatorii prin echivalent.

S-a susținut că, prin notificarea nr.

42 din 9 iulie 2001 înregistrată la BEJ I.B. din Municipiul Moreni, reclamanții

au solicitat pârâtei restituirea imobilelor menționate în petitul acțiunii.

Prin decizia nr. 251 din 13

septembrie 2004, pârâta a respins notificarea reclamanților cu motivarea că

imobilele la care aceștia se referă nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind

situate în extravilanul localității Moreni.

Reclamanții au arătat că decizia

emisă de pârâtă este nelegală, deoarece, pe de altă parte, se referă doar la

terenul în suprafață de 7.500 mp, menționat la pct. 7 din notificare, fiind

ignorate celelalte imobile solicitate prin aceeași notificare, iar, pe de altă

parte, rezolvarea dată cu privire la terenul în suprafață de 7500 mp, încalcă

dispozițiile Legii nr. 10/2001, care nu disting între terenurile intravilane și

cele extravilane din punct de vedere al restituirii lor.

Prin sentința civilă nr. 1441 din 22

decembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte

acțiunea, a anulat decizia nr. 251 din 13 septembrie 2004 emisă de pârâtă, a

obligat pârâta să emită o nouă decizie privind notificarea nr. 42 din 9 iulie

2001, în sensul stabilirii de despăgubiri referitor la terenul în suprafață de

7500 mp situat în punctul „Laz Tuicani” ocupat de sonde, instalații și drumuri

ale schelei de petrol Moreni, a respins capătul 2 din acțiune, privind

restituirea terenului în suprafață de 660 mp, situat în Moreni, județul

Dâmbovița, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți, conform actelor depuse la

dosar și dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 7500 mp situat în punctul „Laz Tuicani”.

Cu privire la terenul în suprafață

de 660 mp, situat în Moreni, județ Dâmbovița, s-a reținut că acesta nu se află

în administrarea pârâtei SC P. SA, situație de fapt recunoscută chiar de către

reclamanți, care în notificarea adresată pârâtei au menționat că acest teren

este deținut de Primăria Moreni.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel SC P. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu

privire la soluția se restituire prin echivalent a terenului în suprafață de

7500 mp.

În motivarea apelului, s-a susținut

că reclamanții nu au făcut, cu probele administrate, dovada dreptului exclusiv

de proprietate al autorului lor asupra terenului în suprafață de 7500 mp situat

în punctul „Laz Tuicani”; terenul nu putea fi restituit legal reclamanților în

condițiile Legii nr. 10/2001, care reglementează doar procedura de restituire a

terenurilor intravilane; nu s-a observat că la data preluării terenului autorul

reclamanților a primit despăgubiri, situație în care instanța ar fi trebuit să

facă aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 1 din legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.1478/A din 31

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de apelanta SC P.

SA, s-a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 1141 din 22 decembrie 2004

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că s-a

respins în totalitate contestația formulată de reclamanții B.N. și B.S.

împotriva deciziei nr. 251 din 13 septembrie 2004 emisă de S.N.P. P. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat următoarele:

Conform dispozițiilor art. 8 din

Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării notificării

formulată de reclamanți, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997.

Prin normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003, s-a

stabilit că sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 se limitează referitor la

terenuri, la terenurile situate în intravilanul localităților, nu și la

terenurile extravilane, a căror reconstituire s-a făcut sau se putea face în

condițiile Legii nr. 18/1991.

Faptul că intenția legiuitorului a

fost de a limita sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, numai cu

privire la terenurile situate în intravilan, rezultă și din actuala redactare a

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, conform modificărilor aduse prin

Legea nr. 247din 22 iulie 2005.

Terenul în litigiu, în suprafață de

7500 mp, situat în punctul „Laz Tuicani”, solicitat de intimații reclamanți

prin punctul 1 din notificare, este situat în extravilanul Municipiului Moreni.

Intimații reclamanți, prin

întâmpinarea formulată în cauză, nu au contestat caracterul extravilan al

terenului în litigiu, ci doar au susținut că Legea nr. 10/2001 nu distinge din

punct de vedere al restituirii între terenurile situate în intravilan și cele

situate în extravilanul localităților, susținere nefondată în raport cu

dispozițiile cuprinse în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

confirmate în prezent prin modificările aduse prin art.8 din lege, de Legea nr.

247/2005.

Împotriva acestei decizii civile au

declarat recurs reclamanții B.N. și B.S. criticând-o pentru nelegalitate

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor

formulate fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, se arată că prin notificarea nr. 42 din 9 iulie 2001 s-a solicitat

intimatei pârâte restituirea suprafeței de 7500 mp, situat în punctul „Laz

Tuicani”.

Pârâta a respins notificarea

reclamanților cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fără

a sugera o altă cale de rezolvare a litigiului.

Reclamanții arată că în apel, prin

apărătorul lor, au propus schimbarea temeiului juridic al acțiunii, de la Legea

nr. 10/2001 la Legea nr. 247/2005, titlul VI art. 4 alin. (1

3

), (1

4

),

(1

6

), fără a exista înțelegere din partea pârâtei în acest sens.

În

continuare, reclamanții arată că regimul juridic al imobilului în litigiu, cu

privire la forma de proprietate și la faptul că, la data exproprierii

terenului, M.R.T.B. ar fi primit despăgubiri, a fost greșit stabilit.

Examinând decizia civilă recurată în

raport de motivul de recurs invocat, de nelegalitate, în raport de soluția

pronunțată în apel, care a statuat că imobilul în litigiu nu cade sub incidența

Legii 10/2001, instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune

respingerea acestuia, în consecință, pentru următoarele considerente:

Terenul, în litigiu, în suprafață de

7500 mp, este situat în extravilanul localității Moreni, în punctul „Laz

Tuicani”, situație necontestată nici de recurenții reclamanți.

Potrivit Normelor Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003,

explicându-se dispozițiilor art. 8 din lege, s-a arătat că „nu intră sub

incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997”, iar potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

actuala reglementare a Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea

nr. 247/2005, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Față de aceste dispoziții legale, se

constată că restituirea terenurilor în litigiu nu intră sub incidența

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel că, soluția instanței de apel este

legală.

În ce privește celelalte critici

formulate de recurenții reclamanți, privind fondul litigiului, față de soluția

instanței de apel, dată pe inadmisibilitatea restituirii imobilelor, în

litigiu, în baza Legii nr. 10/2001, nu pot fi primite și analizate.

Așa fiind, instanța, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., dispune respingerea recursului declarat

de reclamanții B.N. și B.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat e reclamanții B.M. N. și B.S. împotriva deciziei nr. 1478 A din 31

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2006.