ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7089/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 octombrie 2004 sub nr. 2475/2004, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții B.N. și B.S. au chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA solicitând pronunțarea unei sentințe civile prin care să se dispună anularea deciziei nr. 251 din 13 septembrie 2004 emisă de pârâtă, restituirea în natură a terenului în suprafață de 7500 mp (teren neproductiv, situat pe punctul „Laz Tuicani” restituirea terenului în suprafață de 660 mp, cu construcțiile aflate pe el, situat în Moreni, județul Dâmbovița, iar în subsidiar, în ipoteza în care restituirea în natură nu ar fi posibilă, obligarea pârâtelor la plata măsurilor reparatorii prin echivalent.

S-a susținut că, prin notificarea nr. 42 din 9 iulie 2001 înregistrată la BEJ I.B. din Municipiul Moreni, reclamanții au solicitat pârâtei restituirea imobilelor menționate în petitul acțiunii. Prin decizia nr. 251 din 13 septembrie 2004, pârâta a respins notificarea reclamanților cu motivarea că imobilele la care aceștia se referă nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind situate în extravilanul localității Moreni. Reclamanții au arătat că decizia emisă de pârâtă este nelegală, deoarece, pe de altă parte, se referă doar la terenul în suprafață de 7.500 mp, menționat la pct. 7 din notificare, fiind ignorate celelalte imobile solicitate prin aceeași notificare, iar, pe de altă parte, rezolvarea dată cu privire la terenul în suprafață de 7500 mp, încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001, care nu disting între terenurile intravilane și cele extravilane din punct de vedere al restituirii lor.

Prin sentința civilă nr. 1441 din 22 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 251 din 13 septembrie 2004 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind notificarea nr. 42 din 9 iulie 2001, în sensul stabilirii de despăgubiri referitor la terenul în suprafață de 7500 mp situat în punctul „Laz Tuicani” ocupat de sonde, instalații și drumuri ale schelei de petrol Moreni, a respins capătul 2 din acțiune, privind restituirea terenului în suprafață de 660 mp, situat în Moreni, județul Dâmbovița, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți, conform actelor depuse la dosar și dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 7500 mp situat în punctul „Laz Tuicani”.

Cu privire la terenul în suprafață de 660 mp, situat în Moreni, județ Dâmbovița, s-a reținut că acesta nu se află în administrarea pârâtei SC P. SA, situație de fapt recunoscută chiar de către reclamanți, care în notificarea adresată pârâtei au menționat că acest teren este deținut de Primăria Moreni. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel SC P. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la soluția se restituire prin echivalent a terenului în suprafață de 7500 mp.

În motivarea apelului, s-a susținut că reclamanții nu au făcut, cu probele administrate, dovada dreptului exclusiv de proprietate al autorului lor asupra terenului în suprafață de 7500 mp situat în punctul „Laz Tuicani”; terenul nu putea fi restituit legal reclamanților în condițiile Legii nr. 10/2001, care reglementează doar procedura de restituire a terenurilor intravilane; nu s-a observat că la data preluării terenului autorul reclamanților a primit despăgubiri, situație în care instanța ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 1 din legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.1478/A din 31 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de apelanta SC P. SA, s-a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 1141 din 22 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că s-a respins în totalitate contestația formulată de reclamanții B.N. și B.S. împotriva deciziei nr. 251 din 13 septembrie 2004 emisă de S.N.P. P. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat următoarele: Conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării notificării formulată de reclamanți, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003, s-a stabilit că sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 se limitează referitor la terenuri, la terenurile situate în intravilanul localităților, nu și la terenurile extravilane, a căror reconstituire s-a făcut sau se putea face în condițiile Legii nr. 18/1991.

Faptul că intenția legiuitorului a fost de a limita sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, numai cu privire la terenurile situate în intravilan, rezultă și din actuala redactare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 247din 22 iulie 2005. Terenul în litigiu, în suprafață de 7500 mp, situat în punctul „Laz Tuicani”, solicitat de intimații reclamanți prin punctul 1 din notificare, este situat în extravilanul Municipiului Moreni.

Intimații reclamanți, prin întâmpinarea formulată în cauză, nu au contestat caracterul extravilan al terenului în litigiu, ci doar au susținut că Legea nr. 10/2001 nu distinge din punct de vedere al restituirii între terenurile situate în intravilan și cele situate în extravilanul localităților, susținere nefondată în raport cu dispozițiile cuprinse în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, confirmate în prezent prin modificările aduse prin art.8 din lege, de Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs reclamanții B.N. și B.S. criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată că prin notificarea nr. 42 din 9 iulie 2001 s-a solicitat intimatei pârâte restituirea suprafeței de 7500 mp, situat în punctul „Laz Tuicani”. Pârâta a respins notificarea reclamanților cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fără a sugera o altă cale de rezolvare a litigiului. Reclamanții arată că în apel, prin apărătorul lor, au propus schimbarea temeiului juridic al acțiunii, de la Legea nr. 10/2001 la Legea nr. 247/2005, titlul VI art. 4 alin. (1 3 ), (1 4 ), (1 6 ), fără a exista înțelegere din partea pârâtei în acest sens. În continuare, reclamanții arată că regimul juridic al imobilului în litigiu, cu privire la forma de proprietate și la faptul că, la data exproprierii terenului, M.R.T.B.

ar fi primit despăgubiri, a fost greșit stabilit. Examinând decizia civilă recurată în raport de motivul de recurs invocat, de nelegalitate, în raport de soluția pronunțată în apel, care a statuat că imobilul în litigiu nu cade sub incidența Legii 10/2001, instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia, în consecință, pentru următoarele considerente: Terenul, în litigiu, în suprafață de 7500 mp, este situat în extravilanul localității Moreni, în punctul „Laz Tuicani”, situație necontestată nici de recurenții reclamanți. Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498 din 14 mai 2003, explicându-se dispozițiilor art. 8 din lege, s-a arătat că „nu intră sub incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997”, iar potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din actuala reglementare a Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Față de aceste dispoziții legale, se constată că restituirea terenurilor în litigiu nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel că, soluția instanței de apel este legală. În ce privește celelalte critici formulate de recurenții reclamanți, privind fondul litigiului, față de soluția instanței de apel, dată pe inadmisibilitatea restituirii imobilelor, în litigiu, în baza Legii nr. 10/2001, nu pot fi primite și analizate. Așa fiind, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., dispune respingerea recursului declarat de reclamanții B.N. și B.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat e reclamanții B.M. N. și B.S. împotriva deciziei nr. 1478 A din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.