ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.M. având ca obiect constatarea calității acestuia din urmă de lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca premise că deși în reglementarea actuală nu se mai regăsește sintagma „poliție politică”, sensul acesteia a fost păstrat în Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar, iar rațiunea actului normativ aplicabil în speță este de a evalua fiecare caz în parte, în raport de competențele și atribuțiile persoanei respective, rațiune ce se desprinde și din argumentarea expusă de Curtea Constituțională în Decizia nr. 51/2008.

De asemenea, s-a reținut, cu privire la situația concretă a speței, că pârâtul nu a făcut parte din structurile operative ale securității, cele care înfăptuiau poliția politică, fiind ofițer și șef al UM 0620, unitate USLA cu profil antiterorist, toate măsurile propuse sau adoptate de acesta având drept obiectiv general identificarea cetățenilor români sau străini, precum și organizărilor și grupărilor extremiste din străinătate care ar fi putut acționa, prin acte teroriste, împotriva statului, folosind în acest scop metode de lucru specifice pentru verificări care țineau exclusiv de „profilul compartimentului 0620”. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.

Recurentul a susținut că în acțiunea de constatare sunt evidențiate clar măsurile informativ-operative luate de către intimatul pârât, sub acoperire, fără legătură directă cu profilul antiterorist al compartimentului pe care îl conducea, aspect pe care instanța de fond nu l-a observat, măsurile dispuse, deși au fost calificate ca obiective generale de domeniul siguranței naționale, constituind, fără putință de tăgadă, instrumente de represiune, prin înăbușirea oricărei activități sau acțiuni îndreptate împotriva sistemului totalitar comunist, astfel cum s-a întâmplat în cazul dosarului fond informativ nr. l.82584, îndeplinirea condițiilor impuse de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind indiscutabilă.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, are calitate de lucrător al securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

În acest sens se constată că, așa cum rezultă din nota de constatare și din înscrisurile atașate intimatul a avut funcția de șef al Compartimentului 0620 din cadrul Inspectoratului Județean Mureș, calitate în care a desfășurat activități de natura celor reglementate de dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul că: a dirijat rețele informative, a recrutat informatori din anturajul obiectivului, cu posibilități de pătrundere în intimitatea acestuia, a folosit mijloace tehnice de ascultare și a interceptat corespondența etc., îngrădind astfel dreptul la liberă asociere, dreptul la libertate de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, suprimând astfel și îngrădind drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond că planurile de măsuri aprobate nu au vizat decât protejarea siguranței naționale și prin urmare nu se impune verificarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale care au derivat din punerea în practică a acestor măsuri, se reține că această concluzie este lipsită de temei legal în raport de textul de lege mai sus citat, din care rezultă că este suficient ca informațiile furnizate să fi vizat doar îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. În concluzie, având în vedere aceste considerente, recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul că, admițând acțiunea formulată, Curtea va constata calitatea intimatului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea lui B.M. de lucrător al Securității. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.