ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1581/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.M. având

ca obiect constatarea calității acestuia din urmă de

lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut ca premise că deși în reglementarea

actuală nu se mai regăsește sintagma „poliție

politică”, sensul acesteia a fost păstrat în Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar, iar rațiunea actului normativ aplicabil

în speță este de a evalua fiecare caz în parte, în raport de

competențele și atribuțiile persoanei respective, rațiune

ce se desprinde și din argumentarea expusă de Curtea

Constituțională în Decizia nr. 51/2008.

De asemenea, s-a reținut, cu privire

la situația concretă a speței, că pârâtul nu a făcut

parte din structurile operative ale securității, cele care

înfăptuiau poliția politică, fiind ofițer și șef

al UM 0620, unitate USLA cu profil antiterorist, toate măsurile propuse

sau adoptate de acesta având drept obiectiv general identificarea

cetățenilor români sau străini, precum și organizărilor

și grupărilor extremiste din străinătate care ar fi putut

acționa, prin acte teroriste, împotriva statului, folosind în acest scop

metode de lucru specifice pentru verificări care țineau exclusiv de

„profilul compartimentului 0620”.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul.

Recurentul a susținut că în

acțiunea de constatare sunt evidențiate clar măsurile

informativ-operative luate de către intimatul pârât, sub acoperire,

fără legătură directă cu profilul antiterorist al

compartimentului pe care îl conducea, aspect pe care instanța de fond nu

l-a observat, măsurile dispuse, deși au fost calificate ca obiective

generale de domeniul siguranței naționale, constituind,

fără putință de tăgadă, instrumente de

represiune, prin înăbușirea oricărei activități sau

acțiuni îndreptate împotriva sistemului totalitar comunist, astfel cum s-a

întâmplat în cazul dosarului fond informativ nr. l.82584, îndeplinirea

condițiilor impuse de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

fiind indiscutabilă.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, are calitate de lucrător al securității

„orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer

al Securității sau Miliției, cu atribuții pe linie de

securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile

și libertățile fundamentale ale omului.

În acest sens se constată că,

așa cum rezultă din nota de constatare și din înscrisurile

atașate intimatul a avut funcția de șef al Compartimentului 0620

din cadrul Inspectoratului Județean Mureș, calitate în care a

desfășurat activități de natura celor reglementate de

dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul că: a dirijat

rețele informative, a recrutat informatori din anturajul obiectivului, cu

posibilități de pătrundere în intimitatea acestuia, a folosit

mijloace tehnice de ascultare și a interceptat corespondența etc.,

îngrădind astfel dreptul la liberă asociere, dreptul la libertate de

exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la

viață privată, suprimând astfel și îngrădind drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește motivarea

instanței de fond că planurile de măsuri aprobate nu au vizat

decât protejarea siguranței naționale și prin urmare nu se

impune verificarea îngrădirii drepturilor și libertăților

fundamentale care au derivat din punerea în practică a acestor

măsuri, se reține că această concluzie este lipsită de

temei legal în raport de textul de lege mai sus citat, din care rezultă

că este suficient ca informațiile furnizate să fi vizat doar îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale.

În concluzie, având în vedere aceste

considerente, recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată

în sensul că, admițând acțiunea formulată, Curtea va

constata calitatea intimatului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței civile nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea formulată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și

constată calitatea lui B.M. de lucrător al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.