ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2010

Asupra recursurilor de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 615/PI din 25 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, s-a admis excepția formulată de către pârâtul 3 Ministerul Apărării Naționale, a constata prescris dreptul la acțiune în sens material al reclamantului V.S. împotriva pârâților S.V.A., C.M. și Ministerul Apărării Naționale și a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., formulată de pârâți, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul V.S. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Prin decizia civilă nr. 32 din 12 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentința civilă apelată și rejudecând în fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților S.V.A., M.C.

și Ministerul Apărării Naționale, a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 120.991.300 lei reprezentând 100.000.000 lei daune morale și 20.991.300 lei, despăgubiri materiale și a respins în rest acțiunea reclamantului. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale și V.A.S. Prin încheierea de ședință din data de 17 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 23 aprilie 2010 , Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 februarie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 23 aprilie 2010 când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâții Ministerul Apărării Naționale și S.V.A. împotriva deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.