ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.07.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2010

HOTĂRÂRE
02.07.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 615/PI din 25

septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, s-a admis

excepția formulată de către pârâtul 3 Ministerul Apărării Naționale, a constata

prescris dreptul la acțiune în sens material al reclamantului V.S. împotriva pârâților

S.V.A., C.M. și Ministerul Apărării Naționale și a respins cererea de

suspendare a cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., formulată de pârâți, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul

V.S. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Prin decizia

civilă nr. 32 din 12 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentința civilă

apelată și rejudecând în fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamant împotriva pârâților S.V.A., M.C. și Ministerul Apărării Naționale, a

obligat în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 120.991.300 lei

reprezentând 100.000.000 lei daune morale și 20.991.300 lei, despăgubiri materiale

și a respins în rest acțiunea reclamantului.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării

Naționale și V.A.S.

Prin încheierea

de ședință din data de 17 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de

recurs a deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la

strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 23 aprilie 2010

, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus

cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi

săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății

recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă

la termenul din 17 februarie 2006, părțile au lăsat să treacă un interval de

timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării

judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că, până la data de 23 aprilie 2010 când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

Constată

perimat recursul declarat de pârâții Ministerul Apărării Naționale și S.V.A.

împotriva deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3328/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 162 din 18 decembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a soluționat apelul declarat de reclamantul S.D. împotriva Sentinței civile nr. 226 din 23 mai 2001 pro
ÎCCJ 2012-05-30
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3885/2012
, nu mai puteau constitui temei juridic pentru soluționarea cauzei de față, iar instanța de apel trebuia să constate că soluția care se impunea în cauză era aceea de respingere a acțiunii reclamantului în tot, respectiv atât a cererii de ac
ÎCCJ 2012-09-21
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5600/2012
iție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate reclamante și pârât împotriva deciziei din apel, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelurilor ambelor părți și schimbării în tot a sentinței primei in
ÎCCJ 2012-06-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4179/2012
, să examineze în fond în ce măsură sunt îndeplinite condițiile legale sus-menționate și pot fi acordate sau nu despăgubirile materiale. Criticile formulate de pârât referitoare la incidența în speță a efectelor Deciziei nr. 1358/2010 pronu
ÎCCJ 2011-05-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4112/2011
ală pasivă a celor două ministere recurente, au fost dezlegate prin decizia instanței de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare numai pentru ca instanța de apel să se pronunțe diferențiat asupra cuantumul
Sursă