ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

420 din 07 octombrie 2009, Tribunalul Galați a respins

ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S., deținut în

Penitenciarul Brăila, împotriva sentinței penale nr. 75/2008 a Tribunalului

Galați.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 4887/121/2008,

condamnatul V.S. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 75/2008 a Tribunalului Galați.

In motivarea

cererii, revizuentul V.S. a arătat că dorește rejudecarea cauzei penale în care

a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, întrucât

cel care este vinovat

de săvârșirea acestei

infracțiuni este partea vătămată I.I.. In acest

sens, condamnatul a

arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la infracțiune",

întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu palmele,

determinându-l să comită fapta respectivă.

Examinând

actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin sentința penală

nr. 75/2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6052/121/2007,

inculpatul V.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de disp. art. 20 cu ref. la art.

174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 73 lit. b) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. a) C. pen.

Sentința penală nr. 75/2008 a Tribunalului Galați a rămas definitivă

prin nerecurare, la data de 26 mai 2008,

apelul inculpatului fiind respins ca nefondat prin decizia penală 78 din 12 mai

2008 a Curții de Apel Galați.

În fapt, s-a reținut că la data de 06 august 2008, pe fondul unui

conflict spontan și a provocării venite din partea părții vătămate I.I., în loc

public, inculpatul V.S. a lovit-o pe aceasta cu un briceag în

zona torace-abdomen, cauzându-i leziuni ce

i-au pus în primejdie viața.

Situația de

fapt reținută de către instanța de judecată a avut în vedere întreg materialul

probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, respectiv declarațiile martorilor oculari, ale

martorilor indirecți, declarațiile părții vătămate, precum și concluziile

raportului de constatare medico-legală.

Întrucât

leziunea provocată părții vătămate s-a constatat a fi consecința unei fapte de

violență săvârșită cu intenție, instanța de fond a reținut încadrarea juridică

de tentativă la infracțiunea de omor calificat, și nu aceea de vătămare

corporală din culpă. S-a precizat că această solicitare de schimbare a

încadrării juridice a infracțiunii a fost formulată de către revizuient și prin

calea de atac a apelului, fiind avută în vedere de către instanța de control

judiciar și apreciată în mod corespunzător, prin raportare la mijloacele de

probă administrate în cauză, fiind respinsă ca neîntemeiată.

Analizând

motivele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, prima instanță a

reținut că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată,

prima instanță a considerat că o nouă apreciere a materialului probator ori

schimbarea încadrării juridice [în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 394

alin. (1) C. proc. pen.] nu este posibilă în calea de atac extraordinară a

revizuirii, aceasta fiind atributul

exclusiv

al instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond, precum și a

instanțelor

învestite cu soluționarea căilor ordinare de atac (apel, recurs), căi pe care

revizuientul Ie-a epuizat (apelul i-a fost respins ca nefondat iar recursul ca

fiind tardiv).

Față de cele

arătate, având în vedere și decizia nr. LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, prima instanță a respins ca fiind inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuentul V.S.

Împotriva sentinței penale nr. 420 din 07 octombrie 2009 a Tribunalului

Galați,

pronunțată în dosarul

nr. 4887/121/2009, a declarat apel revizuentul V.S., criticând-o ca nelegală,

deoarece, în opinia sa, motivele pe care Ie-a invocat justifică admiterea

cererii de revizuire și rejudecarea pe fond a cauzei.

Apelul a fost

considerat nefondat și respins ca atare pentru următoarele considerente:

Hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai dacă există vreunul

dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respectiv atunci când:

a)

s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)

un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei

revizuire se cere;

c)

un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se

cere

a fost declarat fals;

d)

un

membru al completului de judecata, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penala a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când doua sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând conținutul prevederilor mai sus

menționate a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii,

prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la

faptele

reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii

de către instanță a

unor împrejurări de care depindea pronunțarea unei hotărâri legale și

temeinice.

Î

n speță, motivele invocate de condamnatul V.S.,

în cererea de revizuire (în sensul că ar fi fost „instigat" de partea vătămată

să săvârșească infracțiunea pentru care a fost condamnat și că fapta comisă de

el a primit o încadrare juridică greșită) nu se referă la împrejurări

necunoscute de instanțe la soluționata cauzei, ci sunt aspecte care au fost

invocate de revizuent și în apelul declarat împotriva hotărârii de condamnare.

Î

ntrucât aceste motive nu se regăsesc în

cazurile de revizuire

expres și limitativ

prevăzute de lege, în mod corect prima instanță, având

în vedere și

Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție într-un recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de condamnatul V.S.

Împotriva acestei decizii

condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele

din cererea introductivă și apel, iar din înscrisurile depuse la dosar la

termenul de astăzi a rezultat invocarea și a unui motiv nou ce s-ar putea

încadra în cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de condamnatul

revizuient, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Astfel,

cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394

C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un

expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului

de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să

fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când

două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză,

solicitările condamnatului de a se proceda la reaprecierea materialului

probator administrat în cauză cât și a modului și a condițiilor în care a fost

săvârșită fapta, considerând că cel care este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni este partea vătămată I.I. și că fapta comisă de el a primit o

încadrare juridică greșită nu pot fi primite.

În acest sens,

condamnatul a arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la

infracțiune", întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu

palmele, determinându-l să comită fapta respectivă nu pot fi examinate în calea

extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate

ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. iar, pe de altă parte, motivele invocate ce s-ar putea încadra în

cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu pot fi

analizate în cadrul acestei cereri întrucât nu au fost invocate în cererea

inițială de revizuire.

Cu privire la

aceste noi aspecte invocate, recurentul revizuent condamnat având deschisă

calea unei noi cereri de revizuire.

Pentru aceste

considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul

revizuientului condamnat.

În baza prev.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat

V.S.

împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 decembrie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.