ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 420 din 07 octombrie 2009, Tribunalul Galați a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S., deținut în Penitenciarul Brăila, împotriva sentinței penale nr. 75/2008 a Tribunalului Galați. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 4887/121/2008, condamnatul V.S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 75/2008 a Tribunalului Galați. In motivarea cererii, revizuentul V.S. a arătat că dorește rejudecarea cauzei penale în care a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, întrucât cel care este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni este partea vătămată I.I..

In acest sens, condamnatul a arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la infracțiune", întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu palmele, determinându-l să comită fapta respectivă. Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 75/2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 6052/121/2007, inculpatul V.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de disp. art. 20 cu ref. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 73 lit. b) C. pen. cu ref. la art. 76 lit. a) C. pen. Sentința penală nr. 75/2008 a Tribunalului Galați a rămas definitivă prin nerecurare, la data de 26 mai 2008, apelul inculpatului fiind respins ca nefondat prin decizia penală 78 din 12 mai 2008 a Curții de Apel Galați.

În fapt, s-a reținut că la data de 06 august 2008, pe fondul unui conflict spontan și a provocării venite din partea părții vătămate I.I., în loc public, inculpatul V.S. a lovit-o pe aceasta cu un briceag în zona torace-abdomen, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața. Situația de fapt reținută de către instanța de judecată a avut în vedere întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile martorilor oculari, ale martorilor indirecți, declarațiile părții vătămate, precum și concluziile raportului de constatare medico-legală. Întrucât leziunea provocată părții vătămate s-a constatat a fi consecința unei fapte de violență săvârșită cu intenție, instanța de fond a reținut încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor calificat, și nu aceea de vătămare corporală din culpă.

S-a precizat că această solicitare de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii a fost formulată de către revizuient și prin calea de atac a apelului, fiind avută în vedere de către instanța de control judiciar și apreciată în mod corespunzător, prin raportare la mijloacele de probă administrate în cauză, fiind respinsă ca neîntemeiată. Analizând motivele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, prima instanță a reținut că acestea nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de lege. Totodată, prima instanță a considerat că o nouă apreciere a materialului probator ori schimbarea încadrării juridice [în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen.] nu este posibilă în calea de atac extraordinară a revizuirii, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond, precum și a instanțelor învestite cu soluționarea căilor ordinare de atac (apel, recurs), căi pe care revizuientul Ie-a epuizat (apelul i-a fost respins ca nefondat iar recursul ca fiind tardiv). Față de cele arătate, având în vedere și decizia nr. LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prima instanță a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul V.S. Împotriva sentinței penale nr. 420 din 07 octombrie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 4887/121/2009, a declarat apel revizuentul V.S., criticând-o ca nelegală, deoarece, în opinia sa, motivele pe care Ie-a invocat justifică admiterea cererii de revizuire și rejudecarea pe fond a cauzei.

Apelul a fost considerat nefondat și respins ca atare pentru următoarele considerente: Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respectiv atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând conținutul prevederilor mai sus menționate a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Î n speță, motivele invocate de condamnatul V.S., în cererea de revizuire (în sensul că ar fi fost „instigat" de partea vătămată să săvârșească infracțiunea pentru care a fost condamnat și că fapta comisă de el a primit o încadrare juridică greșită) nu se referă la împrejurări necunoscute de instanțe la soluționata cauzei, ci sunt aspecte care au fost invocate de revizuent și în apelul declarat împotriva hotărârii de condamnare.

Î ntrucât aceste motive nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, în mod corect prima instanță, având în vedere și Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul V.S. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel, iar din înscrisurile depuse la dosar la termenul de astăzi a rezultat invocarea și a unui motiv nou ce s-ar putea încadra în cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc.

pen. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitările condamnatului de a se proceda la reaprecierea materialului probator administrat în cauză cât și a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta, considerând că cel care este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni este partea vătămată I.I. și că fapta comisă de el a primit o încadrare juridică greșită nu pot fi primite. În acest sens, condamnatul a arătat că partea vătămată se face vinovată de „instigare la infracțiune", întrucât aceasta l-a înjurat, l-a scuipat si l-a lovit cu palmele, determinându-l să comită fapta respectivă nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. iar, pe de altă parte, motivele invocate ce s-ar putea încadra în cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu pot fi analizate în cadrul acestei cereri întrucât nu au fost invocate în cererea inițială de revizuire. Cu privire la aceste noi aspecte invocate, recurentul revizuent condamnat având deschisă calea unei noi cereri de revizuire. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul revizuientului condamnat. În baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent condamnat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat V.S. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.