ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penai de față:

Prin sentința penală nr. 86 din 20

ianuarie 2011 a Tribunalului Galați s-a respins ca fiind nefondată cererea

formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați privind revizuirea

sentinței penale nr. 217 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Galați rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 679 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație si Justiție privind pe condamnatul B.V.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 8166/121/2010

din 20 august 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat

admiterea in principiu a cererii de revizuire îndreptată împotriva sentinței

penale nr. 217 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosar nr.

5372/121/2006, rejudecarea cauzei în fond, anularea hotărârii a cărei revizuire

s-a cerut si condamnarea inculpatului B.V. pentru comiterea tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art.

174

alin. (l)

C. pen., raportat la art.

175 alin. (l) lit. i) C. pen., faptă din 15 august 2010, parte vătămată S.I.

Analizând actele si lucrările

dosarului, Tribunalul a constatat că prin

rechizitoriul

nr. 707/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați din data

de

27 martie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., în referire la art. 174 alin. (l) C. pen., raportat la art. 175 alin. (l)

lit. i) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 15 august 2005, în loc

public, inculpatul B.V. a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate S.I. cauzându-i

o plagă înțepat tăiată penetrantă toracică dreapta, cu hemopneumotorax, leziune

ce a pus în primejdie viața părții vătămate.

Inculpatul

a fost reținut, dar a fost cercetat în stare de libertate.

Prin sentința penală nr. 217 din data

de 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 5372/121/2006

(număr vechi 634/2006), s-a

dispus, în baza

art. l 1 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului B.V. pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (l) C. pen.,

raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., deoarece fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

Prin decizia

penală nr. 86 din data de 06 iunie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, în dosarul nr. 5372/121/2006,

a fost admis apelul declarat de

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați, a fost desființată în parte sentința penală

nr.

217/2007 a Tribunalului Galați, dar dispozițiile privind achitarea inculpatului

au fost menținute.

Prin decizia penală nr. 679 din data

de 26 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați. Instanța de recurs a reținut că, așa cum în mod corect a stabilit

prima instanță și apoi cea de prim control judiciar, probele administrate, nu

dovedesc în mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia acuzațiilor aduse

inculpatului, astfel încât nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție

care operează, în favoarea inculpatului. De asemenea, s-a avut în vedere

poziția constantă a părții vătămate care nu l-a indicat pe inculpat ca fiind

persoana care l-a agresat.

După rămânerea definitivă a soluției,

cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați cu numărul

800/P/2009, în vederea efectuării de cercetări față de A.N. pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art.

174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., fapta din data de

15 august 2005 pe raza satului Gănești, comuna Cavadinești, parte vătămată

fiind S.I.

Prin rezoluția nr. 800/P/2009 din data

de 12 august 2009, ora 10,39 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a

dispus începerea urmăririi penale „in rem” în cauza privind pe partea vătămată S.I.

din sat Comănești, jud. Galați, pentru infracțiunea de tentativă la omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., constând în aceea că, la

data de 15 august 2005, în loc public, pe raza comunei Cavadinești, autor

neidentificat a aplicat părții vătămate lovituri cu un cuțit, cauzându-i o

plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică dreapta, cu hemopneumotorax, leziune

ce i-a pus în primejdie viața.

Prin ordonanța nr. 800/P/2009 din data

de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus

delegarea organelor de poliție judiciară din cadrul I.PJ. Galați - Serviciul

Investigații Criminale și I.PJ. Galați - Post Poliție Cavadinești pentru

efectuarea unor acte de cercetare penală.

În referatul cu propunere de revizuire

a sentinței penale, procurorul a precizat că, prin rechizitoriul nr. 707/P/2005,

din data de 27 martie 2006, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,

inculpatul B.V. a

fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

reținându-se

că „în fiecare an, de sărbătoarea Sf. Măria - 15 august, în comuna Cavadinești,

sat Gănești, județul Galați, se organizează târg și bâlci pentru distracții. Un

asemenea târg a fost organizat și la data de 15 august 2005.

În acea zi, la

târgul din comuna Cavadinești, sat Gănești, s-au aflat printre

ceilalți participanți: partea vătămată

S.I. de 21 ani din satul Comănești, comuna Cavadinești, inculpatul B.V. de 37

ani și martorii S.I. de 28 ani, M.G. de 16 ani, D.G. de 19 ani, C.N. de 19 ani,

toți fiind din satul Slivna, comuna Berești Meria, județul Galați.

În cursul zilei,

atât partea vătămată S.I. cât și inculpatul B.V.

, precum și martorii S.I., M.G., D.G.

, au consumat băuturi alcoolice la barurile din

târg.

În jurul orei 14.30 - 15.30, partea

vătămată S.I. a mers la barul

SC B. SRL, bar

situat lângă șoseaua din satul Gănești, în apropierea târgului.

La acest bar se aflau printre consumatori și

inculpatul B.V.

împreună cu martorii S.I., M.G., D.G. și C.N. La un

moment dat, martorul M.G. i-a cerut părții vătămate S.I. o brichetă pentru a-și

aprinde țigara și, din greșeală, i-a luat sticla cu bere de pe masă. Legat de

acest aspect, între martorul M.G. și partea vătămată S.I. au fost discuții

contradictorii și s-au îmbrâncit reciproc.

După acest prim

conflict, partea vătămată S.I. a părăsit barul și a

ajuns la domiciliu. De aici, cu căruța

sa, a revenit după aproximativ 30 minute,

în

jurul orei 16.00-16.30, la barul SC B. SRL. Partea vătămată S.I. a oprit căruța

în apropierea clădirii barului. În fața barului se aflau la acel timp

inculpatul

B.V. și martorii M.G., S.I. și D.G.

După ce a coborât din căruță, partea

vătămată S.I. a lovit cu o

seceră în coșul

căruței, amenințându-l cu moartea pe martorul M.G.

Totodată, partea

vătămată S.I. avea în cealaltă mână un cuțit - briceag.

La un moment dat, legat de comportamentul părții vătămate S.I., grupul

compus

din inculpatul B.V. și martorii M.G., S.I. și D.G., s-au îndreptat către

aceasta.

Partea vătămată S.I. a alergat pe

șosea aproximativ 100 metri,

după care s-a

întors către grupul menționat mai sus, ce venea din urmă, având în

mână

cuțitul-briceag. În momentul în care s-au întâlnit, inculpatul B.V. i-a pus

piedică și a îmbrâncit-o pe partea vătămată S.I., aceasta căzând în șanțul de

lângă șosea.

Inculpatul B.V.

s-a aruncat peste partea vătămată S.I.,

i-a

luat cuțitul-briceag din mână, după care a lovit-o cu același cuțit în zona

toracică dreapta posterioară și antebrațul drept.

In momentul în care s-a ridicat primul din șanț, inculpatul B.V. avea cuțitul -

briceag în mână, era murdar de sânge pe mâna în care avea cuțitul, iar pe lama

cuțitului era sânge.

La scurt timp, partea vătămată S.I. a

fost transportată și internată în Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei

Galați, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Inculpatul B.V. a fost depistat de

către organele de poliție, în

zona

comiterii faptei, având asupra sa „cuțitul-briceag cu care a lovit-o pe partea

vătămată”.

S-a precizat, în referatul întocmit de

procuror, că organele de urmărire

penală au

apreciat, în raport de probatoriul administrat, că inculpatul este autorul

faptei,

în pofida faptului că, încă din primele declarații, inculpatul nu recunoscuse

comiterea infracțiunii și îl indicase, ca și autor, pe martorul M.G. în vârstă

de 16 ani. Susținerile inculpatului nu au fost reținute de procuror, în faza de

urmărire penală, deoarece:

-

martora S.P.C. a precizat că inculpatul a fost cel care a

sărit în șanț, peste partea vătămată, și că avea în mână un cuțit; aceeași

martoră a susținut că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat din șanț,

acesta avea în mână cuțitul pe care-l avusese partea vătămată, pe lama căruia

era sânge; de asemenea, martora a mai precizat că și inculpatul era murdar de

sânge pe mâini; s-a subliniat faptul că martora nu a fost implicată în nici un

fel în conflict și, ca atare, declarațiile sale pot fi apreciate ca fiind

obiective și nepărtinitoare;

- martorii S.I., D.G. și M.G. au

confirmat susținerile martorei S.P.C. în sensul că, după ce partea vătămată a

căzut în șanț, având în mână cuțitul tip briceag, inculpatul B.V. a fost cel

care a sărit după partea vătămată, iar atunci când s-a ridicat, inculpatul era

murdar de sânge pe mâini, ținând într-o mână cuțitul tip briceag al părții

vătămate, cuțit ce avea și el pe lamă urme de sânge;la acel moment, partea

vătămată fusese deja lovită de către inculpat, întrucât când s-a ridicat din

șanț, acesta avea urme de sânge pe cămașă;

- în timpul urmăririi penale,

inculpatul B.V. a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală,

căutând să îndrepte cercetările către martorul minor M.G.; acest aspect rezulta

din aceea că, imediat după comiterea faptei și după ce inculpatul și martorul D.G.

au fost audiați la Postul de Poliție Cavadinești, inculpatul i-a reproșat

martorului că nu a declarat ca și el, faptul că cel care a tăiat-o pe partea

vătămată a fost martorul M.G.; tot cu aceea ocazie, inculpatul a amenințat că o

să-1 violeze pe martorul M.G. și o să-i taie o ureche;

- în timpul cercetărilor din dosarul nr.

707/P/2005, audiată fiind, partea vătămată S.I. a precizat, inițial, că cel

care a lovit-o cu cuțitul ar fi fost martorul M.G.; întrucât declarația sa era

în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, s-a

procedat la testarea poligraf a părții vătămate, ocazie cu care la întrebarea

dacă M.G. a fost cel care a lovit-o cu cuțitul, s-au evidențiat modificări

psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivității emoționale care au

dus la concluzia detectării comportamentului simulat; după testarea poligraf,

partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, precizând că nu știe

cine a căzut peste ea în șanț și nici cine a lovit-o cu cuțitul;

- s-a procedat și la testarea poligraf

a inculpatului, dar întrucât acesta a fost reactiv la întrebările ce au făcut

obiectul testării, nu s-au putut formula concluzii asupra comportamentului său.

Pentru a dispune achitarea

inculpatului B.V., instanța de fond a apreciat că situația de fapt expusă în

rechizitoriu a corespuns realității doar până la momentul la care partea

vătămată S.I. a revenit în apropierea clădirii barului cu căruța din care a

coborât și a adus amenințări

martorului M.G.,

afișând o seceră și un cuțit tip briceag.

Acest comportament ar fi determinat

conflictul iminent, între martorul M.G. și partea vătămată, primul pornind în

urmărirea părții vătămate, însoțit de martorii D.G., S.I. și C.N., ultimul

plecând spre domiciliu înaintea celorlalți și înainte de a percepe vizual

finalizarea conflictului.

După aproximativ 100 metri, partea

vătămată (care fusese urmărită de martorul M.G. urmat de martorii S.I., D.G. și

de inculpatul B.V.), s-a oprit, s-a întors către aceștia din urmă și a căzut

într-un șanț lângă șosea, urmare unei piedici puse de unul dintre martorii M.G.

sau S.I., care se aflau cel mai aproape de partea vătămată. Probabil, în

momentul imediat următor a fost tăiată

partea

vătămată cu briceagul care-i aparținea, într-o altercație iscată, în acel șanț,

unde părții vătămate i-au fost administrate și lovituri cu pumnii și picioarele

de

către agresor (conform raportului de constatare medico-legală nr. 948/E/2005,

aflat la dosar urmărire penală).

Instanța de fond a apreciat ca

semnificativ faptul că niciunul dintre

martorii

audiați în cauză, nu l-au indicat pe inculpatul B.V. ca fiind cel care ar fi

aplicat lovitura părții vătămate, cu excepția martorului M.G.

, care a

sugerat acest aspect în cursul judecății, în mod contrar celor declarate în

prima fază a procesului penal, unde arăta că partea vătămată ar fi fost

împiedicată de S.I. care, de asemenea, s-a aruncat în șanț peste aceasta.

Martorul M.G. a

fost indicat, invariabil, de către partea vătămată

ca fiind cel care a tăiat-o cu

cuțitul, punându-i înainte piedică.

Tribunalul Galați a considerat ca

fiind elocvente și susținerile martorului

S.I.

care, în ambele faze ale procesului penal, a arătat că la ieșirea de

la

postul de poliție, în drum spre casă, martorul D.G. i-a relatat că partea

vătămată nu a fost tăiată de inculpat, ci de M.G. De

asemenea, martora S.P. a arătat faptul că nu cunoștea cine a lovit-o

pe

partea vătămată, percepând vizual doar momentul în care inculpatul i-a luat

cuțitul.

Instanța de fond

a constatat că aceeași situație a fost relatată și de martorul

S.I. care a arătat că „la momentul la

care S.I. îl amenința cu briceagul pe M.G., că-l omoară, B.V. s-a dus la el,

adică la S.I., și l-a dezarmat de cuțit, care a rămas la B.”.

Pe de altă parte, același martor

audiat în faza cercetării judecătorești, a arătat o situație cu totul nouă, și

anume că partea vătămată, la momentul la care s-a apropiat și s-a aruncat în

brațele sale, era deja tăiată, iar la 2-3 minute a apărut și inculpatul care a

găsit pe jos un cuțit cu mâner negru pe care l-a păstrat și l-a predat

lucrătorilor de poliție.

Acest aspect este evidențiat prin

procesul-verbal încheiat în aceeași zi

. S-a

apreciat că este puțin probabil ca, în ipoteza în care

fapta ar fi fost

săvârșită de inculpat, acesta să predea cuțitul cu urme de sânge și să nu se

îndepărteze de la locul faptei.

În final, instanța de fond a precizat

că este incontestabil că la data de 15 august 2005, în locația amintită, a

izbucnit un conflict în care a fost implicat și inculpatul din cauză. Însă,

ambiguitatea situației de fapt relevată de contradicțiile și probabil temerile

participanților pe fondul unor conflicte preexistente, reclamă imposibilitatea

fundamentării obiective a angajării răspunderii penale a inculpatului. În

consecință, s-a apreciat că fapta dedusă judecății există în materialitatea sa

și constituie infracțiune, dar nu a fost săvârșită de persoana împotriva căreia

a fost îndreptată acțiunea penală.

Analizând materialul probator

administrat in faza de urmărire penală, în cursul judecării cauzei în fond și în

căile de atac, precum și materialul probator

administrat

după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțată în cauză, procurorul

a

apreciat că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., respectiv că s-au descoperit fapte si împrejurări care nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

Astfel, procurorul a reținut că, la

data de 15 august 2005, la târgul organizat în

sat Gănești, comuna Cavadinești, jud. Galați au participat partea

vătămată S.I.

, B.V. și martorii S.I., M.G., D.G., C.N. În jurul orelor

14,30-15,30, partea vătămată a mers la barul SC B. SRL situat lângă șoseaua din

satul Gănești, comuna Cavadinești, în apropierea târgului. Printre consumatori,

se aflau și B.V., martorii S.I., M.G., D.G. și C.N. La un moment dat, martorul M.G.

a cerut

părții vătămate S.I. o brichetă

pentru a-și aprinde țigara și, din greșeală,

martorul nu i-a mai

restituit bricheta și i-a și luat sticla de bere de pe masă. Din acest motiv,

între partea vătămată S.I. și martorul M.G. s-a

iscat un conflict, s-au îmbrâncit, înjurat și amenințat reciproc.

Deranjată fiind

de atitudinea martorului M.G., partea vătămată a

părăsit barul și a plecat în căutarea unor băieți cu care

să se întoarcă la bar și să lămurească problema cu martorul M.G. Pentru că nu a

găsit pe nimeni, partea vătămată s-a reîntors singură la bar, cu căruța, în

jurul orelor 16,00-16,30. Ajunsă în fața barului, partea vătămată a coborât din

căruță cu o seceră în mână și a început să strige după martorul M.G.,

amenințând și înjurând și lovind cu secera în coșul căruței. Urmare zgomotelor

făcute de partea vătămată, au ieșit din bar B.I. și martorii S.I., M.G., C.N., D.G.,

S.P.C., C.D. și alții.

Dintre toți cei menționați, B.V. și

martorii M.G., S.I., C.N. și D.G. s-au îndreptat înspre partea vătămată,

amenințând-o cu bătaia. De teamă, partea vătămată a

aruncat secera în căruța și a luat-o la fugă pe șosea. După aproximativ

100 metri,

partea vătămată s-a întors cu fața către urmăritori, a scos

din buzunar, ca să-i

sperie, un cuțit tip

briceag și s-a oprit din alergare pentru a-i determina pe aceștia

să nu

o mai urmeze.

Primul care a ajuns lângă partea

vătămată a fost B.V.

care a și lovit-o pe

partea vătămată cu piciorul peste gambă. Din lovitură, partea vătămată s-a

dezechilibrat și a căzut la pământ, scăpând briceagul din mână.

În momentul

imediat următor, partea vătămată a căzut în șanțul de lângă

drum, peste ea aruncându-se B.V. și

martorul S.I. Important de subliniat este faptul că martorii M.G., C.N., D.G.

și S.P.C. au rămas la vreo 2-3 metri

distanță

de cei trei și nu s-au implicat în nici un mod în altercația din șanț.

În șanț fiind, partea vătămată S.I. a

fost lovită cu pumnii și picioarele de către B.V. și martorul S.I. La un moment

dat, partea vătămată fiind căzută pe burtă în șanț, B.V. i-a aplicat o lovitură

cu cuțitul tip briceag în spate (briceagul părții vătămate pe care-l recuperase

de pe jos după ce fusese scăpat de partea vătămată), în zona omoplatului drept.

După aplicarea loviturii, partea vătămată s-a întors cu fața și a putut vedea

că B.V. avea briceagul în mână (lama briceagului având urme de sânge) și că era

murdar de sânge pe mână.

De asemenea, B.V. a fost văzut cu

cuțitul în mână

(mâna acestuia și lama

cuțitului fiind murdare de sânge) atât de partea vătămată S.I. cât și de

martorii M.G., S.I., S.P.C.

La două zile

după incident, fiind internată la spital, partea vătămată S.I.

a fost vizitată de B.V. și martorul S.I.

B.V. a spus părții vătămate că martorul M.G. este cel care a înjunghiat-o însă

aceasta a precizat că nu este adevărat și a dat de înțeles acestuia că știa

foarte bine cine este autorul. În aceste împrejurări, B.V. a recunoscut că el a

înjunghiat-o pe partea vătămată, a precizat că-i pare rău pentru cele

întâmplate și a propus părții vătămate ca, în

schimbul

unei sume de bani, aceasta să declare că martorul M.G. este

autorul

înjunghierii. In condițiile în care partea vătămată era în relații de

dușmănie cu martorul M.G. și în condițiile în

care altercația pornise de la acest martor, partea vătămată a fost de acord cu

propunerea făcută.

După externare, B.V. s-a deplasat la locuința

părții vătămate și s-a înțeles din nou cu aceasta ca, în schimbul sumei de

30.000 lei să declare că a fost înjunghiată de martorul M.G.

S-a menționat în referatul

procurorului că împrejurările precizate au fost percepute și de către martorii S.I.,

S.P.C., M.G. și C.D. Fiecare dintre acești martori au făcut cunoscute

împrejurări noi pe care instanța de judecată nu le-a cunoscut la momentul

judecării cauzei.

În acest sens, s-a arătat că martora S.P.C.,

în declarația dată la 14 ianuarie 2010, a precizat că, la un moment dat, a

văzut-o pe partea vătămată S.I. în stradă, în fața barului, avea în mână o

seceră și lovea cu ea în coșul căruței, amenințând că îl taie pe M.G.; martora

a precizat că în momentul în care M.G. „s-a făcut” către partea

vătămată, aceasta a aruncat secera și a luat-o la

fugă înspre spital; când a ajuns la

intersecția cu Aldești, partea

vătămată s-a întors cu fața către urmăritori și a scos un cuțit amenințând că-l

va tăia pe cel care se va apropia de ea; martora a fost precisă în a menționa

că B.V. a lovit-o cu piciorul pe partea vătămată, aceasta s-a dezechilibrat, a

scăpat cuțitul din mână și a căzut în șanț; în continuare, din relatările

martorei, rezultă că B.V. și martorul S.I. au sărit în șanț, peste partea

vătămată, și au început să o lovească cu pumnii; în tot acest timp, martorii D.G.,

M.G. și C.N., au stat la distanță; în scurt timp, martora i-a văzut pe B.V. și

martorul S.I. cum s-au ridicat din șanț iar primul avea în mână un cuțit dar nu

a mai reținut dacă era sau nu murdar de sânge; în momentul în care martora a

văzut-o pe partea vătămată sângerând, a strigat să cheme cineva salvarea.

Referitor la partea vătămată S.I. s-a

subliniat că, in declarația dată la procuror în 28 decembrie 2009, aceasta a

arătat că, în ziua de 15 august 2005, la bar, s-a certat cu martorul M.G. iar

de frică a fugit pentru a căuta alți băieți pentru a se întoarce să se răzbune

pe M.G.; nu a găsit pe nimeni, situație în care s-a reîntors singur la bar, a

luat secera din căruță și a început să strige în fața barului la M.G.,

amenințând și înjurând; partea vătămată a susținut că spre ea s-au îndreptat

martorul M.G., B.V. și martorii S.I., C.N. și D.G.; în aceste condiții, de

frică, partea vătămată a abandonat secera și a luat-o la fugă pe șosea;

realizând că va fi ajunsă din urmă, partea vătămată a scos cuțitul din buzunar

ca să-i sperie, s-a oprit din alergare și s-a întors cu fața către urmăritorii

săi; în acel moment, B.V. a lovit-o cu piciorul peste gambă, s-a dezechilibrat

și a căzut; în continuare, partea

vătămată

a precizat că a fost lovită cu picioarele de către B.V.

și de către

martorul S.I.; din loviturile primite, partea vătămată a

căzut în șanț iar cei doi au venit peste ea și au

continuat să o lovească cu pumnii;

din pricina loviturilor primite,

partea vătămată a scăpat briceagul din mână;

Partea vătămată a precizat că, în

momentul în care era căzută în șanț, pe burtă, a simțit o lovitură în omoplatul

drept și a realizat că a fost înjunghiată; imediat s-a întors cu fața în sus și

a văzut că lângă ea se aflau B.V. și martorul S.I.; partea vătămată a subliniat

faptul că B.V. avea cuțitul în mână și că era murdar de sânge pe mână; partea

vătămată a apreciat că cel care a lovit-o cu cuțitul a fost B.V. pentru că pe

acesta l-a văzut cu cuțitul în mână și murdar de sânge pe mână, imediat după ce

a fost înjunghiată; la vreo două zile după incident, partea vătămată a fost vizitată

de B.V. și de către martorul S.I. care i-au propus să se împace, au spus că le

pare rău de ce s-a întâmplat și s-au oferit să-i dea bani; partea vătămată a

precizat în declarația sa că, la începutul discuției, B.V. și martorul i-au

spus că cel care a înjunghiat-o este martorul M.G.; în condițiile în care

partea vătămată își amintea împrejurările în care avusese loc agresarea sa, a

replicat inculpatului și martorului S.I. că nu crede că acest lucru pentru că

martorul M.G. nu se afla lână ea; în aceste împrejurări, B.V. a recunoscut

părții vătămate că el este cel care a înjunghiat-o și i-a promis că-i va da o

sumă de bani dacă va declara la poliție că cel care a înjunghiat-o este M.G.;

partea vătămată a făcut cunoscut organelor de urmărire penală că a fost de

acord cu propunerea; în baza acestei înțelegeri, de teamă că B.V. se va răzbuna

pe ea dacă nu se va ține de cuvânt și pe fondul dușmăniei pe care o purta

martorului M.G. (care, de fapt, inițiase conflictul), partea vătămată a

declarat pe parcursul procesului

penal că

martorul M.G. este cel care a înjunghiat-o.

Examinând

declarațiile părții vătămate, date pe parcursul urmăririi penale

efectuată în dosarul nr. 707/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a arătat că prin declarația

olografă din data de 17 august 2005, partea vătămată a precizat că a fost

urmărită de M.G. și alți 4-5 indivizi pe care-i poate recunoaște, că au ajuns-o

din urmă și au lovit-o cu pumnii și picioarele; partea

vătămată a mai precizat că a căzut în șanț și și-a pierdut cunoștința;

nu știe cine a

lovit-o cu cuțitul în spate dar când s-a ridicat a văzut

cuțitul în mâna lui M.G.

; partea vătămată

nu a precizat în această declarație nimic despre discuția

avută la

spital cu inculpatul;

Prin declarație

din 13 septembrie 2005, dată în fața procurorului, a spus că, după

părerea sa, M.G. i-ar fi pus piedică

deoarece era primul din grupul

celor care-l

urmăreau; că a căzut în șanț, în șezut, cu fața la cei care-l urmăreau

și

că atunci a văzut în mâna lui M.G. un cuțit; că M.G. a lovit-o cu cuțitul pe

care l-ar fi avut în mâna dreaptă; după acest moment ar fi venit și ceilalți

indivizi și l-ar fi lovit cu pumnii și picioarele. În aceeași

declarație, partea vătămată a revenit și a

susținut că a simțit că a fost lovită cu un

cuțit în spate, o singură

dată, că nu a văzut cine a lovit-o, dar că-l bănuiește pe M.G.; că a fost

vizitată la spital de B.V., și alți doi

agresori

„I.” și „G.” care i-au spus că toți trei sunt bănuiți că au bătut-o.

În declarația pe formular tip, dată la

06 februarie 2006, partea vătămată a menționat că nu-și amintește cine a

trântit-o în șanț, dar că știe că cineva i-a pus piedică sau a lovit-o la

picioare și atunci a căzut; că nu știe cine a căzut peste ea în șanț și nici

cine a lovit-o cu cuțitul; că a declarat inițial că a fost lovită cu cuțitul de

către M.G. deoarece, la un moment dat, în timp ce fugeau după ea, l-a văzut pe

acesta ca fiind mai aproape.

Ca și la

urmărire penală, nici în fața instanței de fond și nici în instanța de

apel, la datele de 16 august 2006 și

06 mai 2008, partea vătămată nu a făcut cunoscut că inculpatul este cel care

i-a pus piedică, că acesta s-a aruncat în șanț peste ea, că acesta avea cuțitul

în mână; de asemenea, nu a făcut cunoscută înțelegerea avută la spital cu

inculpatul.

S-a relevat că martorul S.I., prin

declarația dată la procuror, în data de 15 decembrie 2009, a confirmat că

partea vătămată S.I. s-a oprit din alergare, s-a întors cu fața către

urmăritori (S.I., M.G., C.N. și B.V.), avea în mână un cuțit și amenința că va

tăia pe cel care se apropie de ea; că B.V. s-a apropiat de partea vătămată și a

lovit-o cu piciorul, aceasta dezechilibrându-se și căzând în șanțul de pe

marginea drumului; că B.V. a sărit în șanț, peste partea vătămată, lucru care l-a

făcut și el; că B.V. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii, în șanț fiind doar

ei trei; că la scurt timp

a auzit-o pe

partea vătămată strigând „aoleu, m-a tăiat” și că imediat l-a văzut pe

B.V.

având în mână un cuțit care era murdar de sânge; că, în

continuare, B.V. s-a ridicat din șanț având cuțitul în mână, s-a

ridicat

și el iar partea vătămată a rămas în șanț și sângera; martorul a recunoscut că

a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii de vreo 2-3 ori, când era căzută în

șanț; martorul a precizat că după ce au dat declarații la poliție, pe drum,

B.V. l-a atenționat spunându-i că dacă va declara

că el a tăiat-

o pe partea vătămată, la rândul său va spune că martorul S.I.

a ținut-o pe partea vătămată și, astfel, se vor duce amândoi la pușcărie; martorul

confirmă susținerile părții vătămate legate de faptul că împreună cu B.V. s-au

dus la spital la partea vătămată și că, în acele împrejurări B.V. a recunoscut

că el a înjunghiat-o pe partea vătămată și a promis părții vătămate că-i va da

orice sumă de bani numai ca aceasta să declare că autorul este M.G.

Prin referatul cu propunere de

revizuire, s-a învederat că martorul M.G. a precizat că, după eveniment,

inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la domiciliul părții vătămate dar

nu știe ce au discutat; că, după

demararea

cercetărilor, B.V. l-a amenințat spunându-i că-l va

tăia și pe el dacă va

declara că el a înjunghiat-o pe partea vătămată.

Martorul C.D. în declarația dată la

procuror în data de 25 februarie 2010, a confirmat că, în șanț, peste partea

vătămată, s-au aruncat doi

bărbați, unul

mai în vârstă, de aproximativ 40 ani, care a și lovit-o cu piciorul pe

partea

vătămată primul; că, în momentul în care s-a ridicat din șanț, acest bărbat

mai în vârstă (n.n. B.V.) era murdar de sânge și

pe mâini; că,

după externare, partea

vătămată i-a făcut cunoscut că cel care a înjunghiat-o este

inculpatul B.V.

Prin încheierea de ședință din 19

noiembrie 2010 a fost admisă in principiu cererea de revizuire formulată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați apreciindu-se că, din declarațiile

martorilor și, în special, din declarația părții vătămate, făcute în faza

actelor de cercetare rezultă fapte și împrejurări noi,

necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, respectiv:

- împrejurarea că inculpatul B.V. ar

fost cel care a pus piedică părții vătămate, urmare acestei acțiuni partea

vătămată căzând în șanț;

- împrejurarea că inculpatul, alături

de martorul S.I., s-a aruncat în șanț, după partea vătămată;

- împrejurarea, relevată de partea

vătămată, că după ce a fost înjunghiată, a văzut că lângă ea se aflau

inculpatul B.V. și martorul S.I., că a văzut că inculpatul avea cuțitul în mână

și era murdar de sânge pe mână, respectiv că inculpatul l-a vizitat la spital,

însoțit de martorul S.I., ocazie cu care a recunoscut că el este cel care a

înjunghiat-o și i-a promis că-i va da o sumă de bani dacă va declara la poliție

că

autorul faptei este M.G., propunere

acceptată de partea vătămată.

În rejudecarea cauzei, după admiterea în

principiu, s-a procedat la audierea părții vătămate, a martorilor C.D., M.G.,

S.I. și S.P.C. Nu s-a putut proceda la audierea

martorilor

D.G. si C.N. întrucât din procesele verbale de căutare a rezultat că aceștia se

află arestați in Italia.

Inculpatul B.V. nu s-a mai prezentat

in fața instanței pentru a fi audiat.

Instanța de fond a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul de la lit. a),

constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se

poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare (..).

Analizând probele administrate in

cursul cercetării efectuate de către

procuror,

precum si cele administrate cu prilejul rejudecării cauzei, Tribunalul a

apreciat

că acestea nu dovedesc in mod cert, dincolo de orice dubiu, temeinicia

acuzațiilor aduse inculpatului B.V., nefiind apte să răstoarne prezumția de

nevinovăție care operează in favoarea acestuia.

Astfel, partea vătămată S.I. a revenit

asupra declarației dată in fața procurorului la data de 28 decembrie 2009, în

faza actelor de cercetare. A susținut că nu poate preciza împrejurările în care

a rămas fără cuțitul pe care îl avea asupra sa și nici cine anume i-a pus

piedica ori cine l-a înjunghiat, dar că a văzut cuțitul respectiv în mâna lui B.V.,

care era murdar de sânge

pe mână. Partea

vătămată a admis că, pe perioada spitalizării, a fost vizitat de

B.V. si

S.I., negând însă că, în această împrejurare, inculpatul ar fi recunoscut că el

l-a înjunghiat, respectiv că i-a promis că-i va da o sumă de bani dacă declară

că autorul faptei este M.G. În finalul declarației, partea vătămată a revenit

din nou, arătând că nu știe dacă B.V. avea cuțitul in mână.

Martorul S.I. la rându-i a revenit

asupra declarației, susținând că au căzut, în șanț, peste partea vătămată,

martorii M.G. si C.N., cei trei încăierându-se; că nu a văzut cine a înjunghiat

pe partea vătămată dar că, din sat, a aflat că autorul ar fi M.G. Martorul a

negat că ar avea cunoștință despre existența unei înțelegeri între inculpat si

partea vătămată cu privire la plata unei sume de bani pentru ca partea vătămată

să declare că autorul ar fi M.G.

În ceea ce o privește pe martora S.P.C.,

prima instanță a constatat că aceasta nu și-a menținut niciuna dintre

declarațiile date anterior. Martora a declarat că a putut observa că M.G. a

sărit in spatele părții vătămate S.I. și l-a înjunghiat pe acesta cu un cuțit

pe care îl avea asupra sa, partea vătămată căzând în șanț și că, în acel

moment, B.V., care se afla lângă ea, s-a îndreptat înspre șanț și i-a luat din

mână părții vătămate un cuțit care aparținea acestuia, altul decât cel cu care

fusese înjunghiată.

Martorii C.D. si M.G. și-au menținut

declarațiile,

cel din urmă fiind singurul

care l-a indicat pe inculpatul B.V. ca fiind

cel care a aplicat lovitura

părții vătămate.

Instanța de fond a constatat că

probele administrate, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, nu se

coroborează între ele și nu rezultă, fără echivoc, că autorul faptei ar fi

inculpatul B.V.

Prin decizia penală nr. 165/ A din 27

iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței

penale nr. 86/20

ianuarie 2011 a Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a arătat că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitivă poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar conform art.

394 alin. (2) C. proc.

pen., cazul prevăzut

în art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod, constituie motiv de

revizuire,

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare.

S-a reținut că, acest caz de

revizuire, ce poate conduce în mod excepțional la reformarea unei hotărâri

definitive, vizează situația în care, pe de o parte, instanțele care au

soluționat cauza în ciclul procesual obișnuit (fond, apel, recurs) nu au avut

cunoștință despre anumite fapte sau împrejurări iar pe de altă parte, dacă ar fi

fost cunoscute, acestea ar fi fost apte să conducă la pronunțarea unei soluții

contrare celei adoptate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Instanța de apel a considerat că

aceste două condiții cumulative, cerute de textul de lege, pe care și-a întemeiat

cererea de revizuire Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, nu sunt

îndeplinite în cauză.

Astfel, Curtea a reținut că, în mod

constant, inculpatul B.V. a negat comiterea faptei, iar instanțele care au

judecat cauza în primul ciclu procesual au reținut că probele administrate în

cauză nu fac dovada vinovăției inculpatului.

S-a menționat că instanțele au

înlăturat motivat susținerile făcute de martorii S.P.C., S.I., D.G. și M.G.,

care în cursul urmăririi penale l-au indicat pe inculpat ca fiind

cel care a sărit cu un cuțit în mână în șanțul în

care căzuse partea vătămată S.I.

, reținând că din declarațiile date de

acești martori, în faza de judecată, și din depoziția părții vătămate rezultă

că nu inculpatul este cel care a lovit cu cuțitul.

Instanța de

apel, a constatat că, reaudiați în cursul procedurii de revizuire, de către

organele de cercetare penală, partea vătămată S.I. și martorii

S.I., M.G., S.P.C. și C.D. au

prezentat unele elemente care au fost apreciate de noutate și care ar conduce

către probarea vinovăției inculpatului B.V.

Cu toate acestea, audiați fiind de

instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de revizuire, martorii S.I.

și S.P.C. au arătat că nu își mențin declarațiile date în fața organelor de

cercetare

penală, S.I. susținând chiar că a

fost amenințat să depună mărturie în

sensul vinovăției lui B.V.

La fel, partea vătămată S.I. a revenit

asupra declarației dată în faza actelor de cercetare susținând că nu poate

preciza cine anume i-a pus piedică și cine l-a înjunghiat.

Cât privește pe

martorul M.G., acesta a fost singurul care și-a menținut declarațiile și l-a

indicat pe inculpatul B.V. ca fiind autorul

loviturii cu cuțitul, dar acest martor a făcut aceleași

afirmații și în primul ciclu procesual, astfel că depozițiile sale nu pot fi

considerate împrejurări noi, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De altfel,

Curtea a constatat că ceea ce se tinde prin prezenta cerere de

revizuire este prelungirea

probatoriului administrat în primul ciclu procesual prin reaudierea acelorași

martori cu privire la aceeași împrejurare, respectiv conflictul din data de 15

august 2005.

Din această perspectivă „împrejurările”

relatate de martori nu sunt noi, necunoscute de instanțe, ci doar nuanțări ori

reveniri asupra celor arătate inițial de aceeași martori, situație în care

Curtea a apreciat că revizuirea ar fi putut fi

posibilă doar în cazul în care s-ar fi dovedit că martorii au comis

infracțiunea de

„mărturie mincinoasă”, caz de revizuire prevăzut de art.

394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cum, în speță, nu s-a făcut dovada că

martorii audiați în cauză au comis

infracțiunea

de „mărturie mincinoasă”, dovadă ce trebuia făcută prin vreunul din

mijloacele

arătate de art. 395 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că, în mod

justificat, instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva deciziei, în termen legal, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a

solicitat admiterea cererii de revizuire și condamnarea intimatului pentru

comiterea infracțiuni de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175

lit. i) C. pen.

Examinând hotărârea atacată, Înalta

Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

nu este fondat

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art.

394 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., are menirea de a conduce la anularea unei

hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de

descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente

în materialul probator de la dosar.

În cauză, deși prin cercetarea

prealabilă efectuată de procuror au fost descoperite fapte și împrejurări noi,

motiv pentru care instanța de fond a admis în principiu cererea de revizuire

formulată de procuror, acestea nu au determinat constatarea unor eventuale

erori esențiale de fapt, astfel cum rezultă din probele administrate în fața

instanței de revizuire, care să determine repararea vreunei erori judiciare

prin anularea hotărârilor care le-au consacrat și pronunțarea unei noi hotărâri

care să reflecte adevărul.

Potrivit dispozițiilor art. 405 C. proc.

pen., prima instanță a reaudiat partea vătămată și martorii care au fost

ascultați în faza actelor de cercetare efectuate

în conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., respectiv pe

partea vătămată S.I.

și martorii S.I., S.P.C., M.G. și C.D.

Înalta Curte consideră că, în urma

administrării nemijlocite a acestor probe, în condiții de publicitate și

contradictorialitate, în mod întemeiat instanța de fond și instanța de apel au

constatat că achitarea intimatului B.V., sub aspectul comiterii tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174

coroborat cu art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., nu constituie o eroare

judiciară.

Astfel, cum rezultă din declarațiile

date în procesul de revizuire, în fața

primei

instanțe, atât partea vătămată S.I., cât și martorii S.I.

și S.P.C. nu

au mai menținut afirmațiile făcute în faza actelor de cercetare, efectuate în

conformitate cu art. 399 C. proc. pen., premergătoare sesizării instanței cu

cererea de revizuire, formulată de procuror.

Partea vătămată a relatat că nu-și

amintește cine i-a pus piedică de a căzut în șanț, că nu știe cine l-a

înjunghiat și că atunci când și-a revenit, lângă șanț, erau martorul S. și

inculpatul care l-au ridicat din șanț, cel din urmă având un cuțit în mână care

prezenta urme de sânge. A susținut partea vătămată că inculpatul l-a vizitat la

spital, dar nu a recunoscut că l-ar fi înjunghiat. De

asemenea, a precizat că inculpatul nu i-a promis o sumă de bani pentru

a declara

că cel care 1-a înjunghiat este martorul M.G., între ei neexistând

o astfel de înțelegere.

Înalta Curte constată că aceste

susțineri sunt contrare celor menționate în

fața

procurorului la data de 28 decembrie 2009, în dosarul 800/P/2009.

Apoi, martorul S.I. a afirmat că

menține declarațiile date în cursul procesului atât în faza de urmărire penală,

cât și în faza cercetării judecătorești, declarații care corespund realității,

și că nu menține declarația pe care a dat-o în decembrie 2009, în procedura

revizuirii, întrucât aceasta nu

corespunde

realității, fiind constrâns prin amenințare, să o dea, în timp ce se afla

în

stare de arest.

Mai mult, martora S.P.C. a declarat în

fața instanței de fond că nu menține nici una dintre declarațiile pe care le-a

dat în această cauză întrucât nu corespund adevărului, deși a depus jurământul

de martor. Cu acest prilej, martora a afirmat că a observat că martorul M.G. a

sărit în spatele lui S.I. și l-a înjunghiat cu un cuțit pe care îl avea asupra

sa.

Referitor la conținutul diferit al

declarațiilor date de martori în faza actelor de cercetare, pe de-o parte, și

în fața instanței de fond cu prilejul judecării cererii de revizuire, pe de

altă parte, situația ar putea constitui temei pentru invocarea cazului de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (l) lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la

acest motiv de revizuire, Înalta Curte arată că prima instanță

nu avea posibilitatea să îl analizeze

întrucât a fost sesizată cu privire la cazul prevăzut de art. 394 alin. (l) lit.

a) C. proc. pen., iar în fața instanței nu pot fi invocate direct alte motive

de revizuire, deoarece faza premergătoare a actelor de cercetare, aflate în

competența procurorului, este obligatorie pentru toate cazurile de revizuire

expres și limitativ prevăzute de lege.

În plus, situațiile care constituie

cazul de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (l) lit. b) C. proc. pen., se

dovedesc, conform art. 395 alin. (l) C. proc. pen., prin hotărâre

judecătorească sau ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra

fondului, cerință care nu este îndeplinită în cauză.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

407 C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

alin. (l) pct. l lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 165/ A

din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind pe condamnatul B.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în

sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei

penale nr. 165/ A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul B.V.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

ianuarie 2012.