ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1734/2012

Asupra

recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 74 din

12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 219/2001 a

Tribunalului Galați, formulată de petentul condamnat B.G.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a

obligat petentul

condamnat la plata sumei de 60 lei RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima

instanță a

reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 7262 din 13 iulie 2011, petentul

condamnat B.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 219/2001 a

Tribunalului Galați, prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de

libertate de 3 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de

omor, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 C. pen.

În motivarea

cererii de revizuire condamnatul B.G. prin apărător a precizat că se impune

admiterea cererii și desființarea hotărârii de condamnare, deoarece există

dovezi care atestă faptul că victima O.G. ar fi avut

afecțiuni și traume fizice anterior loviturii aplicate de către

inculpat.

Prima instanță a apreciat cererea de revizuire

formulată de

condamnatul B.G. ca fiind inadmisibilă.

S-a constatat

că aspectele arătate de condamnatul B.G. nu pot fi încadrate la motivele legale

de revizuire arătate mai sus și prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și prin

urmare prezenta cererea de revizuire a sentinței penale nr. 219/2001 a

Tribunalului Galați este inadmisibilă.

S-a reținut că

în concret condamnatul B.G. a precizat că victima O.G. a fost lovită de el în

luna noiembrie 2000, dar afecțiunile grave care au atras încadrarea juridică

pentru tentativa la omor erau prezentate și proveneau de la începutul anului

2000, când victima ar fi fost lovită de calul sau cu copitele.

Din verificarea

dosarului de condamnare a petentului B.G. s-a constatat că acesta a recunoscut

fapta comisă, iar leziunile constatate pe corpul victimei sunt datate din 07

noiembrie 2000 și nu de la începutul anului 2000 așa cum greșit susține

condamnatul.

S-a arătat că,

raportul medico-legal a constatat un traumatism cranio- cerebral recent de

câteva zile care a pus în

primejdie viața

victimei O.G. și nicidecum afecțiuni și traume care ar fi datate de la

începutul anului 2000 așa cum susține

condamnatul B.G.

S-a precizat faptul că petentul condamnat B.G.

a

mai formulat cerere de revizuire în anul 2004, cu un obiect și motivație

identică ca în precedent, revizuirea anterioară fiind

respinsă prin sentința penală nr. 279/2004 a Tribunalului Galați.

Față de cele arătate mai sus, prima instanță a

respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.

219/2001 a Tribunalului Galați, formulată de petentul B.G., cu consecința

obligării acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în prezenta

cauză.

Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel condamnatul B.G.

apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

A arătat că

după condamnarea sa și după executarea pedepsei a descoperit că partea vătămată

suferise vătămări corporale în luna mai 2000, cauzate prin lovituri de copită

de cal, aceasta fiind cauza lipsei de substanță osoasă la nivelul craniului. A

susținut că expertiza medico-legală efectuată într-o revizuire anterioară nu a

avut în vedere toate actele medicale și în special protocolul operator nr. 165

din 19 mai 2000, astfel încât se impune efectuarea unei noi expertize

medico-legale pentru a se stabili dacă lipsa de substanță osoasă la nivelul

craniului se datorează vătămărilor din mai 2000 sau din octombrie 2000.

Prin decizia

penală nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.

Analizând

cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute

de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva

acestei decizii, revizuentul a declarat recurs.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune

revizuirea sentinței penale atacate.

Din economia

textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc.

pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă

sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivul

invocat de revizuient - faptul că victima O.G. ar fi avut afecțiuni și traume

fizice anterior loviturii aplicate de către inculpat - nu poate fi considerat o

împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât în

cadrul soluționării primei cereri de revizuire s-a dispus efectuarea unei

expertize medico-legale, prin care s-a concluzionat că respectivele leziuni se

datorează vătămării produse în 07 noiembrie 2000 și nu unor probleme medicale

preexistente agravante, respectiv leziunile produse în urma accidentului din 16

mai 2000.

De altfel,

criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a

probatoriului administrat în cursul

procesului

penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de

atac a

revizuirii.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca

inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu

se

încadrează în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de

recurentul

revizuent condamnat B.G. împotriva deciziei

penale nr. 296/A din 14

decembrie 2011 a Curții de Apel Galați,

secția

penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat B.G. împotriva

deciziei penale nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2012.