ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1734/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galați, formulată de petentul condamnat B.G. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 7262 din 13 iulie 2011, petentul condamnat B.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galați, prin care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen., în referire la art. 174 C. pen.

În motivarea cererii de revizuire condamnatul B.G. prin apărător a precizat că se impune admiterea cererii și desființarea hotărârii de condamnare, deoarece există dovezi care atestă faptul că victima O.G. ar fi avut afecțiuni și traume fizice anterior loviturii aplicate de către inculpat. Prima instanță a apreciat cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. ca fiind inadmisibilă. S-a constatat că aspectele arătate de condamnatul B.G. nu pot fi încadrate la motivele legale de revizuire arătate mai sus și prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și prin urmare prezenta cererea de revizuire a sentinței penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galați este inadmisibilă. S-a reținut că în concret condamnatul B.G.

a precizat că victima O.G. a fost lovită de el în luna noiembrie 2000, dar afecțiunile grave care au atras încadrarea juridică pentru tentativa la omor erau prezentate și proveneau de la începutul anului 2000, când victima ar fi fost lovită de calul sau cu copitele. Din verificarea dosarului de condamnare a petentului B.G. s-a constatat că acesta a recunoscut fapta comisă, iar leziunile constatate pe corpul victimei sunt datate din 07 noiembrie 2000 și nu de la începutul anului 2000 așa cum greșit susține condamnatul. S-a arătat că, raportul medico-legal a constatat un traumatism cranio- cerebral recent de câteva zile care a pus în primejdie viața victimei O.G. și nicidecum afecțiuni și traume care ar fi datate de la începutul anului 2000 așa cum susține condamnatul B.G.

S-a precizat faptul că petentul condamnat B.G. a mai formulat cerere de revizuire în anul 2004, cu un obiect și motivație identică ca în precedent, revizuirea anterioară fiind respinsă prin sentința penală nr. 279/2004 a Tribunalului Galați. Față de cele arătate mai sus, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 219/2001 a Tribunalului Galați, formulată de petentul B.G., cu consecința obligării acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în prezenta cauză. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel condamnatul B.G. apreciind-o ca netemeinică și nelegală. A arătat că după condamnarea sa și după executarea pedepsei a descoperit că partea vătămată suferise vătămări corporale în luna mai 2000, cauzate prin lovituri de copită de cal, aceasta fiind cauza lipsei de substanță osoasă la nivelul craniului.

A susținut că expertiza medico-legală efectuată într-o revizuire anterioară nu a avut în vedere toate actele medicale și în special protocolul operator nr. 165 din 19 mai 2000, astfel încât se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili dacă lipsa de substanță osoasă la nivelul craniului se datorează vătămărilor din mai 2000 sau din octombrie 2000. Prin decizia penală nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului. Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivul invocat de revizuient - faptul că victima O.G. ar fi avut afecțiuni și traume fizice anterior loviturii aplicate de către inculpat - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât în cadrul soluționării primei cereri de revizuire s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, prin care s-a concluzionat că respectivele leziuni se datorează vătămării produse în 07 noiembrie 2000 și nu unor probleme medicale preexistente agravante, respectiv leziunile produse în urma accidentului din 16 mai 2000. De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 296/A din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2012.