ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1826/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 67/CC din 3 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 291 din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 16/121/2005, a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare statului. S-a reținut, în esență că, prin Sentința penală nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului Galați, s-a dispus condamnarea inculpatul B.G. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galați. A fost admisă în parte cererea de obligare a inculpatului B.G. la plata cheltuielilor judiciare, formulată de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galați. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 81.614.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată/civilă SC A.R.

- A. SA - Sucursala Galați. A fost menținută măsura sechestrului asigurator prin poprire dispusă prin Ordonanța nr. 185/P/2004 din 28 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În fapt s-a reținut în sarcina inculpatului B.G. că a indus și a menținut în eroare reprezentanții legali ai SC A. SA - Sucursala Galați, cu prilejul încheierii și executării contractului de asigurare facultativă Seria AR nr. 141830 din 05 decembrie 2002, prin incendierea intenționată a autocarului nr… , în scopul, nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro, fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei. Instanța a avut în vedere Procesul-verbal de incendiu nr. 16/2003; raportul de expertiză tehnică; declarațiile martorilor I.A., N.F., S.S., Z.I., R.C., R.V.C., R.D.F., Ș.L., Ș.S., Z.M., B.V. Împotriva Sentinței penale nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul B.G. Prin Decizia penală nr. 41 din 07 iulie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G., reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat, că din conținutul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a incendiat intenționat autocarului nr… , în scopul nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro.

Împotriva Deciziei penale nr. 41 din 07 iulie 2009 a declarat recurs inculpatul, care prin Decizia penală nr. 3848 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat, instanța reținând că solicitările de achitare formulate de inculpat nu pot fi primite întrucât probatoriul administrat demonstrează că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat. În cererea de revizuire formulată, revizuentul B.G. a arătat că Sentința penală nr. 291/2007 a Tribunalului Galați este în contradicție cu Sentința civilă nr. 1004 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galați, definitivă și irevocabilă, care are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, că a fost admisă plângerea sa și s-a dispus efectuarea de cercetări față de făptuitorii R.D.F.

și G.C. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă și că martorul I.A. ar fi recunoscut față de rudele revizuentului că nu a spus tot adevărul. Prin raportare la dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanța a constatat că motivele invocate de petent în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, în calea de atac extraordinară a revizuirii neputându-se prelungi probațiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja stabilite și cunoscute de instanța de judecată. S-a apreciat că solicitarea revizuentului de a fi reaudiat martorul I.A. pentru că acesta ar putea face precizări suplimentare nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Cazul de revizuire invocat trebuie să aibă în vedere o împrejurare necunoscută instanței de judecată, a cărei existență să fie probată de către petent și să fie aptă de a conduce la achitarea inculpatului sau la încetarea procesului penal; în speță, martorul indicat de către petent a fost audiat de către instanța de judecată cu privire la situația de fapt reținută în cauză, solicitarea de a fi reaudiat neconstituind „fapte sau împrejurări” ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., s-a arătat că acesta vizează săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; revizuirea poate fi cerută când un martor, expert sau interpret audiați în cauza a cărei revizuire se cere, au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar săvârșirea acestei infracțiuni de persoanele menționate este dovedită printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului; or, în cauză, în privința celor două persoane menționate de către petent, R.D.F.

și G.C., nu s-a pronunțat nicio hotărâre judecătorească de condamnare și nici nu s-a dat vreo ordonanță de către procuror pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza în care a fost cercetat și condamnat petentul B.G., așadar, motivul de revizuire invocat de către petent nu întrunește condițiile de admisibilitate, în conformitate cu cerințele codului de procedură penală; Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. care vizează ireconciabilitatea hotărârilor penale, instanța a constatat că pentru a fi admis, este necesar să fie îndeplinite două condiții, respectiv: să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive; iar acestea să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiție s-a argumentat că aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei și care nu pot fi atacate în același timp printr-o altă cale extraordinară de atac. S-a reținut că în cererea de revizuire, petentul a făcut referire la două hotărâri definitive, dintre care una este pronunțată de instanța civilă - Sentința civilă nr. 1004/2004 a Tribunalului Galați, nefiind, deci, admisibil motivul de revizuire invocat de către petent. Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de petentul-condamnat au fost invocate și în căile de atac, acestea fiind analizate de Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul. Prin Decizia penală nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori apelul a fost respins, ca nefondat, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare statului. Instanța de apel a reținut, în esență, că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se circumscriu și nu îndeplinesc condițiile de existență a cazurilor reglementate de disp. art. 394 lit. a), b) și e) C. proc. pen., iar cazul de revizuire invocat în apel, prevăzut de disp. art. 394 lit. d) C. proc. pen. nu a făcut obiectul cererii cu care a fost sesizată prima instanță, cu privire la acesta nefiind efectuate cercetări conform art. 399 C. proc.

pen., examinarea direct în apel a acestui caz de revizuire fiind inadmisibilă. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, a memoriilor depuse la dosar și a concluziilor apărătorului desemnat din oficiu (expuse în partea introductivă a prezentei decizii) pentru nelegalitate, netemeinicie, soluționarea în lipsă a cererii, condamnarea revizuentului pentru comiterea unor fapte pe care, în realitate nu le-a săvârșit, pe baza unor mărturii mincinoase, în lipsa unor probe concludente și contrar aspectelor constatate de instanțele civile; s-a solicitat punerea în libertate. Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 5, 10, 18 C. proc.

pen. și art. 314 și 402 alin. (3) C. proc. pen. Analizând recursul prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează: După cum în mod corect au apreciat atât prima instanță, cât și cea de apel, revizuentul a invocat în susținerea cererii formulate motivele de revizuire prevăzute de disp. art. 394 lit. a), b) și e) C. proc. pen., în apel temeiul de drept al cererii fiind completat cu cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. Instanța de recurs apreciază că motivele invocate de revizuent nu susțin cazurile indicate ca temei al cererii de o manieră pur formală. Astfel, după cum just au reținut prima instanță și cea de apel, motivul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen. nu este incident în speță, deoarece nu s-a invocat existența unei fapte sau a unei împrejurări noi, ci s-a solicitat prelungirea probațiunii deja realizate prin reaudierea unui martor cu privire la aspecte cunoscute; cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi reținut, deoarece pretinsa comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă nu a fost dovedită potrivit disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen., iar cazul prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. este, de asemenea, inaplicabil, revizuentul nefăcând referire la două hotărâri penale definitive care nu s-ar putea concilia; totodată, instanța de apel a constatat în mod corect că suplimentarea în apel a cazurilor invocate ca temei al cererii de revizuire nu este admisibilă, nefiind parcursă, în prealabil, procedura prevăzută de art. 399 C. proc.

pen. Față de considerentele anterior expuse se reține că hotărârile anterior pronunțate sunt legale și temeinice și riguros argumentate cererea de revizuire fiind inadmisibilă și fiind soluționată cu respectarea drepturilor procesuale ale părții, potrivit normelor procedurale în vigoare, contrar susținerilor recurentului. Totodată, constatarea incidenței în cauză a acestui fine de neprimire al cererii face de prisos analizarea altor critici invocate de către recurentul revizuent, recursul declarat urmând a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012. Procesat de GGC - LM