ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1826/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67/CC din 3

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. împotriva

Sentinței penale nr. 291 din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în

Dosarul nr. 16/121/2005, a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor

judiciare statului.

S-a reținut, în

esență că, prin Sentința penală nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului

Galați, s-a dispus condamnarea inculpatul B.G. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de

art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.

Au fost respinse

pretențiile civile formulate de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA -

Sucursala Galați.

A fost admisă în

parte cererea de obligare a inculpatului B.G. la plata cheltuielilor judiciare,

formulată de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galați.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de

81.614.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată/civilă SC

A.R. - A. SA - Sucursala Galați.

A fost menținută

măsura sechestrului asigurator prin poprire dispusă prin Ordonanța nr. 185/P/2004

din 28 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Conform art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 800

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În fapt s-a reținut

în sarcina inculpatului B.G. că a indus și a menținut în eroare reprezentanții

legali ai SC A. SA - Sucursala Galați, cu prilejul încheierii și executării

contractului de asigurare facultativă Seria AR nr. 141830 din 05 decembrie

2002, prin incendierea intenționată a autocarului nr. .........., în scopul,

nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro, fapta

întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

înșelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(5) C. pen.

Audiat în cursul

cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Instanța a avut în

vedere Procesul-verbal de incendiu nr. 16/2003; raportul de expertiză tehnică;

declarațiile martorilor I.A., N.F., S.S., Z.I., R.C., R.V.C., R.D.F., Ș.L.,

Ș.S., Z.M., B.V.

Împotriva Sentinței

penale nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului Galați a declarat apel

inculpatul B.G.

Prin Decizia penală

nr. 41 din 07 iulie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.G., reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunea

pentru care a fost cercetat, că din conținutul probator administrat în cauză

rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a incendiat intenționat autocarului

nr. .........., în scopul nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma

asigurată - 76.694 euro.

Împotriva Deciziei

penale nr. 41 din 07 iulie 2009 a declarat recurs inculpatul, care prin Decizia

penală nr. 3848 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost respins ca nefondat, instanța reținând că solicitările de achitare

formulate de inculpat nu pot fi primite întrucât probatoriul administrat

demonstrează că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat.

În cererea de

revizuire formulată, revizuentul B.G. a arătat că Sentința penală nr. 291/2007

a Tribunalului Galați este în contradicție cu Sentința civilă nr. 1004 din 28

iunie 2004 a Tribunalului Galați, definitivă și irevocabilă, care are

autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, că a fost admisă

plângerea sa și s-a dispus efectuarea de cercetări față de făptuitorii R.D.F.

și G.C. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă și că martorul

I.A. ar fi recunoscut față de rudele revizuentului că nu a spus tot adevărul.

Prin raportare la dispozițiile

art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanța a constatat că motivele invocate de

petent în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile

prevăzute de lege, în calea de atac extraordinară a revizuirii neputându-se

prelungi probațiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja

stabilite și cunoscute de instanța de judecată.

S-a apreciat că

solicitarea revizuentului de a fi reaudiat martorul I.A. pentru că acesta ar

putea face precizări suplimentare nu se încadrează în dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen. Cazul de revizuire invocat trebuie să aibă în vedere o

împrejurare necunoscută instanței de judecată, a cărei existență să fie probată

de către petent și să fie aptă de a conduce la achitarea inculpatului sau la

încetarea procesului penal; în speță, martorul indicat de către petent a fost

audiat de către instanța de judecată cu privire la situația de fapt reținută în

cauză, solicitarea de a fi reaudiat neconstituind „fapte sau împrejurări” ce nu

au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Cu privire la cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a arătat

că acesta vizează săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un

martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; revizuirea

poate fi cerută când un martor, expert sau interpret audiați în cauza a cărei

revizuire se cere, au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar săvârșirea

acestei infracțiuni de persoanele menționate este dovedită printr-o hotărâre

judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a

dispus asupra fondului; or, în cauză, în privința celor două persoane

menționate de către petent, R.D.F. și G.C., nu s-a pronunțat nicio hotărâre

judecătorească de condamnare și nici nu s-a dat vreo ordonanță de către

procuror pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu

cauza în care a fost cercetat și condamnat petentul B.G., așadar, motivul de

revizuire invocat de către petent nu întrunește condițiile de admisibilitate,

în conformitate cu cerințele codului de procedură penală;

Referitor la cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. care vizează

ireconciabilitatea hotărârilor penale, instanța a constatat că pentru a fi admis,

este necesar să fie îndeplinite două condiții, respectiv: să existe două sau

mai multe hotărâri penale definitive; iar acestea să nu se poată concilia. Cu

privire la prima condiție s-a argumentat că aceasta se consideră realizată

numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care

conțin o rezolvare a fondului cauzei și care nu pot fi atacate în același timp

printr-o altă cale extraordinară de atac.

S-a reținut că în

cererea de revizuire, petentul a făcut referire la două hotărâri definitive,

dintre care una este pronunțată de instanța civilă - Sentința civilă nr.

1004/2004 a Tribunalului Galați, nefiind, deci, admisibil motivul de revizuire

invocat de către petent.

Totodată, s-a

apreciat că motivele invocate de petentul-condamnat au fost invocate și în

căile de atac, acestea fiind analizate de Curtea de Apel Galați și Înalta Curte

de Casație și Justiție, cererea fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuentul.

Prin Decizia penală

nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori apelul a fost respins, ca nefondat, cu

obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare statului.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu

se circumscriu și nu îndeplinesc condițiile de existență a cazurilor

reglementate de disp. art. 394 lit. a), b) și e) C. proc. pen., iar cazul de

revizuire invocat în apel, prevăzut de disp. art. 394 lit. d) C. proc. pen. nu

a făcut obiectul cererii cu care a fost sesizată prima instanță, cu privire la

acesta nefiind efectuate cercetări conform art. 399 C. proc. pen., examinarea

direct în apel a acestui caz de revizuire fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul criticând-o, astfel după

cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, a memoriilor depuse la dosar și a

concluziilor apărătorului desemnat din oficiu (expuse în partea introductivă a

prezentei decizii) pentru nelegalitate, netemeinicie, soluționarea în lipsă a

cererii, condamnarea revizuentului pentru comiterea unor fapte pe care, în

realitate nu le-a săvârșit, pe baza unor mărturii mincinoase, în lipsa unor

probe concludente și contrar aspectelor constatate de instanțele civile; s-a

solicitat punerea în libertate. Au fost invocate cazurile de casare prev. de

art. 385

9

pct. 5, 10, 18 C. proc. pen. și art. 314 și 402 alin. (3)

C. proc. pen.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, Curtea constată că acesta

este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:

După cum în mod

corect au apreciat atât prima instanță, cât și cea de apel, revizuentul a

invocat în susținerea cererii formulate motivele de revizuire prevăzute de

disp. art. 394 lit. a), b) și e) C. proc. pen., în apel temeiul de drept al

cererii fiind completat cu cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

Instanța de recurs

apreciază că motivele invocate de revizuent nu susțin cazurile indicate ca

temei al cererii de o manieră pur formală.

Astfel, după cum just

au reținut prima instanță și cea de apel, motivul prevăzut de art. 394 lit. a)

C. proc. pen. nu este incident în speță, deoarece nu s-a invocat existența unei

fapte sau a unei împrejurări noi, ci s-a solicitat prelungirea probațiunii deja

realizate prin reaudierea unui martor cu privire la aspecte cunoscute; cazul de

revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi reținut, deoarece

pretinsa comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă nu a fost dovedită

potrivit disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen., iar cazul prevăzut de art. 394

lit. e) C. proc. pen. este, de asemenea, inaplicabil, revizuentul nefăcând

referire la două hotărâri penale definitive care nu s-ar putea concilia;

totodată, instanța de apel a constatat în mod corect că suplimentarea în apel a

cazurilor invocate ca temei al cererii de revizuire nu este admisibilă, nefiind

parcursă, în prealabil, procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen.

Față de

considerentele anterior expuse se reține că hotărârile anterior pronunțate sunt

legale și temeinice și riguros argumentate cererea de revizuire fiind

inadmisibilă și fiind soluționată cu respectarea drepturilor procesuale ale

părții, potrivit normelor procedurale în vigoare, contrar susținerilor

recurentului. Totodată, constatarea incidenței în cauză a acestui fine de

neprimire al cererii face de prisos analizarea altor critici invocate de către

recurentul revizuent, recursul declarat urmând a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din

oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei

penale nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 mai 2012.

Procesat de GGC - LM