ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2012

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 62 din 26 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care revizuientul V.N. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1628/2007 a Tribunalului București, a cărei revizuire s-a cerut, și a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale menționate, după ce anterior apreciase că aceasta este admisibilă, reținând următoarele: Prin sentința penală nr. 1628 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 2733/2003, inculpatul V.N. a fost condamnat la 7 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durata de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a), i), 176 lit. b) C. pen., precum și la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., pedepse care, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani si 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada detenției preventive și s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat până la rămânerea definitiva sentinței.

S-a reținut, în esență, în fapt, că, la data de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 17,00, pe fondul unui conflict mai vechi cu A.V., inculpatul V.N., înarmat cu o armă de vânătoare, s-a deplasat la locuința părții vătămate din orașul Voluntari, cartier Pipera, jud. Ilfov, unde a tras mai multe focuri de armă în curtea casei, cu intenția de a-l împușca pe acesta, deși știa că aici se aflau mai multe persoane. Cu aceeași ocazie, l-a înjunghiat pe numitul B.D. cu un cuțit într-o zonă vitală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, calea de atac promovată fiind respinsă, ca nefondată, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 178 din 26 iunie 2008. Cele două hotărâri au fost recurate de inculpatul V.N., iar, prin decizia penală nr. 3003 din 26 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpat și a dispus reducerea pedepselor aplicate acestuia la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. a) și i), art. 176 lit. b) C. pen., și, respectiv, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33, 34 și 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Analizând motivele invocate de revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că acestea se încadrează în unul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul apreciind că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ce rezultă din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul criminalist dr.

G.P., care au stabilit faptul că asupra porții de intrare în curtea locuinței părții vătămate A.V. au fost trase două focuri de armă, că distanța de la care au fost trase alicele care au produs orificiile din placa de material plastic a porții de intrare în curtea aceleiași părți vătămate a fost de minim 1 metru și maxim 2,5 metri și, de asemenea, că cele două focuri de armă au fost trase în unghi de 17 și respectiv 34,5 grade, astfel că persoanele aflate în curtea imobilului nu puteau fi atinse de alicele trase spre poarta de intrare în curtea părții vătămate.

Ca urmare, față de împrejurarea că o asemenea expertiză traseologică și balistică nu a fost administrată în cauză, Tribunalul a apreciat că se impune efectuarea unei astfel de expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice care să lămurească, pe de o parte, câte focuri de armă au fost trase asupra porții de intrare de la curtea locuinței părții vătămate, iar pe de altă parte, distanța de la care au fost trase alicele ce au produs orificiile rămase în placa de material plastic a porții de la curtea părții vătămate, dacă proiectilele au fost trase perpendicular pe planul porții ori sub un anumit unghi și dacă persoane aflate în curtea imobilului puteau fi atinse de alicele trase spre poarta de intrare a curții părții vătămate.

Raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat faptul că asupra porții de intrare în curtea locuinței părții vătămate au fost trase două focuri de armă de vânătoare; orificiile rămase în placa de material plastic au rezultat prin trageri de la aproximativ 3,5 metri și respectiv 0,5 metri (orificiul din zona mediană a porții a rezultat prin tragere cu arma după o direcție perpendiculară pe planul porții, iar celălalt orificiu a rezultat prin tragere cu arma de pe o direcție ascendentă); la tragerea după direcția perpendiculară pe planul porții proiectilele puteau atinge persoane aflate în curtea imobilului, iar la tragerea după o direcție oblică, ascendentă în raport cu orizontala, alicele nu puteau atinge persoanele aflate în curtea imobilului.

în consecință, având în vedere că raportul de expertiză criminalistică a infirmat concluziile, raportului de expertiză extrajudiciară, Tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare. În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a apreciat, de asemenea, că nu este fondată, pe de o parte, deoarece nu poate fi valorificată în procedura de față, iar pe de altă parte, întrucât este infirmată de noul raport de expertiză tehnică criminalistică. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul V.N., solicitând, în esență, admiterea căii de atac promovate, desființarea hotărârii primei instanțe, iar, pe fond, admiterea cererii de revizuire și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, având în vedere probele administrate în cauza pe fond și față de concluziile expertizelor efectuate în speță.

Prin decizia penală nr. 109/ A din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul V.N., obligându-l la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat. Totodată, a constatat încetată măsura suspendării executării pedepsei și a dispus reîncarcerarea condamnatului în vederea continuării executării acesteia.

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat, în primul rând, că cererea de revizuire este inadmisibilă față de motivele invocate, însă, reținând că apelul a fost formulat de revizuient, că inadmisibilitatea este o chestiune care împiedică analiza pe fond a unei cereri, iar Tribunalul a analizat pe fond cererea după ce a considerat că aceasta este admisibilă, a trecut peste această chestiune, apreciind că este un drept câștigat al revizuientului, neputând agrava situația acestuia în propria cale de atac, soluția de respingere a unei cereri ca inadmisibilă fiind în mod evident mai puțin favorabilă decât aceea a respingerii unei cereri ca nefondată.

Curtea a constatat că revizuientul a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri prin care a fost condamnat pentru tentativă de omor deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice în forma calificată arătând că au mai existat și alți participanți, că s-au înlăturat în mod nejustificat declarațiile unor martori favorabili și că instanțele au respins în mod nejustificat o expertiza balistică - traseologică. S-a arătat că, deși formal, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., Tribunalul a constatat în mod eronat că este incident în cauză aceste motiv de revizuire, prin cererea formulată petentul urmărind doar schimbarea soluției definitive de condamnare printr-o interpretare diferită a probelor administrate și printr-o prelungire a probațiunii cu o nouă cerere de probe, formulată și anterior în fața instanțelor care se pronunțaseră deja cu privire la vinovăția sa, depunând în acest sens un raport de expertiză balistică extrajudiciară. Curtea a făcut trimitere, totodată, la considerentele sentinței penale nr. 430 din 26 mai 2010 a Tribunalului București, prin care a fost respinsă inițial cererea de revizuire, apreciindu-le ca fiind pertinente și actuale, motiv pentru care și le-a asumat integral, deși hotărârea a fost desființată, dar pentru aspecte procedurale, nu de fond.

Astfel, Curtea a constatat că cererea petentului nu se întemeiază pe nicio împrejurare nouă care să nu fi fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat pe fond și care au stabilit vinovăția inculpatului revizuient, iar expertiza balistică efectuată în judecata prezentei cereri de revizuire nu a dovedit vreo altă situație da fapt care să determine schimbarea soluției dispuse, motiv pentru care a apreciat apelul declarat de revizuient ca fiind nefondat și l-a respins ca atare. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuientul condamnat V.N., reiterând motivele invocate în susținerea cererii de revizuire și în apel, solicitând, pe cale de consecință, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire.

Examinând recursul promovat prin prisma criticilor formulate, cicumscrise de revizuient cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Revizuirea are, așadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator de la dosar.

În speță, deși revizuientul condamnat a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei și care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, acesta nu a menționat nici în cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată, solicitând Tribunalului efectuarea unei expertize traseologice balistice, deși o asemenea probă fusese considerată inutilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursului promovat împotriva sentinței de condamnare.

Or, împrejurarea că, în dovedirea nevinovăției sale, invocată pe întreg parcursul procesului penal și analizată de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză, condamnatul a solicitat, în revizuire, efectuarea unei expertize criminalistice, nu poate determina, așa cum a arătat și instanța de prim control judiciar, admiterea cererii de revizuire întrucât, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, nefiind permis ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii sau o re administrare a probelor pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În speță, susținerea nevinovăției de către condamnatul V.N., precum și motivele pe care respectiva susținere s-a întemeiat, au fost cunoscute și analizate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuient fiind cunoscute și examinate pe larg de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză.

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că expertiza balistică efectuată în procedura revizuirii nu a relevat o altă situație de fapt decât cea deja reținută în cauză și care să determine schimbarea soluției de condamnare dispusă, Înalta Curte apreciază că, în mod, corect, judecătorul fondului și instanța de prim control judiciar au procedat la respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează această cale extraordinară de atac. Totodată, față de soluția pronunțată de prima instanță, în mod justificat Curtea de apel a constatat încetată măsura suspendării executării hotărârii supuse revizuirii și a dispus reîncarcerarea condamnatului, nemaiexistând situația care determinase aplicarea prevederilor art. 404 alin. (1) teza a II-a C. proc.

pen. În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. și nici vreun alt motiv care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat și, constatând că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.N. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2012.