ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând
asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 62 din
26 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de
schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care revizuientul V.N. a fost
condamnat prin sentința penală nr. 1628/2007 a Tribunalului București, a cărei
revizuire s-a cerut, și a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței
penale menționate, după ce anterior apreciase că aceasta este admisibilă,
reținând următoarele:
Prin
sentința penală nr. 1628 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală, în Dosarul nr. 2733/2003, inculpatul V.N. a fost
condamnat la 7 ani si 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durata
de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art.
174, 175 lit. a), i), 176 lit. b) C. pen., precum și la 4 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., pedepse
care, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost
contopite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani si 6 luni închisoare și 7 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu titlu
de pedeapsă complementară.
S-a făcut
aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen. s-a dedus
din pedeapsă perioada detenției preventive
și s-a menținut măsura
obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat până la rămânerea
definitiva sentinței.
S-a
reținut, în esență, în fapt, că, la data de 17 septembrie 2005, în jurul orelor
17,00, pe fondul unui conflict mai vechi cu A.V., inculpatul V.N., înarmat cu o
armă de vânătoare, s-a deplasat la locuința părții vătămate din orașul
Voluntari, cartier Pipera, jud. Ilfov, unde a tras mai multe focuri de armă în curtea
casei, cu intenția de a-l împușca pe acesta, deși știa că aici se aflau mai
multe persoane. Cu aceeași ocazie, l-a înjunghiat pe numitul B.D. cu un cuțit
într-o zonă vitală.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpatul, calea de atac promovată fiind respinsă, ca
nefondată, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia
penală nr. 178 din 26 iunie 2008.
Cele
două hotărâri au fost recurate de inculpatul V.N., iar, prin decizia penală nr.
3003 din 26 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul declarat de inculpat și a dispus reducerea pedepselor aplicate
acestuia la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
20 rap. la art. 174, 175 lit. a) și i), art. 176 lit. b) C. pen., și,
respectiv, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
321 alin. (1) și (2) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33, 34 și 35 C. pen.,
ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
Analizând
motivele invocate de revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc.
pen., instanța de fond a apreciat că acestea se încadrează în unul dintre
cazurile în care revizuirea poate fi cerută, respectiv cel prevăzut de art. 394
alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul apreciind că s-au descoperit fapte
sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ce
rezultă din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de
expertul criminalist dr. G.P., care au stabilit faptul că asupra porții de
intrare în curtea locuinței părții vătămate A.V. au fost trase două focuri de
armă, că distanța de la care au fost trase alicele care au produs orificiile
din placa de material plastic a porții de intrare în curtea aceleiași părți
vătămate a fost de minim 1 metru și maxim
2,5 metri și, de
asemenea, că cele două focuri de armă au fost trase în unghi de 17 și respectiv
34,5 grade, astfel că persoanele aflate în curtea imobilului nu puteau fi
atinse de alicele trase spre poarta de intrare în curtea părții vătămate. Ca
urmare, față de împrejurarea că o asemenea expertiză traseologică și balistică
nu a fost administrată în cauză, Tribunalul a apreciat că se impune efectuarea
unei astfel de expertize de către Institutul Național de Expertize
Criminalistice care să lămurească, pe de o parte, câte focuri de armă au fost
trase asupra porții de intrare de la curtea locuinței părții vătămate, iar pe
de altă parte, distanța de la care au fost trase alicele ce au produs
orificiile rămase în placa de material plastic a porții de la curtea părții
vătămate, dacă proiectilele au fost trase perpendicular pe planul porții ori
sub un anumit unghi și dacă persoane aflate în curtea imobilului puteau fi
atinse de alicele trase spre poarta de intrare a curții părții vătămate.
Raportul
de expertiză întocmit în cauză a concluzionat faptul că asupra porții de
intrare în curtea locuinței părții vătămate au fost trase două focuri de armă
de vânătoare; orificiile rămase în placa de material plastic au rezultat prin
trageri de la aproximativ 3,5 metri și respectiv 0,5 metri (orificiul din zona
mediană a porții a rezultat prin tragere cu arma după o direcție perpendiculară
pe planul porții, iar celălalt orificiu a rezultat prin tragere cu arma de pe o
direcție ascendentă); la tragerea după direcția perpendiculară pe planul porții
proiectilele puteau atinge persoane aflate în curtea imobilului, iar la
tragerea după o direcție oblică, ascendentă în raport cu orizontala, alicele nu
puteau atinge persoanele aflate în curtea imobilului. în consecință, având în
vedere că raportul de expertiză criminalistică a infirmat concluziile, raportului
de expertiză extrajudiciară, Tribunalul a apreciat cererea de revizuire ca
fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare.
În ce
privește cererea de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a apreciat, de
asemenea, că nu este fondată, pe de o parte, deoarece nu poate fi valorificată
în procedura de față, iar pe de altă parte, întrucât este infirmată de noul
raport de expertiză tehnică criminalistică.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel revizuientul V.N.,
solicitând, în esență, admiterea căii de atac promovate,
desființarea hotărârii primei instanțe, iar, pe fond, admiterea cererii de revizuire
și achitarea sa pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă
de omor calificat, având în vedere probele administrate în cauza pe fond și
față de concluziile expertizelor efectuate în speță.
Prin decizia
penală nr. 109/ A din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București,
secția I penală, în baza art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de
revizuientul V.N., obligându-l la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Totodată, a
constatat încetată măsura suspendării executării pedepsei și a dispus
reîncarcerarea condamnatului în vederea continuării executării acesteia.
Pentru a
decide astfel,
Curtea a
apreciat, în primul rând, că cererea de revizuire este inadmisibilă față de
motivele invocate, însă, reținând că apelul a fost formulat de revizuient, că
inadmisibilitatea este o chestiune care împiedică analiza pe fond a unei
cereri, iar Tribunalul a analizat pe fond cererea după ce a considerat că
aceasta este admisibilă, a trecut peste această chestiune, apreciind că este un
drept câștigat al revizuientului, neputând agrava situația acestuia în propria
cale de atac, soluția de respingere a unei cereri ca inadmisibilă fiind în mod
evident mai puțin favorabilă decât aceea a respingerii unei cereri ca
nefondată.
Curtea a
constatat că revizuientul a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri prin
care a fost condamnat pentru tentativă de omor deosebit de grav și ultraj
contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice în forma calificată
arătând că au mai existat și alți participanți, că s-au înlăturat în mod
nejustificat declarațiile unor martori favorabili și că instanțele au respins în
mod nejustificat o expertiza balistică - traseologică.
S-a
arătat că, deși formal, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.
394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Tribunalul a constatat în mod eronat că
este incident în cauză aceste motiv de revizuire, prin cererea formulată
petentul urmărind doar schimbarea soluției definitive de condamnare printr-o
interpretare diferită a probelor administrate și printr-o prelungire a
probațiunii cu o nouă cerere de probe, formulată și anterior în fața instanțelor
care se pronunțaseră deja cu privire la vinovăția sa, depunând în acest sens un
raport de expertiză balistică extrajudiciară.
Curtea a
făcut trimitere, totodată, la considerentele sentinței penale nr. 430 din 26
mai 2010 a Tribunalului București, prin care a
fost
respinsă inițial cererea de revizuire, apreciindu-le ca fiind pertinente și
actuale, motiv pentru care și le-a asumat integral, deși hotărârea a fost
desființată, dar pentru aspecte procedurale, nu de fond.
Astfel, Curtea
a constatat că cererea petentului nu se întemeiază pe nicio împrejurare nouă
care să nu fi fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat pe fond și
care au stabilit vinovăția inculpatului revizuient, iar expertiza balistică
efectuată în judecata prezentei cereri de revizuire nu a dovedit vreo altă
situație da fapt care să determine schimbarea soluției dispuse, motiv pentru
care a apreciat apelul declarat de revizuient ca fiind nefondat și l-a respins
ca atare.
Împotriva acestor
hotărâri a declarat recurs,
în
termen legal, revizuientul condamnat V.N., reiterând motivele invocate în
susținerea cererii de revizuire și în apel, solicitând, pe cale de consecință,
admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor atacate și, pe fond,
admiterea cererii de revizuire.
Examinând
recursul promovat
prin
prisma criticilor formulate, cicumscrise de revizuient cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., Înalta
Curte îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.
394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută
când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță
la soluționarea cauzei, cu condiția ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor
noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a
procesului penal ori de condamnare.
Revizuirea
are, așadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care
conține erori esențiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau
împrejurări necunoscute instanței, deci inexistente în materialul probator de
la dosar.
În speță, deși revizuientul condamnat
a invocat existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele care
au soluționat fondul cauzei și care ar fi de natură, în opinia sa, să
dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, acesta nu a menționat nici în
cuprinsul cererii de revizuire și nici ulterior aspecte sau fapte despre care
să nu se fi făcut vorbire în fața respectivelor instanțe de judecată,
solicitând Tribunalului efectuarea unei expertize traseologice balistice, deși
o asemenea probă fusese considerată
inutilă de către Înalta Curte
de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursului promovat împotriva
sentinței de condamnare.
Or,
împrejurarea că, în dovedirea nevinovăției sale, invocată pe întreg parcursul
procesului penal și analizată de toate cele trei instanțe care s-au pronunțat
în cauză, condamnatul a solicitat, în revizuire, efectuarea unei expertize
criminalistice, nu poate determina, așa cum a arătat și instanța de prim
control judiciar, admiterea cererii de revizuire întrucât, potrivit art. 394 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările învederate,
deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, nefiind permis
ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii
sau o re administrare a probelor pentru fapte și împrejurări cunoscute și
verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În speță,
susținerea nevinovăției de către condamnatul V.N., precum și motivele pe care
respectiva susținere s-a întemeiat, au fost cunoscute și analizate atât de
instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar cu ocazia
soluționării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate
considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate
aspectele învederate de revizuient fiind cunoscute și examinate pe larg de
toate cele trei instanțe care s-au pronunțat în cauză.
Ca urmare,
având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că expertiza balistică
efectuată în procedura revizuirii nu a relevat o altă situație de fapt decât
cea deja reținută în cauză și care să determine schimbarea soluției de
condamnare dispusă, Înalta Curte apreciază că, în mod, corect, judecătorul
fondului și instanța de prim control judiciar au procedat la respingerea
cererii de revizuire formulată de condamnat, făcând o corectă aplicare a
dispozițiilor legale ce reglementează această cale extraordinară de atac.
Totodată, față de soluția pronunțată de prima instanță, în mod justificat
Curtea de apel a constatat încetată măsura suspendării executării hotărârii
supuse revizuirii și a dispus reîncarcerarea condamnatului, nemaiexistând
situația care determinase aplicarea prevederilor art. 404 alin. (1) teza a II-a
C. proc. pen.
În consecință,
constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen. și nici vreun alt motiv care, potrivit
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare
din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul
condamnat și, constatând că acesta este cel care se află în culpă procesuală,
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de revizuentul V.N. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 5 aprilie
2012 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
recurentul revizuent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 5 noiembrie 2012.