ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2009

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 365 din 1 aprilie 2009,

Tribunalul Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel

Bacău competența soluționării acțiunii formulate de reclamanții I.V. și M.M., în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.S. – U.T., având ca obiect plata despăgubirilor

bănești reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent

de 25% din salariul de bază și suplimentul postului în procent de 25% din

salariul de bază, începând cu 1 ianuarie 2004, actualizate cu indicele de

inflație.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 3 și art. 2 C. proc. civ. și

cu calitatea de autoritate publică centrală a A.N.R.S.

La rândul său, Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 95 din 25 iunie 2009, a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău reținând incidența

prevederilor art. 2 pct. (1) lit. d) C. proc. civ. și împrejurarea că raportul

de serviciu este stabilit între reclamanți și U.T. Orbeni, unitate teritorială

cu personalitate juridică și care are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Totodată, constatând ivit

conflictul de competență, Curtea de apel a înaintat dosarul pricinii la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește că instanța

competentă să judece pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile

legale incidente, este Tribunalul Bacău, ca instanță de contencios

administrativ.

Potrivit art. 109 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ.

Deci, determinant în stabilirea

instanței competente din punct de vedere material este raportul de serviciu,

dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 urmând să fie coroborate cu cele

ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, în raport cu rangul autorității publice care este parte a

raportului de serviciu dedus judecății.

Conform art. 1 alin. (4) din

Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, A.N.R.S. are în subordine unități

teritoriale, cu personalitate juridică, ce au calitatea de ordonatori terțiari

de credite.

Este adevărat că, în cauză,

a fost chemată în garanție și A.N.R.S., dar raportul de serviciu dedus

judecății este încheiat cu U.T. Orbeni care este o structură teritorială a A.N.R.S.,

având, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 82/1992, personalitate juridică,

aspect necontestat în cauză.

Prin urmare, având în vedere

că raportul juridic de serviciu dedus judecății nu este încheiat cu o autoritate

publică centrală aflată în proces, ci cu o unitate teritorială a A.N.R.S., care

are și personalitate juridică, în cauză competența materială aparține

Tribunalului Bacău, ca instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanții M.M. și I.V., pârâta A.N.R.S.- U.T. și chemata în garanție A.N.R.S.

în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.