ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4108/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta U.A.T. BACĂU în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL COMISARIATUL JUDEȚEAN VRANCEA-GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI a solicitat să se suspende executarea măsurilor dispuse prin Nota de Constatare nr. x/17.03.2023 a serviciului Comisariatului Județean Vrancea, Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București.

2.1. Prin încheierea din 22.06.2023 Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Vrancea a reținut ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată fiind tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul reclamantei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 389/2023 din 10.07.2023, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta UAT Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Comisariatul Județean Vrancea în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacău a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată fiind tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul pârâtei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei ca persoană juridică de drept privat sau ca instituție publică, asupra instanței competente să judece cauza. Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în Focșani, județul Vrancea. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant și pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, rezultă că au fost avute în vedere la modificarea competenței exclusiv aspecte ce vizează ipoteza acțiunilor introduse de persoane fizice și juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanți autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei și sediului pârâtului Comisariatul Județean Vrancea, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului Focșani.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bacău în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Județean Vrancea, Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.