ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 21.12.2023 sub nr. x reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General solicitând obligarea pârâtei la calcularea și plata începând cu data formulării acțiunii și până la data de 31.05.2023 (dată după care GNM-CG a calculat conform prevederilor legale în vigoare indemnizația de concediu) a indemnizației de concediu de odihnă aferente zilelor de concediu de odihnă efectuate conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizația de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariu de bază și sporul de condiții vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu; obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 20.12.2020, astfel încât, aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizația de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariul de bază și sporul de condiții vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu și obligarea pârâtei la plata drepturilor astfel recalculate după modalitatea indicată la pct. 2 din acțiune începând cu data de 20.12.2020 și până la data de 31.05.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
La data de 02 februarie 2024 reclamantul A. a formulat o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata începând cu data de 31.05.2020 și până la data de 31.05.2023 a indemnizației de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizația de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariu de bază și sporul de condiții vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu; obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 31.05.2020 și până la data de 31.05.2023, astfel încât, aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizația de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariul de bază și sporul de condiții vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu și obligarea pârâtei la plata drepturilor astfel recalculate după modalitatea indicată la pct. 2 din acțiune începând cu data de 31.05.2020 și până la data de 31.05.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 253 din Codul Muncii, art. 2 și 3 din O.G. nr. 13/2011, Decizia Î.C.C.J. nr. 23/2021, art. 148, art. 194 din C. proc. civ.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 43 din 05.02.2024 Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului privind pe reclamantul A. și pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General în favoarea Curții de Apel Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut in vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că litigiul se încadrează în sfera contenciosului administrativ.
2.2. Prin sentința civilă nr. 78 din data de 24 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău.
S-a declinat competența cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și jurisprudenței Î.C.C.J., indiferent de rangul autorității chemate în judecată, competența privind soluționarea cauzelor derivate din raportul de muncă sunt de competența tribunalului.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competentă în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamant, numit în funcția publică de comisar șef, prin care a solicitat obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu la calculul și plata indemnizației de concediu.
Cu privire la raportul juridic dedus judecății, constată instanța, că potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Consituția României: Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar normele care reglementează competența materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public-buna administrare a actului de justiție, asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil.
Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale, cum este Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca ramură distinctă de drept public, dreptul administrativ reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care constituie obiectul activității administrative a statului și al autorităților publice locale.
Exceptând actele administrative, toate celelalte acte ale autorităților administrației publice (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept, excedează materiei contenciosului administrativ.
Contrar celor reținute de Tribunalul Bacău, Inalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența unui raport de drept administrativ, autoritatea pârâtă neacționând în regim de putere publică, astfel că nu poate fi reținut criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Prezintă relevanță dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, corect reținute de curtea de apel, potrivit cărora:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Având în vedere argumentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, observând că nicio normă specială nu prevede competența expresă a instanței de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecății se circumscrie noțiunii de raport de serviciu al funcționarului public, instanța competentă fiind tribunalul, secția de contencios administrativ.
Temeiul legal al regulatorului de competență
În temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.