ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2833/2009

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la 17 octombrie 2007, reclamanta SC D. SRL, Suceava, cheamă în judecată pe

pârâtele A.D.S. București, SC P. SA, Suceava, și SC C.R. SRL, Suceava,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunță să constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 37 din 30 aprilie

2002 și a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 14 din 29 iulie

2004 pentru fraudă la lege, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

2411 din 20 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

admite excepția lipsei de interes, invocată de pârâte, și respinge acțiunea

reclamantei pentru lipsa interesului, reținând că faptul că reclamanta a fost

beneficiara unui drept de preempțiune la cumpărarea unuia dintre activele

pârâtei SC P. SA în ipoteza privatizării acesteia, drept deținut în baza

contractului de închiriere nr. 1202 din 9 noiembrie 2000 a secției de lactate,

contract reziliat prin decizia irevocabilă nr. 343 din 5 iunie 2003 a Curții de

Apel Suceava, reclamanta recuperându-și și investițiile efectuate la acel activ

conform sentinței nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, secția

comercială, nu face să subziste interesul său legitim și după încetarea

contractului de închiriere menționat și obținerea valorii investițiilor,

interesul său legitim neputând prima intereselor de ordine publică ce ar fi

afectate prin anularea procesului de privatizare, reclamanta neatacând de

altfel, separat, licitația ca procedură utilizată pentru privatizarea în cauză.

Prin decizia comercială nr. 79

din 11 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

admite apelul apelantei reclamante împotriva sentinței primei instanțe pe care

o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând

că, față de faptul că reclamanta apelantă avea un drept de preempțiune asupra

stației de prelucrare a laptelui, potrivit art. 12 din contractul de închiriere

nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, este evident interesul acesteia în invocarea

nulității vânzărilor de acțiuni prin care urmărește ca bunul să revină în

patrimoniul SC P. SA, cu consecința respectării dreptului de preempțiune,

interesul apreciindu-se prin folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare

acțiunea civilă.

Împotriva deciziei de mai

sus declară recurs atât pârâta SC P. SA în nume personal, cât și aceasta

împreună cu pârâta SC C.R. SRL prin care, cu invocarea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicită

admiterea acestora și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, modificarea

deciziei recurate, în sensul respingerii apelului apelantei reclamante

împotriva sentinței primei instanțe ca nefondat, dar și pârâta A.D.S. care, cu

invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită

admiterea recursului său, modificarea deciziei recurate și respingerea cererii

de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană ce nu justifică

interesul promovării respectivei acțiuni.

Într-o redactare și motivare

absolut identice, pârâtele SC P. SA și SC C.R. SRL critică, prin recursurile

lor, instanța de apel pentru a nu fi pus în discuția părților și pentru a nu fi

examinat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și excepția

lipsei calității procesuale active a acesteia ca terț față de actul de

privatizare, pronunțând decizia recurată cu încălcarea normelor de procedură

prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității,

decizia cuprinzând în acest sens și o motivare contradictorie prin reținerea

faptului inexact că pârâtele recurente ar fi renunțat la judecata tuturor

excepțiilor invocate de ele prin întâmpinare.

Recurentele reproșează

instanței de apel și greșita interpretare a actului dedus judecății, prin

reținerea eronată a faptului că secția de lactate ar fi fost înstrăinată din

patrimoniul SC P. SA printr-un act ce încalcă dreptul de preempțiune al

apelantei reclamante izvorât din contractul de locațiune, deși o asemenea

înstrăinare nu s-a produs, modalitatea de privatizare fiind aceea a vânzării de

acțiuni.

Recurentele critică instanța

de control judiciar și pentru pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea

dispozițiilor legale, respectiv ale art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc.

civ., ignorând că reclamanta nu justifică un interes actual, direct și legitim,

aceasta neputând obține pentru sine vreun folos prin anularea actului de

privatizare câtă vreme contractul de închiriere nr. 1202/2000 a fost reziliat prin

decizia civilă nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a Curții de Apel Suceava.

Recurenta pârâtă A.D.S.

critică, în recursul său, instanța de apel pentru încălcarea legii prin

pronunțarea deciziei recurate cu ignorarea faptului că reclamanta nu justifică

interesul promovării acțiunii față de caracterul legal al procesului de

privatizare a SC P. SA prin procedura vânzării de acțiuni și față de rezilierea

prin decizie irevocabilă a contractului de locație invocat de reclamantă, care

nu a atacat separat nici procedura de licitație organizată în procedura de

privatizare, decizia recurată fiind, de altfel, și neîntemeiată pe probele

administrate în cauză și nemotivată.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Întrucât recursurile

pârâtelor se fundamentează pe motive de nelegalitate a deciziei recurate comune

urmează a fi examinate împreună.

Cercetând recursurile

formulate de pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată

că acestea sunt fondate.

Dat fiind că instanța de

control judiciar a admis apelul reclamantei împotriva sentinței instanței de

fond prin care fusese respinsă acțiunea reclamantei ca lipsită de interes,

reținând tocmai că apelanta reclamantă justifică un astfel de interes, apreciat

prin prisma folosului practic urmărit, respectiv readucerea în patrimoniul SC P.

SA a activului la cumpărarea căruia avea un drept de preempțiune, urmează a fi

examinate cu prioritate criticile formulate de recurente referitoare la greșita

aplicare a legii de către instanța de apel cu privire la acest aspect.

Așa cum corect a stabilit

instanța de fond, pentru promovarea acțiunii reclamanta trebuia să justifice un

interes direct, legitim și actual, elemente neîntrunite cât privește cererea acesteia

de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare de

acțiuni încheiate în procesul de privatizare a pârâtei SC P. SA, întrucât

reclamanta este un terț față de această procedură, ea nefiind ofertantă în

cadrul respectivei proceduri de privatizare, iar prin anularea actului de

privatizare reclamanta neobținând pentru sine niciun folos practic, întrucât

contractul nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, care-i recunoștea la art. 12 un drept

de preempțiune la cumpărarea activului secției de lactate, a fost reziliat

pentru neplata chiriei prin decizia nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a

Curții de Apel Suceava. Mai mult, întrucât prin procedura privatizării, pârâta

recurentă SC C.R. SRL a cumpărat de la pârâta recurentă A.D.S. acțiuni la

pârâta recurentă SC P. SA, din patrimoniul acesteia din urmă nu a ieșit activul

vizat de reclamanta intimată, care ar fi putut aspira la cumpărarea acestuia nu

dacă cele două contracte de vânzare - cumpărare acțiuni ar fi constatate nule,

ci dacă nu ar fi fost reziliat din culpa reclamantei intimate contractul în

baza căruia folosea respectivul activ și cu privire la cumpărarea acestuia i se

acordase un drept de preempțiune.

Examinând decizia recurată

prin prima motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată ca

întemeiate și aceste critici ale recurentelor, instanța de apel nemotivând

soluția adoptată.

Deși sunt întemeiate și

celelalte critici avansate de recurente, urmează, a nu mai fi analizate,

reținându-se că reclamanta intimată nu justifică un interes direct, legitim și

actual în promovarea acțiunii, ca neîntemeiat și nemotivat instanța de apel a

apreciat existența unui astfel de interes, dispunând eronat, drept consecință a

admiterii apelului reclamantei, desființarea sentinței primei instanțe, care se

constată a fi temeinică și legală, aceasta respingând judicios acțiunea

reclamantei ca urmare a admiterii excepției lipsei sale de interes.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile pârâtelor urmează a

fi admise, și, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., decizia atacată urmează a fi modificată, iar apelul declarat de apelanta

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtele SC P. SRL Suceava și SC C.R. SRL București și de pârâta A.D.S. București

împotriva deciziei comerciale nr. 79 din 11 februarie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în

sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC D. SRL Liteni împotriva

sentinței comerciale nr. 2411 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.