ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2833/2009

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 17 octombrie 2007, reclamanta SC D. SRL, Suceava, cheamă în judecată pe pârâtele A.D.S. București, SC P. SA, Suceava, și SC C.R. SRL, Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunță să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 37 din 30 aprilie 2002 și a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 14 din 29 iulie 2004 pentru fraudă la lege, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 2411 din 20 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția lipsei de interes, invocată de pârâte, și respinge acțiunea reclamantei pentru lipsa interesului, reținând că faptul că reclamanta a fost beneficiara unui drept de preempțiune la cumpărarea unuia dintre activele pârâtei SC P. SA în ipoteza privatizării acesteia, drept deținut în baza contractului de închiriere nr. 1202 din 9 noiembrie 2000 a secției de lactate, contract reziliat prin decizia irevocabilă nr. 343 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, reclamanta recuperându-și și investițiile efectuate la acel activ conform sentinței nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială, nu face să subziste interesul său legitim și după încetarea contractului de închiriere menționat și obținerea valorii investițiilor, interesul său legitim neputând prima intereselor de ordine publică ce ar fi afectate prin anularea procesului de privatizare, reclamanta neatacând de altfel, separat, licitația ca procedură utilizată pentru privatizarea în cauză.

Prin decizia comercială nr. 79 din 11 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite apelul apelantei reclamante împotriva sentinței primei instanțe pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că, față de faptul că reclamanta apelantă avea un drept de preempțiune asupra stației de prelucrare a laptelui, potrivit art. 12 din contractul de închiriere nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, este evident interesul acesteia în invocarea nulității vânzărilor de acțiuni prin care urmărește ca bunul să revină în patrimoniul SC P. SA, cu consecința respectării dreptului de preempțiune, interesul apreciindu-se prin folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă.

Împotriva deciziei de mai sus declară recurs atât pârâta SC P. SA în nume personal, cât și aceasta împreună cu pârâta SC C.R. SRL prin care, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestora și, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului apelantei reclamante împotriva sentinței primei instanțe ca nefondat, dar și pârâta A.D.S. care, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană ce nu justifică interesul promovării respectivei acțiuni.

Într-o redactare și motivare absolut identice, pârâtele SC P. SA și SC C.R. SRL critică, prin recursurile lor, instanța de apel pentru a nu fi pus în discuția părților și pentru a nu fi examinat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și excepția lipsei calității procesuale active a acesteia ca terț față de actul de privatizare, pronunțând decizia recurată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, decizia cuprinzând în acest sens și o motivare contradictorie prin reținerea faptului inexact că pârâtele recurente ar fi renunțat la judecata tuturor excepțiilor invocate de ele prin întâmpinare.

Recurentele reproșează instanței de apel și greșita interpretare a actului dedus judecății, prin reținerea eronată a faptului că secția de lactate ar fi fost înstrăinată din patrimoniul SC P. SA printr-un act ce încalcă dreptul de preempțiune al apelantei reclamante izvorât din contractul de locațiune, deși o asemenea înstrăinare nu s-a produs, modalitatea de privatizare fiind aceea a vânzării de acțiuni. Recurentele critică instanța de control judiciar și pentru pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv ale art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., ignorând că reclamanta nu justifică un interes actual, direct și legitim, aceasta neputând obține pentru sine vreun folos prin anularea actului de privatizare câtă vreme contractul de închiriere nr. 1202/2000 a fost reziliat prin decizia civilă nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a Curții de Apel Suceava.

Recurenta pârâtă A.D.S. critică, în recursul său, instanța de apel pentru încălcarea legii prin pronunțarea deciziei recurate cu ignorarea faptului că reclamanta nu justifică interesul promovării acțiunii față de caracterul legal al procesului de privatizare a SC P. SA prin procedura vânzării de acțiuni și față de rezilierea prin decizie irevocabilă a contractului de locație invocat de reclamantă, care nu a atacat separat nici procedura de licitație organizată în procedura de privatizare, decizia recurată fiind, de altfel, și neîntemeiată pe probele administrate în cauză și nemotivată. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Întrucât recursurile pârâtelor se fundamentează pe motive de nelegalitate a deciziei recurate comune urmează a fi examinate împreună.

Cercetând recursurile formulate de pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acestea sunt fondate. Dat fiind că instanța de control judiciar a admis apelul reclamantei împotriva sentinței instanței de fond prin care fusese respinsă acțiunea reclamantei ca lipsită de interes, reținând tocmai că apelanta reclamantă justifică un astfel de interes, apreciat prin prisma folosului practic urmărit, respectiv readucerea în patrimoniul SC P. SA a activului la cumpărarea căruia avea un drept de preempțiune, urmează a fi examinate cu prioritate criticile formulate de recurente referitoare la greșita aplicare a legii de către instanța de apel cu privire la acest aspect.

Așa cum corect a stabilit instanța de fond, pentru promovarea acțiunii reclamanta trebuia să justifice un interes direct, legitim și actual, elemente neîntrunite cât privește cererea acesteia de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate în procesul de privatizare a pârâtei SC P. SA, întrucât reclamanta este un terț față de această procedură, ea nefiind ofertantă în cadrul respectivei proceduri de privatizare, iar prin anularea actului de privatizare reclamanta neobținând pentru sine niciun folos practic, întrucât contractul nr. 1202 din 9 noiembrie 2000, care-i recunoștea la art. 12 un drept de preempțiune la cumpărarea activului secției de lactate, a fost reziliat pentru neplata chiriei prin decizia nr. 343 din 5 iunie 2003, irevocabilă, a Curții de Apel Suceava.

Mai mult, întrucât prin procedura privatizării, pârâta recurentă SC C.R. SRL a cumpărat de la pârâta recurentă A.D.S. acțiuni la pârâta recurentă SC P. SA, din patrimoniul acesteia din urmă nu a ieșit activul vizat de reclamanta intimată, care ar fi putut aspira la cumpărarea acestuia nu dacă cele două contracte de vânzare - cumpărare acțiuni ar fi constatate nule, ci dacă nu ar fi fost reziliat din culpa reclamantei intimate contractul în baza căruia folosea respectivul activ și cu privire la cumpărarea acestuia i se acordase un drept de preempțiune. Examinând decizia recurată prin prima motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată ca întemeiate și aceste critici ale recurentelor, instanța de apel nemotivând soluția adoptată.

Deși sunt întemeiate și celelalte critici avansate de recurente, urmează, a nu mai fi analizate, reținându-se că reclamanta intimată nu justifică un interes direct, legitim și actual în promovarea acțiunii, ca neîntemeiat și nemotivat instanța de apel a apreciat existența unui astfel de interes, dispunând eronat, drept consecință a admiterii apelului reclamantei, desființarea sentinței primei instanțe, care se constată a fi temeinică și legală, aceasta respingând judicios acțiunea reclamantei ca urmare a admiterii excepției lipsei sale de interes. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile pârâtelor urmează a fi admise, și, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., decizia atacată urmează a fi modificată, iar apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței primei instanțe urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC P. SRL Suceava și SC C.R. SRL București și de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 79 din 11 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC D. SRL Liteni împotriva sentinței comerciale nr. 2411 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.