ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3885/2010

Deliberând asupra recursurilor de

față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei constată următoarele:

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin încheierea de ședință publică de la 21

septembrie 2010 pronunțată în dosar nr. 3466/3/2009 a amânat din

motive de ordin procedural judecata apelurilor în cauză la data de 16

noiembrie 2010, interval de timp în care a menținut arestarea

preventivă a inculpaților apelanți M.O.V. și P.E. în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. pen.

Dispunând astfel instanța de apel

a constatat că inculpații M.O.V. și P.E. au fost arestați

preventiv cu începere de la data de 9 decembrie 2008 cu respectarea procedurii

legale prevăzută de art. 149

1

C. proc. pen. – măsura

preventivă prelungită menținută ulterior succesiv se constată

până la momentul actual al judecății în apel – pentru cazul

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 5 paragraf 1

lit. c) din CEDO [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică”] fiind învinuiți de săvârșirea unor

infracțiuni grave de trafic de influență, fals material, uz de

fals prevăzute de art. 257, art. 288 și art. 291 C. pen. referitor la

care după trimiterea acestora în judecată prin rechizitoriul nr. 2970/P/2008

din 30 ianuarie 2009 au fost condamnați la judecata în primă

instanță prin sentința penală nr. 376 din 21 mai 2010 a

Tribunalului București, secția a II-a penală la pedepse

rezultante de 10 ani închisoare primul inculpat care este și recidivist

post-condamnatoriu potrivit art. 37 lit. a) C. pen. și respectiv 8 ani

închisoare, cel de-al doilea inculpat.

încheierii amintite de inculpații M.O.V. și P.E. cu solicitarea de a

li se revoca arestarea preventivă în cauză prin aplicarea

dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. sunt nefondate

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C.

proc. pen. „(1) în cursul judecății, instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive; (2) dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că

nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de

îndată în libertate a inculpatului; (3) când instanța constată

că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată ,

menținerea arestării preventive”.

În speță temeiurile ce au

compus arestarea preventivă inițială a inculpaților M.O.V.

și P.E. au fost confirmate ulterior prin condamnarea acestora la judecata

în primă instanță pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 257, art. 288 și art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. – și respectiv art. 37 lit. a) C.

pen. în primul caz, la pedepse rezultante de 10 ani închisoare și

respectiv 8 ani închisoare, cu executare într-un loc de deținere potrivit

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și art. 57 C. pen.

În plus condamnarea în primă

instanță chiar nedefinitivă a inculpaților justifică

menținerea arestării preventive a inculpaților și la

momentul procesual actual al judecății în apel pentru temeiul nou

prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este

deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un

tribunal competent” în acest sens fiind jurisprudența CEDO relevantă

în cauzele Weimhoff c.Germania; Bc Austria și Labita c. Italia].

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va fi obligat recurentul inculpat M.O.V. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat P.E. la plata sumei de 200

lei, cheltuieli judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.O.V. și P.E. împotriva încheierii din 19

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 3466/3/2009.

Obligă recurentul inculpat M.O.V.

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.E.

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.