ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 februarie 2008, petiționarul O.M. a formulat

o plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică sub nr. 212/P/2008.

Plângerea viza mai multe persoane, precum și un număr mare de

infracțiuni, inclusiv cele prevăzute de art. 165 C. pen. (subminarea economiei

naționale) și art. 163 C. pen. (acte de diversiune).

În motivarea plângerii, petiționarul a solicitat efectuarea

de cercetări vizând mai multe acțiuni apreciate ca fiind ilicite, respectiv

planul de demolare a Pieții Obor din București, sectorul 2, prin emiterea

abuzivă a unor hotărâri de către Consiliul local al Sectorului 2 București și

dispoziții ale primarului în perioada 2004-2006, trecerea în folosință gratuită

a terenului domeniului public din piață pe o perioadă de 49 de ani către cinci

societăți comerciale care nu au desfășurat activitate de comerț în Piața Obor,

distrugerea unui număr de 322 tonete din aluminiu din piață aparținând unor

societăți comerciale „de la care se încasau în jur de un milion dolari SUA

anual din spațiile închiriate în zonă”, ca urmare a emiterii deciziei nr. 2039

din 13 octombrie 2004 de către primarul sectorului 2 București.

Prin ordonanța nr. 212/P/2008 din 22 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

persoanele indicate în plângere pentru infracțiunile prevăzute de art. 215, art.

217, art. 218, art. 219, art. 246, art. 247, art. 248, art. 248

1

, art.

249, art. 263, art. 264, art. 289, art. 291 și art. 292 C. pen., în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus și disjungerea și

declinarea competenței de efectuarea a actelor premergătoare sau/și a urmăririi

penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 163 și art. 165 C. pen. în

favoarea D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală.

Cauza a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. – Structura centrală sub nr. 12/D/P/2008 la data de 15 ianuarie 2009.

Prin ordonanța nr. 12/D/P/2009 din 14 mai 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –

Structura Centrală s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 163 și art. 165 C. pen., precum și declinarea competenței în

favoarea D.N.A. – Structura centrală, în raport de subzistența unor indicii în

legătură cu posibila comitere a unor infracțiuni de corupție, asimilate

acestora sau în legătură directă cu acestea, astfel cum sunt incriminate de

prevederile Legii nr. 78/2000.

Cât privește infracțiunile prevăzute de art. 163 și art. 165

C. pen. s-a constatat că persoanele indicate ca fiind autorii acestora sunt O.N.(primar

sector 2 București), P.I.D. (director general al piețelor sector 2 București), V.A.

(primar general al municipiului București), M.M. (prefect al municipiului

București), C.P.T. (prim ministru al Guvernului României) și R.B. (ministrul

transporturilor), cu calitățile deținute la data săvârșirii pretinselor fapte.

De asemenea, au fost indicate și persoane juridice

(Consiliul Local sector 2 București, Consiliul General al Municipiului

București, Guvernul României, Ministerul Transporturilor), dar și categorii

globale de persoane fizice ce nu au fost nominalizate.

Procurorul de caz a apreciat că faptele reclamate fie nu

există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

S-a constatat că acțiunile sesizate de petiționar nu aduc

atingere siguranței statului, pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută

de art. 163 C. pen., dar nici nu afectează sistemul economic național sau

subsistemele acestuia, pentru a se reține infracțiunea prevăzută de art. 165 C.

pen.

Soluția procurorului de caz a fost verificată, în

conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., de procurorul ierarhic

superior, la plângerea petiționarului.

Prin ordonanța nr. 649/2009 din 1 iulie 2009 procurorul șef

serviciu în cadrul D.I.I.C.O.T. – Structura centrală a respins plângerea

petiționarului, apreciind soluția de neîncepere a urmăririi penale ca fiind

legală și temeinică.

Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, în

termen legal, în baza art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere

cu reiterarea susținerilor din plângerea penală inițială, petiționarul O.M. la

Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă după calitatea

intimaților, cauza fiind înregistrată sub nr. 5826/1/2009 la secția penală a

acestei instanțe.

Înalta Curte apreciază că plângerea este nefondată, pentru

următoarele considerente:

Infracțiunile reclamate de petiționar, cercetate de

D.I.I.C.O.T., sunt infracțiuni contra siguranței statului, incluse în Titlul I

al Codului Penal, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 163 (actele de

diversiune) și infracțiunea prevăzută de art. 165 (subminarea economiei

naționale).

Art. 163 C. pen. incriminează:

„Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de

neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii) incendii sau în

orice alt mod, a uzinelor, instalațiilor industriale, căilor de comunicație,

mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor,

produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta este de

natură să aducă în orice mod atingere siguranței statului”.

Conceptul de „siguranța statului” este definit de

prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991 și se referă la „starea de legalitate,

echilibru și stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și

dezvoltării statului român, ca stat suveran independent și indivizibil,

menținerea ordinii de drept, precum și climatului de exercitare neîngrădită a

drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor,

potrivit principiilor și normelor democratice stabilite prin Constituție”.

În speță, fapta reclamată de petiționar se referă la terenul

pe care se află amplasată Piața Obor, vizată pentru demolare și trecere în

folosință gratuită în cadrul unui contract de parteneriat public – privat,

într-un context determinat de rațiunea modernizării, reconstrucției și

extinderii pieței, concretizat în demolarea a 322 tonete, incluzând-o și pe

aceea închiriată de petiționar ca administrator al SC A.F. „O.”.

Este îndreptățită constarea procurorului de caz că

relațiile sociale în legătură cu care s-au derulat activitățile reclamate de

petiționar nu au vizat ceea ce legiuitorul ocrotește prin incriminarea

infracțiunii de acte de diversiune prevăzută de art. 163 C. pen.

Aceeași situație se regăsește și în cazul infracțiunii de

subminare a economiei naționale, art. 165 C. pen. incriminând: „fapta de a

folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a împiedica

activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia

națională”.

Cerința de a submina economia națională nu este îndeplinită

în cazul faptelor reclamate de petiționar, astfel cum au fost mai sus evocate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că

soluția dispusă prin ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale

(întrucât soluția de disjungere și trimitere la D.N.A. nu face obiectul controlului reglementat de art. 278

1

C. proc. pen.) este legală și temeinică,

astfel că va fi menținută prin respingerea plângerii ca nefondată, în baza art.

278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.M. împotriva ordonanței nr.

12/D/P/2009 din 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism – Structura Centrală.

Menține

ordonanța atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2010.