ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul C.C. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 856/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la data de 15 aprilie 2009. În cauză, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la judecătorii A.B. și C.L., întrucât cu ocazia soluționării recursului în cauza civilă nr. 1948/2002 a Tribunalului București, au pronunțat Decizia nr. 970 din 22 mai 2002 - cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i un prejudiciu material.

Actele premergătoarele efectuate de procuror au stabilit că în cauză fapta reclamată nu există, iar prin rezoluția din 18 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Procurorul a reținut că, prin Sentința civilă nr. 1864 din 22 februarie 2000 a Judecătoriei Sector 6 București s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâții C.C. și C.M., obligând pârâții să lase reclamantei în deplină folosință și posesie suprafața de 75 mp. teren situat în București. Prin decizia civilă nr. 970 din 22 mai 2002, Tribunalul București, în complet constituit din magistrații C.L. și A.B. (în prezent judecător la Curtea de Apel București) au admis apelul petiționarului, pentru alte motive, pe fond dispozitivul sentinței civile rămânând același.

Petiționarul a susținut că, prin modul în care au judecat și soluția dispusă, i-au fost încălcate drepturile constituționale, aspect însă neconstatat de procuror. Împotriva soluției de neurmărire, petiționarul C.C. a făcut plângere în temeiul disp. art. 275-278 C. proc. pen., respinsă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică prin rezoluția nr. 4087/1943/II/2/2009 din 15 aprilie 2009. Plângerea petiționarului C.C. întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen., este nefondată. Din actele dosarului nu rezultă încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu de către magistrații judecători și producerea unui prejudiciu, așa cum se susține.

În exercitarea prerogativelor conferite de lege, judecătorii sunt independenți, în aplicarea și interpretarea legii și a probelor dosarului, iar soluțiile judecătorești sunt cenzurate prin căile de atac prevăzute de lege, astfel că în mod temeinic și legal s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta reclamată nu există. Față de aceste considerente, conform disp. art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângere petiționarului va fi respinsă, ca nefondată, urmând a fi menținut rezoluția nr. 856/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.C., împotriva rezoluției nr. 856/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009