ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție, petiționarul C.C. a solicitat desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 856/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, la data de 15 aprilie 2009.

În cauză,

petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la

judecătorii A.B. și C.L., întrucât cu ocazia soluționării recursului în cauza civilă

nr. 1948/2002 a Tribunalului București, au pronunțat Decizia nr. 970 din 22 mai

2002 - cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i un prejudiciu

material.

Actele premergătoarele

efectuate de procuror au stabilit că în cauză fapta reclamată nu există, iar

prin rezoluția din 18 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Procurorul a reținut

că, prin Sentința civilă nr. 1864 din 22 februarie 2000 a Judecătoriei Sector 6 București s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C.F. în

contradictoriu cu pârâții C.C. și C.M., obligând pârâții să lase reclamantei în

deplină folosință și posesie suprafața de 75 mp. teren situat în București.

Prin decizia civilă nr.

970 din 22 mai 2002, Tribunalul București, în complet constituit din

magistrații C.L. și A.B. (în prezent judecător la Curtea de Apel București) au admis apelul petiționarului, pentru alte motive, pe fond

dispozitivul sentinței civile rămânând același.

Petiționarul a

susținut că, prin modul în care au judecat și soluția dispusă, i-au fost

încălcate drepturile constituționale, aspect însă neconstatat de procuror.

Împotriva soluției de

neurmărire, petiționarul C.C. a făcut plângere în temeiul disp. art. 275-278 C.

proc. pen., respinsă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică prin rezoluția nr. 4087/1943/II/2/2009 din 15 aprilie 2009.

Plângerea

petiționarului C.C. întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

este nefondată.

Din actele dosarului

nu rezultă încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu de către

magistrații judecători și producerea unui prejudiciu, așa cum se susține.

În exercitarea prerogativelor

conferite de lege, judecătorii sunt independenți, în aplicarea și interpretarea

legii și a probelor dosarului, iar soluțiile judecătorești sunt cenzurate prin

căile de atac prevăzute de lege, astfel că în mod temeinic și legal s-a dispus

în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta reclamată nu există.

Față de aceste

considerente, conform disp. art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângere

petiționarului va fi respinsă, ca nefondată, urmând a fi menținut rezoluția nr.

856/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul C.C., împotriva rezoluției nr. 856/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie

2009