ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 12 mai 2008 s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de

petiționarul S.S. împotriva rezoluției nr. 462/P/2006 din 19 aprilie 2007 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

În vederea soluționării

plângerii a fost atașat dosarul nr. 462/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată pentru

considerentele ce urmează:

Persoana vătămată S.S. a

formulat mai multe plângeri adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, C.S.M. și Ministerul Justiției, prin care își exprimă

nemulțumirea cu privire la activitatea magistraților judecători și procurori,

astfel:

I. La data de 20 aprilie 2006

a fost înregistrat un memoriu prin care persoana vătămată S.S. solicită

efectuarea de cercetări cu privire la fapte neprecizate, pretins a fi fost comise

de autori nenominalizați (magistrați procurori din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), fapte constând în acte de

favorizare a autorilor unor infracțiuni;

Nu au fost indicate cauzele la

soluționarea cărora se face referire.

II. La data de 17 mai 2006 a

fost înregistrat un alt memoriu inițial adresat C.S.M., prin care persoana vătămată

învederează aproximativ aceleași aspecte, în principal considerații proprii cu

privire la probitatea magistraților.

III. La data de 9 iunie 2006,

a fost înregistrat un alt memoriu prin care S.S. solicită luarea de măsuri urgente

întrucât magistrații de pe raza jud. Buzău sunt în continuare „acoperiți și

favorizați”.

IV. La data de 28 iunie

2006, a fost înregistrat un alt memoriu inițial adresat Ministerului Justiției,

prin care S.S. reiterează solicitarea anterioară de luare a unor măsuri de

sancționare.

V. La data de 7 septembrie

2006, a fost înregistrat un alt memoriu prin care S.S. își exprimă nemulțumirea

cu privire la nesoluționarea favorabilă a lucrării nr. 12331/4163/2005 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

VI. La data de 2 octombrie

2006, a fost înregistrat un alt memoriu, inițial adresat Ministerului

Justiției, prin care persoana vătămată arată că repetatele sale memorii și

solicitări adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

au rămas fără răspuns întrucât „domnii procurori sus-puși își apără colegii din

teritoriu”.

Constatând insuficiența

datelor oferite de persoana vătămată, s-a solicitat de către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, identificarea cauzelor în care S.S.

a avut calitatea de parte, înregistrate începând cu anul 2000; de asemenea, s-au

solicitat spre examinare dosare civile de la Judecătoria Buzău și de

Judecătoria Sectorului 3 București.

Din verificările efectuate

în cauză și după examinarea și a altor lucrări constituite al nivelul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut următoarea

situație de fapt:

Persoana vătămată S.S. se

află angrenată într-un litigiu complex care se derulează de mai mult timp, pe

fondul căruia în paralel și/sau succesiv, diferite memorii, plângeri și

sesizări; acestea, în marea lor majoritate, vizează activitatea magistraților

judecători și procurori.

Motivul inițial de

nemulțumire constă în aceea că pe calea unei hotărâri judecătorești a fost

obligat la plata unei sume mari de bani, reprezentând împrumut nerestituit și

dobândă, (sentința civilă nr. 6394 din 16 iunie 1998 a Judecătoriei Sectorului

3 București); hotărârea a fost pusă în executare silită, iar imobilul proprietatea

debitorului s-a vândut la licitație publică creditorilor în contul creanței

(sentința civilă nr. 6636 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Buzău).

Demersurile ulterioare ale

debitorului (contestații, cerere de anulare a licitației, etc.), au fost

respinse prin hotărâri irevocabile, iar plângerile penale îndreptate împotriva

creditorilor, executorului judecătoresc, funcționarilor de carte funciară, etc.,

au fost soluționate la nivelul unităților locale de parchet prin netrimitere în

judecată.

Activitatea magistraților care

au soluționat aceste cauze a fost de asemenea contestată, astfel că și la

nivelul unităților ierarhic superioare (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) s-au

constituit numeroase alte lucrări, soluționate în mod similar.

În fapt și în esență,

referitor la aspectele care fac obiectul prezentului dosar se poate reține că

persoana vătămată S.S. a înțeles să critice activitatea magistraților procurori

D.G., N.A. și Z.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, persoane identificate

pornind de la lucrarea nr. 12331/4163/2005.

Prin rezoluția nr. 462/P/2006

din 19 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de D.G., N.A. și Z.G., procurori în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru comiterea infracțiunilor

prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât faptele sesizate nu

există.

În rezoluția atacată,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

La data de 25 ianuarie 2005,

S.S. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu

faptul că unele dosare în care a avut calitatea de parte ar fi fost soluționate

în mod tendențios și abuziv, cu scopul de a favoriza persoanele cercetate, deși

împotriva acestora existau probe certe de vinovăție; s-a susținut că

soluționarea cauzelor a fost influențată negativ de către N.A. (pe atunci prim

ministru), V.I. (pe atunci prefect al jud. Buzău) și P.G. (președintele

Tribunalului Buzău).

Prin ordonanța nr. 70/P/2005

din data de 14 februarie 2005 (procuror Z.G.), s-a dispus neînceperea urmăririi

penale împotriva lui N.A. reținându-se că fapta sesizată (art. 246 C. pen.) nu

există; cu privire la activitatea celorlalte persoane cauza s-a disjuns și a

fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

La nivelul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești s-a constituit dosarul nr. 43/P/2005; prin

rezoluția din data de 14 martie 20905 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva lui P.G., întrucât faptele sesizate (art. 246 și art. 25 raportat la art.

289 C. pen.) nu există și disjungerea cauzei referitor la V.I., devenit între

timp senator.

Conform legii, dosarul

disjuns privind pe acesta din urmă a fost declinat în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde s-a înregistrat la secția de

urmărire penală și criminalistică sub nr. 309/P/2005.

Prin rezoluția nr. 309/P/2005

din data de 20 aprilie 2005 (procuror Z.G.), s-a dispus neînceperea urmăririi

penale întrucât faptele sesizate (art. 246 și art. 25 raportat la art. 289 C.

pen.) nu există.

Prin rezoluția nr. 8231/186/N/2005

din data de 1 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică (procuror D.G., pe atunci

șef secție), plângerea formulată împotriva acestei soluții de către S.S.,

întemeiată pe prevăzută art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată.

La data de 12 iulie 2005, S.S.

a formulat un memoriu adresat Procurorului General, prin care a solicitat efectuarea

de verificări atât cu privire la activitatea magistraților procurori D.G. și Z.G.

(referitor la modul de soluționare a cauzelor mai sus descrise); cât și a

celorlalți magistrați de la unitățile teritoriale care, anterior, au dat soluții

nefavorabile intereselor sale.

Memoriul a fost înregistrat

la secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. 12331/4163/2005.

Prin rezoluția din data de

27 iulie 2005 procuror N.A., s-a dispus respingerea plângerii ca informă,

reținându-se că memoriul nu cuprinde mențiunile obligatorii pentru a constitui

sesizare în sensul legii procesual penale.

Soluția a fost comunicată

petentului prin adresă expediată acestuia la data de 2 august 2005.

Memoriile ulterioare, înregistrate

sub același număr, prin care S.S. și-a exprimat nemulțumirea referitor la

inacțiunea organelor judiciare au determinat formularea de noi comunicări ori

s-au clasat pentru identitate de obiect.

Pe calea prezentelor sesizări

persoana vătămată nu indică încălcări concrete ale legii sau ale atribuțiunilor

de serviciu; motivul său principal de nemulțumire constă în faptul că nu i s-a

dat dreptate, iar argumentele se referă strict la temeinicia soluțiilor

anterioare.

Dosarele nr. 70/P/2005, nr. 309/P/2005

și lucrarea nr. 12331/4163/2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, au fost

examinate sub toate aspectele de fapt și de drept, constatându-se că soluțiile

pronunțate sunt legale și temeinice.

Prin rezoluția nr. 7333/2933/2007

din 6 iunie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva

soluției dispusă în dosarul nr. 462/P/2006.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere potrivit art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul S.S.

În motivarea plângerii sale,

petiționarul face referire la refuzul procurorilor din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, de a cerceta pretinse fapte de fals comise cu ocazia vânzării la

licitație publică a imobilului proprietatea sa compus din casă de locuit și

teren.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, Înalta Curte constată că rezoluția atacată est temeinică și

legală.

Astfel, în sarcina magistraților

procurori care au soluționat dosarele nr. 70/P/2005, nr. 309/P/2005 și lucrarea

nr. 12331/4163/2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale, aceștia exercitându-și

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale și fără a provoca o

vătămare intereselor legale ale petiționarului.

De asemenea, nu se poate

concluziona că, prin soluțiile dispuse în cauzele respective, au efectuat acte

de favorizare a altor persoane, așa cum susține petiționarul, astfel că faptele

reclamate de acesta nu există.

Nemulțumirile petiționarului

sunt practic legate de vânzarea la licitația publică a imobilului proprietatea

sa, ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, prin care

petiționarul era obligat la plata unei sume de bani reprezentând împrumut nerestituit

și dobândă.

De menționat este faptul că

după ce a urmat căile prevăzute de lege pentru anularea licitației,

petiționarul a formulat plângeri penale împotriva magistraților judecători și

procurori care au soluționat cauzele sale.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte apreciază că plângerea este nefondată, urmând a o respinge în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și să mențină rezoluția atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul S.S. împotriva rezoluției nr. 462/P/2006

din 19 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi

24

iunie 2008.