ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 2 martie 2009, petentul O.M.

a solicitat desființarea Ordonanței nr. 212/P/2008 din 22 decembrie 2008 și a Rezoluției nr. 1381/809/11/2/2009 din 18 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților: O.N., primar al Sectorului 2 București, P.I.D., director general al piețelor Sectorului 2 București, V.A., fostul primar general al municipiului București, M.M., fost prefect al municipiului București, C.P.T.; fost prim ministru al Guvernului României, B.R., fost ministru al transporturilor, reprezentanții Consiliului Local al Sectorului 2 București, consilierii aceluiași sector, reprezentanții Consiliului General al Municipiului București, consilierii din același consiliu, reprezentanții Prefecturii municipiului București, funcționarii și angajații administrațiilor care au cunoscut sau au participat direct sau indirect la săvârșirea infracțiunilor comise în Piața Obor, precum și Guvernul României.

Petentul a considerat că faptele acestora au caracter penal se încadrează în Prevederile art. 163, art. 165/1, art. 215 alin. (1) și (5), art. 217, art. 218, art. 219, art. 246, art. 247 art. 248, art. 248/1, art. 249 alin. (1) și (2), art. 263/1, art. 264, art. 289, art. 291 și art. 292 C. pen. În cuprinsul plângerii penale, petentul a arătat că este nemulțumit de planurile de demolare a Pieței Obor și de trecere în folosința gratuită a terenurilor domeniului public din piață pe o perioadă de 49 de ani, către un număr de 5 societăți comerciale care nu au desfășurat activitate de comerț în acea piață. A mai arătat că în zona 4 a Pieței Obor, el a desfășurat activități comerciale prin A.F.O., alături de alte aproximativ 340 societăți comerciale de la care se încasa circa 1 milion dolari SUA anual din spațiile închiriate.

Petentul a considerat că în mod abuziv s-a emis notificarea nr. 31 din 15 octombrie 2004 și dispoziția primarului nr. 2039 din 12 octombrie 2004, precum și Hotărârea Consiliului Local nr. 53/2003 prin care au fost evacuate cele 340 de societăți comerciale din Piața Obor, și astfel nu s-a încasat suma de 3 milioane dolari la bugetul statului. In final, petentul a solicitat: oprirea urgentă a abuzurilor, revenirea la terenul domeniului public a Pieței Obor, refacerea Pieței din banii celor vinovați de demolare, nu din bugetul statului și trimiterea în judecată penală a celor vinovați de săvârșirea infracțiunilor enumerate mai sus și care subminează economia națională. Prin Ordonanța nr. 212/P/2008 a Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. , s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele chemate în judecată și față de categoriile de persoane nenominalizate, sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate, cu motivarea că faptele nu există. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea D.I.I.C.O.T., în vederea efectuării de cercetări față de persoanele reclamate sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 163 și art. 165/1 C. pen. Prin Rezoluția nr. 1381/809/11/2/2009, procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a respins, ca neîntemeiată plângerea petiționarului O.M. formulată împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 212/P/2008.

S-a constatat că toate hotărârile Consiliului Local al Sectorului 2 București referitoare la modernizarea, reconstrucția și extinderea Pieței Obor au fost aprobate cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, prin sentința civilă nr. 2980 din 9 mai 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului O.M., respingând acțiunea acestuia formulată împotriva Primăriei sectorului 2 București. Prin sentința civilă nr. 1152/2005, aceeași instanță a respins acțiunea formulată de același reclamant, în calitate de reprezentant al A.F.O. în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petent, prin Decizia civilă nr. 1078 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a constatat că deciziile au fost întemeiate pe reglementări legale, faptele reclamate neexistând în materialitatea lor. De asemenea, s-a apreciat că este legală și decizia de disjungere și de declinare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T., în vedere efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 163 și art. 165/1 C. pen. Î mpotriva ord onanței și a rezoluției petentul a formulat plângere in baza art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând plângerea, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, Ministerul Public și părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. V erificarea legalității și temeiniciei acestor hotărâri se face numai de instanțele de control judiciar în căile de atac, și nu de către Parchet, în cadrul soluționării unor plângeri penale. Cât timp nu s-a dovedit existența unor infracțiuni săvârșite de persoanele chemate în judecată penală de petent, acestea nu pot fi trimise în judecată penală. Măsurile administrative, hotărârile Consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului București, ale Guvernului României, sau ale altor autorități centrale sau locale se pot ataca pe căile prevăzute de lege.

Or, instanțele de judecată au constatat că măsura contestată de petent s-a luat în cadrul legii. In cazul în care s-ar fi constatat ilegalitatea măsurilor luate, iar instanța ar fi admis acțiunea reclamantului petent, tot în cadrul legal, petentul avea calea executării unor hotărâri judecătorești favorabile, iar nu calea formulării unor plângeri penale. Petentul nu a dovedit cu probe săvârșirea, în materialitatea lor, a faptelor penale reclamate, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și justificată. Sub aspectul disjungerii și declinării, Înalta Curte constată că nu este competentă a cenzura măsura luată de Parchet, în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen. In consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentului și va menține ordonanța și rezoluția atacate. In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat Ia plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.M. împotriva Ordonanței nr. 212/P/2008 din 2 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, menținută prin Rezoluția nr. 1381/809/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.