ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție la data de 2

martie 2009, petentul O.M. a solicitat

desființarea Ordonanței nr. 212/P/2008 din 22 decembrie 2008 și a Rezoluției

nr. 1381/809/11/2/2009 din 18 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimaților: O.N.,

primar al Sectorului 2

București, P.I.D., director general al

piețelor Sectorului 2 București,

V.A., fostul primar general al municipiului București, M.M., fost prefect al

municipiului București, C.P.T.; fost prim ministru al Guvernului României,

B.R., fost ministru al transporturilor, reprezentanții Consiliului Local al

Sectorului 2 București, consilierii aceluiași sector, reprezentanții

Consiliului General al Municipiului București, consilierii din

același consiliu, reprezentanții Prefecturii

municipiului București, funcționarii și angajații administrațiilor care au

cunoscut sau au participat direct sau indirect la

săvârșirea

infracțiunilor comise în Piața Obor, precum și Guvernul României.

Petentul a considerat că faptele acestora au

caracter penal se încadrează în

Prevederile art. 163, art. 165/1, art.

215 alin. (1) și (5), art. 217, art. 218, art. 219, art. 246, art. 247 art.

248, art. 248/1, art. 249 alin. (1) și (2), art. 263/1, art. 264, art. 289,

art. 291 și art. 292 C. pen.

În

cuprinsul plângerii penale, petentul a arătat că este nemulțumit de planurile

de demolare a Pieței Obor și de trecere în folosința gratuită a terenurilor

domeniului public din piață pe o perioadă de 49 de ani, către un număr de 5

societăți comerciale care nu au desfășurat activitate de comerț în acea piață.

A mai

arătat că în zona 4 a Pieței Obor, el a desfășurat activități comerciale prin

A.F.O., alături de alte aproximativ 340 societăți comerciale de la care se

încasa circa 1 milion dolari SUA anual din spațiile închiriate.

Petentul

a considerat că în mod abuziv s-a emis notificarea nr. 31 din

15 octombrie 2004 și dispoziția primarului nr. 2039

din 12 octombrie 2004, precum și Hotărârea

Consiliului Local nr. 53/2003

prin care au fost evacuate cele 340 de societăți comerciale din Piața Obor, și

astfel nu s-a încasat suma de 3 milioane dolari la bugetul statului.

In

final, petentul a solicitat: oprirea urgentă a abuzurilor, revenirea la terenul

domeniului public a Pieței Obor, refacerea Pieței din banii celor vinovați de

demolare, nu din bugetul statului și trimiterea în judecată penală a celor

vinovați de săvârșirea infracțiunilor enumerate mai sus și care subminează

economia națională.

Prin

Ordonanța nr. 212/P/2008 a Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. , s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele chemate în

judecată și față de categoriile de persoane

nenominalizate,

sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate, cu motivarea

că faptele nu

există.

Prin

aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea

D.I.I.C.O.T., în vederea efectuării de cercetări față de persoanele reclamate

sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 163 și art. 165/1 C.

pen.

Prin

Rezoluția nr. 1381/809/11/2/2009, procurorul șef al Secției de Urmărire Penală

și Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a respins, ca

neîntemeiată plângerea petiționarului O.M. formulată împotriva soluției

adoptate în dosarul nr. 212/P/2008.

S-a

constatat că toate hotărârile Consiliului Local al Sectorului 2 București

referitoare la modernizarea, reconstrucția și extinderea Pieței Obor au fost

aprobate cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2980 din 9 mai 2007, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de calitate procesuală activă

a reclamantului O.M., respingând acțiunea acestuia formulată împotriva Primăriei

sectorului 2 București.

Prin sentința

civilă nr. 1152/2005, aceeași instanță a respins acțiunea formulată de același

reclamant, în calitate de reprezentant al A.F.O. în contradictoriu cu aceeași

pârâtă. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a

recursului declarat de petent, prin Decizia civilă nr. 1078 din 2 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a

constatat că deciziile au fost întemeiate pe reglementări legale, faptele reclamate

neexistând

în materialitatea lor.

De

asemenea, s-a apreciat că este legală și decizia de disjungere și de declinare

a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T., în vedere efectuării de cercetări sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 163 și art. 165/1 C. pen.

Î

mpotriva

ord

onanței și a rezoluției petentul a formulat plângere in baza

art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea acestora și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând

plângerea, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este

nefondată, pentru următoarele argumente:

Potrivit

art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești,

Ministerul Public și părțile interesate pot exercita căile de atac în

condițiile legii.

V

erificarea legalității și temeiniciei acestor hotărâri se face numai de

instanțele de control judiciar în căile de atac, și nu de către Parchet, în

cadrul soluționării unor plângeri penale.

Cât

timp nu s-a dovedit existența unor infracțiuni săvârșite de persoanele chemate

în judecată penală de petent, acestea nu pot fi trimise în judecată penală.

Măsurile

administrative, hotărârile Consiliilor locale, ale Consiliului General al

Municipiului București, ale Guvernului României, sau ale altor autorități centrale

sau locale se pot ataca pe căile prevăzute de lege.

Or,

instanțele de judecată au constatat că măsura contestată de petent s-a luat în

cadrul legii. In cazul în care s-ar fi constatat ilegalitatea măsurilor luate,

iar instanța ar fi admis acțiunea reclamantului petent, tot în cadrul legal,

petentul avea calea executării unor hotărâri judecătorești favorabile, iar nu

calea formulării unor plângeri penale.

Petentul

nu a dovedit cu probe săvârșirea, în materialitatea lor, a faptelor penale

reclamate, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și

justificată.

Sub

aspectul disjungerii și declinării, Înalta Curte constată că nu este competentă

a cenzura măsura luată de Parchet, în cadrul procedurii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

In

consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentului și va

menține ordonanța și rezoluția atacate.

In baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat Ia plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă

R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul O.M. împotriva Ordonanței nr.

212/P/2008 din 2

2 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, menținută prin Rezoluția nr. 1381/809/11/2/2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 iunie 2009.