ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2413/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța sub nr. 53/118/2008, reclamantul C.I. a chemat în

judecată pe pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al

Municipiului Constanța, solicitând obligarea acestora la restituirea terenului

în suprafață de 100 mp, situat în Constanța.

În motivarea cererii se arată că

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1499/588 din 20 iulie 1955, soții A.S.

și N.A. au cumpărat un teren în suprafață de 420 mp, situat în Constanța.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9946 din 14

decembrie 1966, aceeași soți au cumpărat de la N.C. și N.M. terenul în

suprafață de 100 mp din totalul de 600 mp, situat în Constanța, acest lot de

100 mp, aflându-se în prelungirea lotului de 420 mp achiziționat prin actul

anterior. În urma decesului lui N.Ș. și N.A. au rămas ca moștenitori ai

imobilului reclamantul și sora lui B.E., în calitate de frați ai numitei N.A. și

N.V., a doua soție a lui N.Ș., între aceștia încheindu-se actul de partaj

voluntar autentificat sub nr. 4656 din 7 decembrie 1999. La momentul efectuării

actului de partaj s-a avut în vedere numai suprafața de 420 mp în posesia

moștenitorilor aplicându-se numai actul de vânzare-cumpărare nr. 1399/588 din 20

iulie 1955, dar la efectuarea măsurătorilor a rezultat o suprafață de 425,84

mp, diferența explicându-se prin faptul că din totalul de 520 mp cât deținuseră

autorii inițiali, statul preluase prin expropriere o suprafață de 100 mp aflată

în partea de vest a corpului de proprietate. Ulterior reclamantul a intrat în

posesia și celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, prin care autorii

dobândiseră și suprafața de 100 mp.

Tribunalul Constanța prin sentința

civilă nr. 1234 din 6 noiembrie 2008, s-a admis acțiunea reclamanților și a

fost obligat Municipiul Constanța și Consiliul Local al Municipiului Constanța

să restituie în natură reclamantului imobilul teren în suprafață de 94,16 mp

situat în Constanța.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

în esență că din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că terenul

poate fi restituit în natură, este liber de construcții și neafectat de rețele

subterane.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții care au adus critici de nelegalitate numai sub aspectul

restituirii în natură a terenului în suprafață de 94,16 mp.

Curtea de Apel Constanța prin

decizia civilă nr. 101 din 15 aprilie 2009, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului

Constanța să emită dispoziție prin care să acorde despăgubiri conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 94,16 mp. S-a

menținut restul dispozițiilor.

În considerentele deciziei s-a

reținut că terenul în suprafață de 100 mp, fosta proprietate a autorilor

reclamantului G.G.D. și G.M.T. situat în Constanța, a fost expropriat în baza

Decretului de expropriere nr. 61 din 1 martie 1983, iar în prezent face parte

din domeniul public al Municipiului Constanța, fiind afectat de spații verzi,

în ansamblul de locuințe și aleea de acces din zona blocurilor LE 39 și LE 42.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamantul, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Adresa Direcției Patrimoniu din

care rezultă că terenul identificat prin raportul de expertiză, afectează în

parte domeniul public al Municipiului Constanța, nu poate fi de natură să

modifice soluția instanței de fond, având în vedere că prin raportul de

expertiză se menționează că terenul în litigiu poate fi restituit în natură

pentru că se înfundă la cca 50 m și nu asigură accesul la nici unul din blocurile

din apropiere.

- Nu sunt impedimente legale la

restituirea în natură pe vechiul amplasament a imobilului, nu este afectat de

rețele subterane și pe el nu a fost edificată vreo construcție.

- Nu are destinație de aleea de

acces iar în zonă nu există spații verzi.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat:

Recurentul prin motivele de recurs

critică în esență că, instanța de apel a ignorat probele dosarului, în

materialitatea lor, relevă convingător că terenul în litigiu este liber și

poate fi restituit în natură.

În speța supusă analizei, s-a

stabilit necontestat că terenul în suprafață de 100 mp, fosta proprietate a

autorilor reclamanților, situat în Constanța, a fost expropriat în baza

Decretului de expropriere nr. 61 din 1 martie 1983.

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 în cazurile în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă parțial terenul expropriat persoana îndreptățită poate obține restituirea

în natură a părții de teren rămas liber, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, ce este afectată servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent.

Referitor la terenul supus analizei,

din mențiunile raportului de expertiză rezultă că este afectat de stradă,

carosabil, trotuar de acces la blocurile de locuințe și spațiu verde între

blocurile de locuințe.

Expertul menționează că acest teren

este ocupat de amenajări de utilitate publică, dar la sugestia reclamantului

propune restituirea în natură.

Având în vedere constatările

raportului de expertiză dar și înscrisurile depuse la dosar cu relevanță adresa

nr. 89563 din 26 august 2008 este cert că terenul în litigiu nu poate fi

restituit în natură, deoarece afectează domeniul public, reprezentat de spații

verzi, ampriza aleii și alee de acces în zona blocurilor LE 39 și LE 42.

În concluzie instanța de apel a

pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiunilor legale incidente cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul C.I. împotriva deciziei civile nr. 101/C din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

aprilie 2010.