ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 229 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului C.E.M., formulată în contradictoriu cu M.C.C., având ca obiect anularea Ordinului nr. 99/2008 emis de pârât și repunerea sa imediată în funcția de director executiv al D.C.C. p. a județului Buzău. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt: că reclamantul, cercetător științific gr. I, își desfășoară activitatea de bază la M.J. Buzău într-un raport de muncă întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 128/1997; că la 1 martie 2006 a fost numit, prin cumul de funcții, director executiv la D.C.C.P.

Buzău; că, prin ordinul atacat, s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu, în temeiul Legii nr. 188/1999. În drept, instanța a reținut că ordinul atacat este legal, având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 și pe cele ale art. 41 alin. (2), (3) și (5) din Legea nr. 19/2000, întrucât reclamantul îndeplinea, cumulativ, condițiile de pensionare: vârsta standard și stagiul minim de cotizare. A considerat instanța că, în luarea măsurii, nu are nicio relevanță dacă reclamantul a făcut sau nu demersuri pentru a fi pensionat. A apreciat instanța că e lipsită de relevanță și situația că reclamantul își continuă activitatea de bază, întrucât acel raport e întemeiat pe Lega nr. 128/1997 și întrucât are acordul angajatorului, acesta nefiind însă valabil pentru funcția publică de conducere exercitată în baza altei legi și pentru a cărei menținere pârâtul nu și-a dat acordul.

Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurentul susține: - Că instanța a reținut, în mod greșit, că reclamantul nu ar fi avut acordul angajatorului pentru a rămâne în funcție (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Arată recurentul că, în realitate, există o aprobare a M.C.C., la cererea lui din 18 octombrie 2007, exprimată public, oral și cu martori de către ministrul culturii la 11 noiembrie 2007, în comuna Cătina din județul Buzău, la ceremonia de resfințire a bisericii din satul Valea Cătinii. Susține recurentul că, și dacă s-ar trece peste această situație de fapt, cererea sa de menținere în funcție a fost înregistrată la minister, iar dacă nu a primit un răspuns negativ în termen de 30 de zile, cererea trebuie considerată aprobată, conform dispozițiilor Legii nr. 233/2003.

Arată recurentul, ca argument suplimentar, că afirmația pârâtului din întâmpinare privind îndeplinirea condițiilor de pensionare de către reclamant, încă de la 1 aprilie 2006, e contrazisă, ca relevanță juridică, de faptul că la 1 martie 2006 el a fost numit în funcția publică de director executiv. - Că instanța a făcut aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât nu a ținut cont că a existat acordul angajatorului, dovedit prin înscrisul depus la dosar și prin precizările pe care le-a făcut în legătură cu el, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000. - Că sentința pronunțată încalcă un drept câștigat al reclamantului, acela de a-și continua activitatea în funcția de director executiv pe care a ocupat-o prin concurs.

Consideră recurentul că nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, iar dispozițiile legale în baza cărora i-a fost aprobată continuarea activității în funcția de cercetător științific la M.J. nu contravin dispozițiilor legale aplicabile în speță, ci le completează. - Că sentința a consemnat în mod greșit că pârâtul ar fi depus documentația care a stat la baza emiterii ordinului, în realitate fiind menționate actele depuse de reclamant la dosar, situație care dovedește netemeinicia soluției pronunțate. Recursul nu se fondează. 1. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea unei sentințe se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Hotărârea atacată este motivată în fapt și în drept și conține toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 1 – pct. 8. Instanța a reținut în mod corect situația de fapt că pârâtul nu și-a dat acordatul pentru continuarea activității reclamantului, pe baza poziției sale exprimate în proces prin întâmpinare, dar și având în vedere adresa nr. 301 din 16 aprilie 2008. Or, acest din urmă înscris este răspunsul reclamantului la solicitarea ministerului (adresa nr. 2447 din 14 aprilie 2008) ca el să se pensioneze și să comunice acest lucru. Așadar, instanța a dedus în mod corect că nu exista în cauză acordul ministerului ca reclamantul să-și continue activitatea ca director executiv.

De altfel, împrejurările de fapt descrise de recurent, privind acordul verbal al ministrului nu au nicio relevanță juridică, de vreme ce există un ordin scris, al aceluiași ministru, care dispune încetarea raporturilor de serviciu. Nu se poate reține în speță nici incidența Legii nr. 233/2003, întrucât dispozițiile acesteia nu se aplică în materia executării și încetării raporturilor de serviciu, supuse legii speciale a funcționarului public, Legea nr. 188/1999. 2. În speță, obiectul cererii dedus judecății este legalitatea unui ordin prin care se constată încetarea de drept a unor raporturi de serviciu. Ca urmare, existența însăși a ordinului, semnat de ministru, așadar de persoana competentă conform legii, face inutilă orice discuție cu privire la „acordul angajatorului”.

În speță e relevant că ordinul de încetare a fost emis de persoana cu atribuții legale și că actul se întemeiază pe lege: Legea nr. 188/1999 cu raportare la art. 41 din Legea nr. 19/2000. 3. În speță, raportul juridic al recurentului cu Muzeul Județean, în calitatea sa de cercetător științific, nu are nicio legătură cu raportul de serviciu existent în baza Legii nr. 188/1999. Ca urmare, acordul dat de conducerea muzeului pentru continuarea activității, nu are nicio valoare juridică pentru continuarea raportului de serviciu ca director executiv, nefiind incidente dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999.

4. Pârâtul a depus în cauză documentația care a stat la baza emiterii ordinului, cu adresa nr. 1191 din 29 octombrie 2008, înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 3 noiembrie 2008. Sunt aceleași acte pe care le-a depus și reclamantul, iar instanța le-a analizat, făcând, pe baza lor, o corectă evaluare a situației de fapt, astfel încât nici ultima critică din recurs nu este fondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.E.M. împotriva sentinței civile nr. 229 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.