ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 746/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a VIII-a civilă și de conflicte de muncă și

litigii de muncă, la 17 aprilie 2007, reclamanta Biserica Creștină după

Evanghelie a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București prin

primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

dispoziției nr. 7511 din 15 februarie 2007 emisă de aceasta, prin care s-a

restituit în natură numitei R.P. terenul în suprafață de 3444 mp, situat în

București, și să se anuleze toate actele subsecvente încheiate în baza

dispoziției menționate.

În motivarea cererii, întemeiate în

drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, prin decizia nr.

461 din 4 iulie 1990 a Primăriei sectorului 2 București, s-a atribuit în

folosința Comunității Cultului Creștin după Evanghelie terenul în suprafață de

3070,50 mp, situat administrativ la adresa menționată pe toată durata

existenței clădirilor ce urmau să fie edificate pe teren.

La cererea Uniunii Comunităților Cultului

Creștin după Evanghelie, Primăria Municipiului București a emis autorizația

pentru efectuarea de lucrări nr. 3 E din 17 iulie 1991 în favoarea Bisericii

Creștine după Evanghelie, în baza căreia au fost edificate două corpuri de

clădire având suprafața totală de 1257,00 mp la adresa din București, sect. 2,

spațiile având destinația de lăcaș de cult.

S-a mai arătat că dreptul de proprietate

asupra construcției edificate pe terenul atribuit de către Primăria sector 2,

în suprafață de 3070 mp a fost întabulat conform încheierii nr. 15581 din 21

octombrie 2003 a Judecătoriei sect. 2 – Biroul de Carte Funciară.

S-a susținut că actul administrativ, în

speță dispoziția nr. 7511 din 15 februarie 2007 a Primăriei Municipiului

București, având ca temei dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 9 și art. 25 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001 republicată este nelegal întrucât în cuprinsul

acestuia se reține, contrar realității, că terenul în suprafață de 3444 mp, în

discuție, este liber de construcții.

La 22 mai 2007 reclamanta a formulat

cerere modificatoare solicitând constatarea nulității absolute a dispoziției

7511/2007 și solicitând anularea formelor de executare începute în baza

notificării 159 din 6 aprilie 2007 și constatarea calității sale de constructor

de bună credință asupra construcțiilor edificate pe terenul de 3070,50 mp.

Prin încheierea de la 23 aprilie 2007,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale

și a înaintat dosarul conducerii Tribunalului București, pentru repartizare la

o secție civilă.

S-a reținut că dispoziția atacată,

deși aparține unei autorități publice în executarea legii, nu este cenzurabilă

pe calea contenciosului administrativ, întrucât prin aceasta se dispune cu

privire la un drept subiectiv civil, respectiv dreptul de proprietate.

S-a considerat că, în cazul emiterii

dispozițiilor în baza Legii nr. 10/2001, autoritatea publică acționează în

temeiul unei competențe speciale stabilite de un act normativ care guvernează

raporturi de drept civil și care cuprinde norme derogatorii în ce privește

competența funcțională a instanțelor, aceasta revenind secției civile a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în speță

Tribunalul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 30691/3/2007 la data de

13 martie 2007.

Prin sentința civilă nr. 156 pronunțată

la 25 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la primul

capăt de cerere, prin care s-a solicitat anularea dispoziției nr. 7511 din 15

februarie 2007 a Primăriei Municipiului București și în consecință, a respins

acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală

activă.

S-au disjuns celelalte capete de

cerere, astfel cum au fost modificate și precizate, precum și cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă R.P. și s-a dispus formularea

unui dosar separat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor

îndreptățite la măsuri reparatorii, care pot ataca dispoziția emisă ca urmare a

notificării formulate potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată

prin Legea nr. 247/2005, chiar dacă aceasta justifică un interes decurgând din

existența unui contract de concesiune asupra terenului pe durata existenței

construcției.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greșita soluționare a excepției lipsei

calității procesuale active în formularea primului capăt de cerere, arătând că

prin cererea modificatoare a solicitat instanței, în principal, constatarea

nulității absolute a dispoziției nr. 7511 din 15 februarie 2007, pe motiv că

este dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece se

menționează în fals că terenul în suprafață de 3444 mp este liber de

construcții.

În completarea motivelor de apel

depuse la prima zi de înfățișare, apelanta a susținut că instanța de fond a

aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, deoarece art. 26 (nu

art. 21) din lege limitează calitatea procesuală activă a persoanei

îndreptățite la două situații, care nu formează obiectul cererii introductive.

S-a precizat că, așa cum s-a

menționat la termenul de judecată de 18 ianuarie 2008, celelalte două capete de

cerere sunt accesorii primului capăt de cerere, astfel că, în temeiul art. 17 C.

proc. civ., instanța nu trebuia să disjungă soluționarea acestora.

S-a mai susținut că au fost încălcate

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât s-a schimbat obiectul

capătului principal de cerere și s-a încălcat principiul disponibilității.

Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă

nr. 116 A din 20 mai 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând,

în esență referitor la calitatea procesuală activă, că prin restrângerea sferei

persoanelor care pot ataca, conform art. 26 alin. (3) și (4) teza I din Legea nr.

10/2001, la persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii (definite în art. 3

din lege) legiuitorul a înțeles ca prin norme speciale să dea o rezolvare cât

mai rapidă și eficientă cererilor formulate de proprietarii deposedați abuziv.

S-a considerat totodată că nu se poate

reține caracterul accesoriu al capetelor de cerere referitoare la anularea

formelor de executare începute în baza notificării 159 din 6 aprilie 2007 și la

constatarea calității reclamantei de constructor de bună credință a

construcțiilor edificate după anul 1990 pe terenul în suprafață de 3070,50 mp,

față de capătul de cerere principal, întrucât, deși au o finalitate comună, rezolvarea

acestora nu este determinată de soluționarea primului.

S-a reținut, totodată, că, prin

calificarea dată cererii principale, cu încadrarea în materia specială a Legii nr.

10/2001, nu s-a încălcat principiul disponibilității, ci, în temeiul rolului

activ al judecătorului, enunțat de art. 129 C. proc. civ., s-a calificat

obiectul cererii, în funcție de conținutul său, iar nu de denumirea dată de parte.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Biserica Creștină după

Evanghelie, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta

recurentă a precizat că această cale de atac vizează numai calitatea sa

procesuală activă în formularea cererii de constatare a nulității absolute a

dispoziției nr. 7511 din 15 februarie 2007 a Primăriei Municipiului București,

prin care s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea numitei R.P. a terenului

în suprafață de 3444 mp, situat în București.

S-a susținut că instanța de apel a ocolit

analiza motivului de apel vizând greșita reținere a lipsei calității procesuale

active în formularea unei cereri de constatare a nulității absolute a unui act

constitutiv al dreptului de proprietate asupra unui imobil pentru fraudă la

lege.

S-a susținut de către recurentă că

regimul juridic al nulității absolute este dat de art. 2 din Decretul nr. 167/1958,

iar, în speță, interesul său legitim rezultă din calitatea de proprietară a

construcțiilor edificate pe terenul în discuție, nulitatea invocată având în

vedere încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, potrivit cărora terenul

ocupat de construcții nu trebuia retrocedat.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele

ce succed:

Dispozițiile cu caracter special ale

Legii nr. 10/2001 cuprind atât norme speciale de drept substanțial, cât și

norme referitoare la procedurile prealabile cu caracter administrativ,

derogatorii, imperative și obligatorii, supuse cenzurii instanțelor de

judecată.

Sfera persoanelor care au calitatea

procesuală activă de a ataca o decizie sau o dispoziție de restituire emisă la

finalul unei proceduri administrative prealabile, a fost restrânsă de legiuitor

exclusiv la categoria persoanelor îndreptățite care au formulat notificări în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Dată fiind calitatea sa de terț,

recurenta nu se legitimează procesual activ, astfel că în mod corect instanțele

de fond și apel au făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 (fost art. 24) alin. (3)

și (4) teza I din Legea nr. 10/2001.

Din însăși formularea acțiunii deduse

judecății, rezultă că recurenta a înțeles să formuleze o plângere împotriva

dispoziției nr. 7511 din 15 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului

București, solicitând anularea acesteia în temeiul dispozițiilor art. 10 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și a art. 1 din Legea nr. 554/2004

contenciosului administrativ.

Și prin cererea modificatoare

precizatoare depusă la 22 mai 2007, reclamanta, solicitând constatarea

nulității absolute a dispoziției menționate a invocat ca temei de drept tot Legea

nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 614/2001, H.G. nr. 498/2003,

H.G. nr. 1095/2005 și H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Este neîntemeiată susținerea recurentei

în ceea ce privește fundamentarea acțiunii pe dispozițiile de drept comun

privind nulitatea absolută a actului juridic, întrucât în cazul imobilelor

preluate abuziv de către stat, au fost edictate acte normative cu caracter

special, derogatorii de la norma generală.

În acest sens, Curtea va reține că, în

calificarea acțiunii, prima instanță și-a exercitat rolul activ conform

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., astfel cum rezultă din Încheierea de

ședință de la 18 ianuarie 2008, în care s-au consemnat dezbaterile pârâților.

Astfel, la solicitarea instanței,

reclamanta a precizat că, în speță, contestația se întemeiază pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei pentru

încălcarea art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile recurentei, raportat la

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și, în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., Curtea va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând onorariul de avocat achitat de intimata R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Biserica Creștină după Evanghelie împotriva deciziei nr. 116/A din

20 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.

Obligă recurenta la 2975 lei cheltuieli

de judecată către intimata R.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2010.