ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 650/119/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a

articolului 332 alin. (4) C. proc. pen. invocată de inculpatul B.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut următoarele:

Intimatul inculpat B.A. a

susținut că dispozițiile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. sunt contrare

dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituția României întrucât, prin

neprevederea posibilității recurării hotărârii instanței prin care se respinge

cererea de restituire a dosarului la procuror în vederea refacerii actului de

sesizare, se crează o stare de inegalitate procesuală, avantajat fiind

procurorul.

Instanța în fața căreia s-a

ridicat excepția de neconstituționalitate a apreciat că aceasta nu are nicio

legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 23 din

Legea nr. 47/1992, modificată prin Legea nr. 232/2004.

S-a arătat că excepția

invocată se referă la categoriile de titulari ai dreptului de recurs împotriva

hotărârilor de restituire a cauzei la procuror, iar nu la

neconstituționalitatea unei prevederi legale de care să depindă judecarea

cauzei, inculpatul invocând o ipotetică vătămare a drepturilor sale la care s-ar

ajunge în situația respingerii cererii sale de restituire a cauzei la procuror

în vederea refacerii urmăririi penale, cerere căreia i s-a dat curs favorabil.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal a declarat recurs inculpatul B.A., solicitând casarea hotărârii

atacate și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând hotărârea atacată

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de

sesizare a Curții Constituționale este condiționată, printre altele, de

necesitatea ca excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu

soluționarea cauzei.

Or, dispozițiile art. 332 alin.

(4) C. proc. pen. – text de lege a cărui neconstituționalitate se afirmă –

prevăd că „împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către

procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin

hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare,

pentru cei lipsă”.

Această dispoziție legală nu

are nicio legătură cu soluționarea cauzei cu care este investită Curtea de Apel

Brașov în Dosarul nr. 650/119/2006 în timpul judecății căruia s-a invocat excepția

de neconstituționalitate.

Astfel, prin sentința penală

nr. 2 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Covasna a dispus, în conformitate cu

dispozițiile art. 332 alin. (2) și art. 300 C. proc. pen., restituirea cauzei

privind pe inculpatul B.A. și alții, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov,

în vederea refacerii actului de sesizare și a actelor de urmărire menționate în

cuprinsul sentinței.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cauza făcând obiectul

Dosarului nr. 650/119/2006 pe rolul Curții de Apel Brașov.

În această fază procesuală,

nu există niciun interes juridic legat de aplicabilitatea și/sau

constituționalitatea dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., fiind deja

depășită etapa în care calea de atac a fost împotriva hotărârii de desesizare a

fost exercitată.

Pe de altă parte, ipoteza

avansată de inculpat privind situația ce s-ar fi putut crea printr-o hotărâre

contrară a instanței – de a fi respins cererea de restituire a cauzei la

procuror – este pur teoretică, retorică și inutilă, el nefiind subiectul unei

astfel de rezolvări juridice, ci dimpotrivă; astfel că, cererea sa de sesizare

a Curții Constituționale s-a constituit într-un demers inadmisibil, întrucât

viza aducerea în discuția instanței de constituționalitate a unui text de lege

de care nu depinde în niciun mod soluționarea Dosarului nr. 650/119/2006 al

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, demers corect

respins de instanța de fond prin încheierea din 21 aprilie 2010.

Așa fiind, Înalta Curte

constată nefondat recursul declarat de inculpat și îl va respinge ca atare, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.A. împotriva încheierii din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 650/119/2006.

Obligă recurentul inculpat

la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.