ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea din 21 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 650/119/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului 332 alin. (4) C. proc. pen. invocată de inculpatul B.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Intimatul inculpat B.A. a susținut că dispozițiile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. sunt contrare dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituția României întrucât, prin neprevederea posibilității recurării hotărârii instanței prin care se respinge cererea de restituire a dosarului la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, se crează o stare de inegalitate procesuală, avantajat fiind procurorul.

Instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a apreciat că aceasta nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, modificată prin Legea nr. 232/2004. S-a arătat că excepția invocată se referă la categoriile de titulari ai dreptului de recurs împotriva hotărârilor de restituire a cauzei la procuror, iar nu la neconstituționalitatea unei prevederi legale de care să depindă judecarea cauzei, inculpatul invocând o ipotetică vătămare a drepturilor sale la care s-ar ajunge în situația respingerii cererii sale de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, cerere căreia i s-a dat curs favorabil.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.A., solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Examinând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată, printre altele, de necesitatea ca excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Or, dispozițiile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. – text de lege a cărui neconstituționalitate se afirmă – prevăd că „împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă”.

Această dispoziție legală nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei cu care este investită Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 650/119/2006 în timpul judecății căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Astfel, prin sentința penală nr. 2 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Covasna a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 332 alin. (2) și art. 300 C. proc. pen., restituirea cauzei privind pe inculpatul B.A. și alții, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, în vederea refacerii actului de sesizare și a actelor de urmărire menționate în cuprinsul sentinței. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 650/119/2006 pe rolul Curții de Apel Brașov.

În această fază procesuală, nu există niciun interes juridic legat de aplicabilitatea și/sau constituționalitatea dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., fiind deja depășită etapa în care calea de atac a fost împotriva hotărârii de desesizare a fost exercitată.

Pe de altă parte, ipoteza avansată de inculpat privind situația ce s-ar fi putut crea printr-o hotărâre contrară a instanței – de a fi respins cererea de restituire a cauzei la procuror – este pur teoretică, retorică și inutilă, el nefiind subiectul unei astfel de rezolvări juridice, ci dimpotrivă; astfel că, cererea sa de sesizare a Curții Constituționale s-a constituit într-un demers inadmisibil, întrucât viza aducerea în discuția instanței de constituționalitate a unui text de lege de care nu depinde în niciun mod soluționarea Dosarului nr. 650/119/2006 al Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, demers corect respins de instanța de fond prin încheierea din 21 aprilie 2010. Așa fiind, Înalta Curte constată nefondat recursul declarat de inculpat și îl va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 650/119/2006. Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.