ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2002/2010

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din 03 mai 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

334 C. proc. pen. și cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea

realizării controlului de constituționalitate a acestor prevederi.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen. așa cum a fost susținută, nu poate fi supusă controlului de

constituționalitate, pe simpla afirmație că instanța ar fi în imposibilitate de

a se pronunța cu privire la o nouă încadrare juridică în lipsa unui alt

probatoriu și de altfel Curtea Constituțională cu privire la

constituționalitatea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. are o jurisprudență

constantă, în sensul că norma juridică penală supusă controlului de

constituționalitate nu contravine prevederilor constituționale, ci constituie o

veritabilă garanție a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs în termen legal inculpații O.C., B.G.A., P.I., G.C. și S.Ș.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 7 și 10 C.

proc. pen., apreciind cererea admisibilă, întrucât textul invocat nu a fost

declarat neconstituțional, are legătură cu soluționarea cauzei și este cuprins

într-o normă legală în vigoare, textul criticat venind în contradicție cu art. 16

și art. 124 în Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și din oficiu, le

consideră nefondate pentru următoarele considerente.

Încheierea Curții de Apel București

este legală și temeinică, în mod corect instanța a sesizat că această excepție

vizează o problemă ce ține de aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind

de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei și nu

al Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

referitoare la schimbarea încadrării juridice nu contravin dreptului la apărare

și la un proces echitabil.

Din economia logică a normelor de

procedură ce guvernează procesul penal, schimbarea încadrării juridice a unor

fapte este determinată de o cercetare judecătorească efectuată, fiind impusă de

aceasta, așa încât actul procesual al schimbării încadrării juridice nu

generează o nouă cercetare judecătorească, care ar avea abilitatea de a face o

tabula rasa cu cea efectuată deja, întrucât ceea ce se supune actului de

înfăptuire al justiției nu este o încadrare juridică, ci o faptă care prezintă

pericol social, săvârșită cu vinovăție și care e prevăzută de legea penală.

Mai mult, conform jurisprudenței C.E.D.O.,

dreptul de a sesiza o instanță pe calea unei întrebări prejudiciale nu este

absolut, ci trebuie exercitat cu bună credință, instanța fiind în măsură a

verifica dacă se impune „adresarea unei întrebări prejudiciale”,

Cazurile de casare invocate de către

recurenți, respectiv art. 385

9

pct. 7 (judecata s-a făcut fără

întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori) și art. 385

9

pct. 10 (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate

și asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile

și să influențeze soluția procesului) nu sunt incidente în cauză.

Față de cele reținute, Înalta Curte

de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat conform

dispozițiilor prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.C.,

B.G.A., P.I., G.C. și S.Ș. împotriva încheierii din 3 mai 2010

Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 7043/2/2007

.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2010.