ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/F din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23

octombrie 2007 de Tribunalul Penal Șase din Malaga – Regatul Spaniei, privind

persoana solicitată T.G.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei

solicitate pe 30 de zile.

Prima instanță a reținut că la data de 23

octombrie 2007 Tribunalul Penal Șase din Malaga a emis un mandat european de

arestare împotriva cetățeanului român T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

falsificare de documente oficiale, prevăzută de art. 392 împreună cu art. 390.2

C. pen. al Regatului Spaniei, reținându-se în fapt că la data de 24 ianuarie 2006

a fost identificat de agenți ai poliției naționale de la aeroportul din Malaga,

când acesta pretindea că ia un avion spre Dublin, arătându-le un pașaport emis

de autoritățile din Slovenia pe numele de E.B. și în care înlocuise fotografia

titularului cu a sa. Falsificarea actului a fost realizată pe teritoriul

Spaniei.

Instanța de fond a constatat că infracțiunea

reținută în sarcina persoanei solicitate, și anume falsificarea de documente

oficiale, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări,

fiind prevăzută la pct. 23 al art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, a mai constatat că nu este

incident vreun motiv de refuz al executării prevăzută de art. 88 din aceeași

lege, fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 89 și urm. din Legea

nr. 302/2004 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare,

apreciind că, de asemenea, se impune arestarea persoanei solicitate în vederea

predării autorităților din Regatul Spaniei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

persoana solicitată T.G., solicitând, în principal, respingerea cererii de

punere în executare a mandatului european de arestare și, în subsidiar,

trimiterea cauzei spre rejudecare cu revocarea arestării sau înlocuirea acestei

măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a motivat că nu se poate constata, din

conținutul mandatului european de arestare, dacă împotriva recurentului există

pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă sau un mandat de arestare

preventivă.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința penală

recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu

prevederile art. 385

16

alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

La filele 4-10 ale dosarului de fond există

mandatul european de arestare însoțit de traducerea acestuia din limba

spaniolă, mandat ce cuprinde mențiunile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004,

inclusiv cerința de la lit. e) a acestui articol, fiind indicat mandatul de

arestare nr. 97/2007.

Același aspect reiese și din corespondența

aflată la filele 124-138 dosar fond, în sensul că instanța spaniolă a emis

mandatul european de arestare în baza unui mandat de arestare preventivă.

În consecință, în mod corect, s-a apreciat că

sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european

de arestare, conform art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004, iar arestarea

persoanei solicitate se impune în vederea predării către autoritățile judiciare

spaniole.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.

Conform art. 20 din Legea nr. 302/2004,

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată T.G. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 5

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.