ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3472/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3472/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 280/F din 24 septembrie 2010 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București și a fost pus în executare
mandatul european de arestare emis de Procuratura Berlin la data de 29 iunie
2010, împotriva cetățeanului român C.F.
Totodată,
s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile
germane, cu condiția respectării regulii specialității,
precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o
hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,
persoana predată să fie transferată în România pentru executarea
pedepsei.
De
asemenea, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate, în
vederea predării către autoritățile germane, pe o
perioadă de 25 zile, de la 25 septembrie 2010 la 29 octombrie 2010,
inclusiv.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Pe
numele persoanei solicitate C.F. a fost emis un mandat european de arestare de
către Procuratura din Berlin - Germania, în baza mandatului de arestare
emis la data de 7 iunie 2010 de Curtea din Berlin, în dosarul nr. 349 Gs, 67 J
s 485/2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de
înșelătorie falsificată și falsificare de documente
prevăzute de art. 263 alin. (1) și (3) și art. 287 alin. (1)
și (3) C. pen. german, pentru care pedeapsa este mai mare de 10 ani.
S-a mai
reținut că mandatul european emis cuprinde toate informațiile
necesare cu privire la identitatea și cetățenia persoanei
solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în
baza căruia a fost emis mandatul european de arestare.
Ca
atare, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată
și completată prin Legea nr. 222/2008 , instanța de fond a
dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de
29 iunie 2010 de autoritățile germane.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată a declarat
recurs învederând că nu este autorul infracțiunilor, că nu este
una și aceeași cu persoana urmărită, că datele de
stare civilă ale persoanei solicitate nu corespund cu datele sale de
identificare. S-a mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la
extrădare, și starea de sănătate precară.
Recursul
nu este fondat.
Așa
cum rezultă din actele aflate la dosar, pe numele lui C.F. a fost emis un
mandat european de arestare de către Procuratura Berlin pentru
săvârșirea infracțiunilor de înșelătorie
calificată și falsificare de documente, infracțiuni pentru care
pedeapsa este mai mare de 10 ani. Cu privire la situația de fapt, a
rezultat din actele comunicate de autoritățile germane că la
datele de 18 și 30 ianuarie 2008 persoana solicitată a închiriat în
baza unor documente false mai multe autovehicule scumpe de la firme de
închiriere în scopul de a le valorifica ulterior, prezentându-se sub alte nume,
și anume M.T., respectiv, V.T.
Instanța
de fond a analizat dispozițiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 și a
constatat justificat că sunt realizate exigențele referitoare la
conținutul și forma mandatului european de arestare, respectiv toate
datele de identificare ale persoanei solicitate și informațiile
cerute de textul de lege menționat.
Este
adevărat că în traducerea autorizată a mandatului european de
arestare este trecută ca dată a nașterii „6 iunie” însă în
mandatul european de arestare trimis prin fax și care se găsește
în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este
trecută data de naștere corectă și care coincide cu data de
naștere indicată de chiar persoana solicitată C.F., dată
menționată și semnalarea emisă de Biroul Internațional
Interpol.
Din
toate celelalte verificări efectuate de IGP, din fișa de
evidență a MAI - Direcția pentru Evidența Persoanelor
și Administrarea Bazelor de Date rezultă că persoana
solicitată de Procuratura din Berlin este C.F.
Aspectele
legate de identitățile false indicate în cuprinsul mandatului
european de arestare (și anume M.T. și V.T.) nu sunt relevante
întrucât sunt numele sub care s-a prezentat persoana solicitată cu ocazia
comiterii pretinselor infracțiuni.
Invocarea
de către persoana solicitată a stării precare de
sănătate nu poate constitui un motiv de refuz la predare întrucât nu
se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 88 din
Legea nr. 302/2004.
Pe de
altă parte este de precizat că în procedura mandatului european de
arestare nu se poate supune analizei oportunitatea arestării persoanei
solicitate, existența sau inexistența faptei, vinovăția
persoanei solicitate sau modalitatea și circumstanțele comiterii
infracțiunilor.
Exigențele
referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare
sunt îndeplinite, referitor la identitatea și cetățenia persoanei
solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și
adresa de e-mail al autorității judiciare germane emitente, natura
și încadrarea juridică a infracțiunilor, descrierea
circumstanțelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul și
momentul (18 ianuarie 2008, ora 20.00, firma de închiriere Europcar - Aeroportul
Koln și 30 ianuarie 2008 - firma de închiriere Sixt, Aeroportul Berlin)
pedepsele prevăzute de legislația germană pentru
infracțiunile de înșelătorie calificată - art. 263 alin.
(1) și (3) și falsificare de documente - art. 287 alin. (1) și
(3) C. pen. german.
Ca
atare, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe
numele persoanei solicitate întrunește condițiile de fond și de
formă cerute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, motiv pentru care recursul
declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Conform
art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de persoana solicitată C.F. împotriva sentinței penale nr. 280/F
din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și familie.
Obligă recurenta persoană
solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 6 octombrie 2010.