ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3472/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280/F din 24 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a fost pus în executare mandatul european de arestare emis de Procuratura Berlin la data de 29 iunie 2010, împotriva cetățeanului român C.F. Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

De asemenea, instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 25 zile, de la 25 septembrie 2010 la 29 octombrie 2010, inclusiv. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Pe numele persoanei solicitate C.F. a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura din Berlin - Germania, în baza mandatului de arestare emis la data de 7 iunie 2010 de Curtea din Berlin, în dosarul nr. 349 Gs, 67 J s 485/2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelătorie falsificată și falsificare de documente prevăzute de art. 263 alin. (1) și (3) și art. 287 alin. (1) și (3) C. pen.

german, pentru care pedeapsa este mai mare de 10 ani. S-a mai reținut că mandatul european emis cuprinde toate informațiile necesare cu privire la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare. Ca atare, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008 , instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2010 de autoritățile germane. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată a declarat recurs învederând că nu este autorul infracțiunilor, că nu este una și aceeași cu persoana urmărită, că datele de stare civilă ale persoanei solicitate nu corespund cu datele sale de identificare.

S-a mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la extrădare, și starea de sănătate precară. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, pe numele lui C.F. a fost emis un mandat european de arestare de către Procuratura Berlin pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelătorie calificată și falsificare de documente, infracțiuni pentru care pedeapsa este mai mare de 10 ani. Cu privire la situația de fapt, a rezultat din actele comunicate de autoritățile germane că la datele de 18 și 30 ianuarie 2008 persoana solicitată a închiriat în baza unor documente false mai multe autovehicule scumpe de la firme de închiriere în scopul de a le valorifica ulterior, prezentându-se sub alte nume, și anume M.T., respectiv, V.T.

Instanța de fond a analizat dispozițiile art. 79 din Legea nr. 302/2004 și a constatat justificat că sunt realizate exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare, respectiv toate datele de identificare ale persoanei solicitate și informațiile cerute de textul de lege menționat. Este adevărat că în traducerea autorizată a mandatului european de arestare este trecută ca dată a nașterii „6 iunie” însă în mandatul european de arestare trimis prin fax și care se găsește în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este trecută data de naștere corectă și care coincide cu data de naștere indicată de chiar persoana solicitată C.F., dată menționată și semnalarea emisă de Biroul Internațional Interpol.

Din toate celelalte verificări efectuate de IGP, din fișa de evidență a MAI - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că persoana solicitată de Procuratura din Berlin este C.F. Aspectele legate de identitățile false indicate în cuprinsul mandatului european de arestare (și anume M.T. și V.T.) nu sunt relevante întrucât sunt numele sub care s-a prezentat persoana solicitată cu ocazia comiterii pretinselor infracțiuni. Invocarea de către persoana solicitată a stării precare de sănătate nu poate constitui un motiv de refuz la predare întrucât nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004. Pe de altă parte este de precizat că în procedura mandatului european de arestare nu se poate supune analizei oportunitatea arestării persoanei solicitate, existența sau inexistența faptei, vinovăția persoanei solicitate sau modalitatea și circumstanțele comiterii infracțiunilor.

Exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare sunt îndeplinite, referitor la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail al autorității judiciare germane emitente, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, descrierea circumstanțelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul și momentul (18 ianuarie 2008, ora 20.00, firma de închiriere Europcar - Aeroportul Koln și 30 ianuarie 2008 - firma de închiriere Sixt, Aeroportul Berlin) pedepsele prevăzute de legislația germană pentru infracțiunile de înșelătorie calificată - art. 263 alin. (1) și (3) și falsificare de documente - art. 287 alin. (1) și (3) C. pen.

german. Ca atare, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate întrunește condițiile de fond și de formă cerute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.F. împotriva sentinței penale nr. 280/F din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 octombrie 2010.