ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3494/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8628/2/2010(2546/2010) s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.A. în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 20 august 2010 de către autoritățile judiciare spaniole, pe o perioadă de 29 de zile, de la 28 septembrie 2010 la 26 octombrie 2010 inclusiv și emiterea mandatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 august 2010 de către autoritățile judiciare spaniole față de D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării.

În cauză, autoritățile judiciare spaniole au solicitat predarea persoanei solicitate emițând pe numele acestuia un mandat de arestare emis la 20 august 2010 de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție nr. 2 din Marchena - Regatul Spaniei pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și tâlhărie.

S-a reținut că la data de 25 noiembrie 2009 în stația situată pe parcela 25, tarlaua 29 în localitatea Marchena, a săvârșit infracțiunea de tâlhărie și l-a agresat pe J.A.J.C., provocându-i moartea.

Constatându-se ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, existând informațiile necesare creării indiciilor că persoana solicitată a săvârșit o faptă penală și pentru a asigura buna desfășurare a procesului de punere în executare a mandatului european de arestare, precum și pentru a evita fuga persoanei solicitate, s-a apreciat că se impune luarea măsurii arestării.

Persoana solicitată a refuzat să accepte că are afaceri judiciare în Regatul Spaniei, s-a opus arestării, astfel că există temerea sustragerii de la judecată în procedura instituită de Legea nr. 302/2004.

Ca atare, instanța de fond a admis propunerea Parchetului și a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile, de la 28 septembrie 2010 la 26 octombrie 2010 inclusiv.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs persoana solicitată D.A., solicitând casarea acesteia și în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării întrucât există neconcordanțe cu privire la identitate persoanei solicitate, nefiind depuse toate înscrisurile la care face referire art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Traducerea înscrisurilor este, de asemenea, criticabilă în condițiile în care nu sunt semnate și ștampilate toate filele traduse.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în temeiul dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen., prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E., în vederea arestării și predării către un alt stat membru, a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri preventive de libertate.

În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190 din 1 din 18 iulie 2002”.

Pornind de la natura juridică a mandatului european de arestare, în această procedură legea nu permite autorităților judiciare naționale a face aprecieri asupra temeiniciei acuzațiilor, fiind îndrituită doar a verifica conținutul mandatului european de arestare și a urma procedura privind arestarea și predarea persoanei solicitate.

În cauza dedusă judecății, autoritățile judiciare spaniole au înaintat autorităților judiciare române mandatul european de arestare privind pe D.A., emis de judecătorul din cadrul Tribunalului de Primă Instanță și Instrucție din Marchena la data de 20 august 2010.

În condițiile în care nu s-a constatat existența unui motiv de refuz al executării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 88 din Legea nr. 302/2004, instanța de fond, în mod corect a procedat la audierea persoanei solicitate, dispunând arestarea acesteia pe o durată de 29 de zile.

Criticile invocate de recurentul persoană solicitată în sensul că există neconcordanțe cu privire la identitatea sa, pe mandatul european de arestare fiind trecut și numele de „M.”, nu constituie un motiv temeinic de natură a împiedica arestarea persoanei solicitate în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată D.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.A. împotriva încheierii de ședință din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8628/2/2010(2546/2010).

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 420 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.