ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 aprilie 2009 s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel București sesizarea

formulată, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004,

modificată, de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București privindu-l pe condamnatul C.I.L.

și vizând recunoașterea sentinței penale nr. 111/2008 din 7

martie 2008, rămasă definitivă, a Judecătoriei de

Instrucție nr. 25 din Madrid, cu consecința transferării celui

în cauză într-un penitenciar din România în vederea executării

restului de pedeapsă.

În baza Rezoluției din 27

martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv pe

parcursul instrumentării ei de către instanță,

instanța a reținut următoare:

Prin sentința penală nr. 111

din 7 martie 2008, rămasă definitivă, Judecătoria de

Instrucție nr. 25 din Madrid l-a condamnat pe numitul C.I.L.,

cetățean român, la o pedeapsă de 9 ani și o zi și o

amendă de 177.848,26 Euro pentru delict împotriva

sănătății publice, prin traficul de droguri care

cauzează daune grave sănătății publice, prin traficul

de droguri care cauzează daune grave sănătății, prev.

de art. 368.1 și art. 369.6 C. pen. spaniol.

S-a reținut în fapt că la

data de 28 aprilie 2007 cel în cauză a fost depistat de către

organele vamale de pe aeroportul din Madrid având asupra sa, într-o

valiză, cantitatea de 5336,6 grame cocaină, cu o valoare pe

piața neagră de 177.848,26 Euro, ce urma să fie livrată

unor terți.

In legislația penală

română, o astfel de faptă este incriminată prin prevederile art.

2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Cel în cauză a fost

reținut în zilele de 28 și 29 aprilie 2007, s-a aflat în arest

preventiv de la 30 aprilie 2007 până la 27 martie 2008 și a început

executarea mandatului de arest la 28 martie 2008. El este în prezent

deținut în centrul penitenciar Daroca din Spania și prin

declarație autentică și-a exprimat acordul de a fi transferat

și a executa restul de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Reținând și împrejurarea

că, așa cum au comunicat autoritățile judiciare spaniole,

condamnatul a fost declarat insolvabil în ceea ce privește amenda ce i-a

fost aplicată prin aceeași sentință, Curtea a reținut

că sunt în mod cumulativ și integral îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg

1983), coroborate cu dispozițiile art. 129 lit. b), c) și e) din

Legea nr. 302/2004.

În consecință, Curtea de

Apel București, prin sentința penală nr. 193 din 7 iulie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 3311/2/2009:

- a admis sesizarea făcută de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București;

- a recunoscut hotărârea penală

nr. 111 din 7 martie 2008 a Judecătoriei de Instrucție nr. 25 din

Madrid, rămasă definitivă prin care C.I.L. a fost condamnat în

baza art. 368.1 și art. 369.6 C. pen. spaniol (corespunzător art. 2

și art. 3 din Legea nr. 143/2000) la 9 ani și o zi închisoare și

la o amendă de 177.848,26 Euro.

- a dispus transferarea persoanei

condamnate pentru executarea în continuare a restului de pedeapsă într-un

penitenciar din România, luând act și de acordul exprimat de acesta.

- a constatat că persoana condamnată

a fost reținută în zilele de 28 și 29 aprilie 2007, s-a aflat în

arest preventiv de la 30 aprilie 2007 la 27 martie 2008 și a început

executarea mandatului de arestare la 28 martie 2008.

- a computat din pedeapsă toate

aceste perioade începând cu 28 aprilie 2007 până la 7 iulie 2009.

La data de 15 februarie 2010 acesta a

formulat recurs printr-o declarație prin care precizează că nu

dorește transferul într-un penitenciar din România pentru continuarea

restului de pedeapsă.

Recursul este nefondat și urmează

a fi respins ca atare.

Hotărârea atacată a avut în

vedere consimțământul exprimat de persoana condamnată C.I.L.

pentru a fi recunoscută hotărârea penală a instanței din

Madrid și pentru a fi transferat în România pentru a continua executarea

pedepsei (f.51 - dosar parchet și f.69 dosar C.A. București).

În acest fel au fost respectate

dispozițiile art. 135 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Recurentul a luat

cunoștință de sentința Curții de Apel București

(f.82-83 dosar C.A. București), iar după pronunțarea

hotărârii, revenirea asupra cererii formulată în mod expres de

acesta, nu mai poate produce efecte juridice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana condamnată C.I.L. împotriva sentinței penale nr.

193 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană

condamnată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2010.