ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București sesizarea formulată, în baza art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privindu-l pe condamnatul C.I.L. și vizând recunoașterea sentinței penale nr. 111/2008 din 7 martie 2008, rămasă definitivă, a Judecătoriei de Instrucție nr. 25 din Madrid, cu consecința transferării celui în cauză într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă.

În baza Rezoluției din 27 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inclusiv pe parcursul instrumentării ei de către instanță, instanța a reținut următoare: Prin sentința penală nr. 111 din 7 martie 2008, rămasă definitivă, Judecătoria de Instrucție nr. 25 din Madrid l-a condamnat pe numitul C.I.L., cetățean român, la o pedeapsă de 9 ani și o zi și o amendă de 177.848,26 Euro pentru delict împotriva sănătății publice, prin traficul de droguri care cauzează daune grave sănătății publice, prin traficul de droguri care cauzează daune grave sănătății, prev. de art. 368.1 și art. 369.6 C. pen. spaniol. S-a reținut în fapt că la data de 28 aprilie 2007 cel în cauză a fost depistat de către organele vamale de pe aeroportul din Madrid având asupra sa, într-o valiză, cantitatea de 5336,6 grame cocaină, cu o valoare pe piața neagră de 177.848,26 Euro, ce urma să fie livrată unor terți.

In legislația penală română, o astfel de faptă este incriminată prin prevederile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000. Cel în cauză a fost reținut în zilele de 28 și 29 aprilie 2007, s-a aflat în arest preventiv de la 30 aprilie 2007 până la 27 martie 2008 și a început executarea mandatului de arest la 28 martie 2008. El este în prezent deținut în centrul penitenciar Daroca din Spania și prin declarație autentică și-a exprimat acordul de a fi transferat și a executa restul de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Reținând și împrejurarea că, așa cum au comunicat autoritățile judiciare spaniole, condamnatul a fost declarat insolvabil în ceea ce privește amenda ce i-a fost aplicată prin aceeași sentință, Curtea a reținut că sunt în mod cumulativ și integral îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3 lit. b), c) și e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg 1983), coroborate cu dispozițiile art. 129 lit. b), c) și e) din Legea nr. 302/2004. În consecință, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 193 din 7 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3311/2/2009: - a admis sesizarea făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; - a recunoscut hotărârea penală nr. 111 din 7 martie 2008 a Judecătoriei de Instrucție nr. 25 din Madrid, rămasă definitivă prin care C.I.L.

a fost condamnat în baza art. 368.1 și art. 369.6 C. pen. spaniol (corespunzător art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000) la 9 ani și o zi închisoare și la o amendă de 177.848,26 Euro. - a dispus transferarea persoanei condamnate pentru executarea în continuare a restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, luând act și de acordul exprimat de acesta. - a constatat că persoana condamnată a fost reținută în zilele de 28 și 29 aprilie 2007, s-a aflat în arest preventiv de la 30 aprilie 2007 la 27 martie 2008 și a început executarea mandatului de arestare la 28 martie 2008. - a computat din pedeapsă toate aceste perioade începând cu 28 aprilie 2007 până la 7 iulie 2009. La data de 15 februarie 2010 acesta a formulat recurs printr-o declarație prin care precizează că nu dorește transferul într-un penitenciar din România pentru continuarea restului de pedeapsă.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Hotărârea atacată a avut în vedere consimțământul exprimat de persoana condamnată C.I.L. pentru a fi recunoscută hotărârea penală a instanței din Madrid și pentru a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei (f.51 - dosar parchet și f.69 dosar C.A. București). În acest fel au fost respectate dispozițiile art. 135 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004. Recurentul a luat cunoștință de sentința Curții de Apel București (f.82-83 dosar C.A. București), iar după pronunțarea hotărârii, revenirea asupra cererii formulată în mod expres de acesta, nu mai poate produce efecte juridice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată C.I.L. împotriva sentinței penale nr. 193 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.