ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4416/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4416/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 185 din 17 decembrie

2009 Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul N.M. la următoarele pedepse:

- 2 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile,

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o

durată de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., faptă săvârșită în

cursul lunii noiembrie 2006.

- 5 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru

comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., faptă săvârșită în cursul lunii

noiembrie 2006.

- 7 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru

instigare la comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc

prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., faptă săvârșită în prima jumătate a lunii decembrie 2006.

- 9 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru

instigare la comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare

risc prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen., faptă săvârșită în prima jumătate a lunii decembrie 2006.

- 1 an și 10 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism în formă continuată

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă

săvârșită în perioada anilor 2003 - 2005.

- 2 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o

durată de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută

de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., faptă săvârșită în cursul

anului 2005.

În baza art. 33 lit.

a) și b) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor

principale aplicate, inculpatul N.M. urmând să execute pedeapsa principală cea

mai grea de 9 ani închisoare la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 3 ani

închisoare, în total va executa o pedeapsă principală de 12 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. alături de pedeapsa principală de 12 ani închisoare, s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o

durată de 6 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. din pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată

inculpatului prin prezenta hotărâre, s-a dedus durata reținerii de 24 de ore

din data de 13 mai 2009 și durata arestării preventive din data de 14 mai 2009

la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N.M.

S-a luat act că

persoana vătămată B. (D.) M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 329

alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a

sumei de 10.250 euro în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de

bani obținută de inculpat prin comiterea infracțiunii de proxenetism (respectiv

suma de 6.700 euro obținută de la martora B.M., suma de 1.550 euro obținută de

la martora P.E. și suma de 2.000 euro obținută de la martora T.A.).

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 8.000 euro

în echivalent lei la data punerii în executare, sumă de bani obținută de

inculpat din comiterea infracțiunii de trafic de persoane, pentru care persoana

vătămată B.M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că

drogurile care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 3 din

Legea nr. 143/2000 în prezenta cauză au fost confiscate și s-a dispus

distrugerea lor prin Sentința penală nr. 115/27 aprilie 2007 a Tribunalului

Brăila definitivă la data de 13 noiembrie 2007 prin Decizia penală nr. 183/24

octombrie 2007 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 189 -

191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a fi dispus

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În cursul lunii

noiembrie 2006 au fost obținute informații potrivit căror inculpatul N.M. face

parte dintr-o rețea de traficanți de droguri și desfășoară activități de trafic

de droguri.

Inițial, cauza a fost

înregistrată sub numărul 90/D/P/2006, efectuându-se investigații pentru

descoperirea activității infracționale desfășurate de N.M. și pentru

identificarea persoanelor care fac parte din rețeaua sa. S-a stabilit în primul

rând că la data de 14 octombrie 2006 N.M. a părăsit țara cu autoturismul

proprietate personală marca „D.C.” însoțit de către I.F.

La data de 15

decembrie 2006, s-a procedat la verificarea evidențelor Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră privind intrările și ieșirile din țară ale persoanelor

și s-a stabilit că la aceiași dată I.F. însoțit de B.M. au intrat în România

prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu autoturismul marca „D.C.” (cu

privire la care se stabilise că îi aparține lui N.M.).

Existând suspiciuni

că cele două persoane, cunoscute ca făcând parte din anturajul lui N.M., ar

putea aduce droguri în țară, s-a procedat la oprirea în trafic a respectivului

autoturism pe raza localității Ianca, județul Brăila.

În spațiul de sub

maneta schimbătorului de viteze și sub scaunul șoferului au fost identificate:

- 6 pachete învelite

în folie aluminiu conținând o substanță solidă de culoare brun-oliv, având

greutatea brută totală de 56,74 g. cu privire la care s-a stabilit că este

rezină de cannabis - substanță înscrisă în tabelul anexă nr. III din Legea nr.

143/2000 (a se vedea raportul de constatare nr. 447308 din 19 decembrie 2006);

- 3 pachețele (bile)

învelite în folie de plastic de culoare albă, având greutatea brută de 1,75 g.

cu privire la care s-a stabilit că este cocaină - substanță înscrisă în tabelul

anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (proces-verbal de constatare).

Cu privire la

proveniența drogurilor B.M. și I.F. au declarat că au fost procurate din Spania

de către inculpatul N.M., care le-a solicitat celor doi să le introducă în

România.

Imediat după ce

ajungeau în municipiul Brăila, cei doi urmau să ia legătura cu inculpatul N.M.

pentru ca acesta să le comunice persoana căreia să-i fie predate drogurile.

Cauza privind pe B.M.

și I.F. și depistarea acestora în flagrant a fost înregistrată sub nr.

95/D/P/2006.

Întrucât din audierea

celor doi inculpați a rezultat că există legătură între aceștia și N.M., s-a

dispus conexarea Dosarului nr. 90/D/P/2006 la Dosarul nr. 95/D/P/2006 și

formarea unei singure cauze.

B.M. și I.F. au fost

reținuți, arestați preventiv, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.

95/D/P/2006 și condamnați la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pe baza Sentinței

penale nr. 115 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul

nr. 515/113/2007.

Prin rechizitoriul

anterior menționat s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor

față de N.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 25 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000; art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

De la data

declanșării cercetărilor și până la data de 13 mai 2009 inculpatul N.M. nu a

putut fi audiat deoarece a fost plecat în Spania și s-a sustras de la

cercetări, însă în această perioadă cercetările au continuat să se desfășoare,

pe baza acestora rezultând că inculpatul a mai săvârșit infracțiunile de trafic

de persoane și proxenetism în formă continuată.

Astfel, începând din

luna octombrie 2003 și până la finele anului 2005 inculpatul a îndemnat la

practicarea prostituției pe martorele P.E., B.M. și T.A., trăgând foloase

materiale de pe urma practicării prostituției.

Singura victimă a

infracțiunii de trafic de persoane care a putut fi audiată este B.M.M.

În luna octombrie

2003, martora P.E. s-a hotărât să plece în Spania pentru a-și găsi loc de

muncă. Intenția sa a ajuns la cunoștința inculpatului N.M. Acesta s-a oferit să

o înscrie pe martoră într-un club din Spania unde să practice prostituția și

i-a împrumutat suma de 90 euro pentru achitarea biletului de călătorie în

Spania.

La data de 24

octombrie 2003 martora a părăsit țara împreună cu inculpatul, a fost găzduită

de către acesta în apartamentul lui situat în Sevilla.

În cursul zilei

următoare, inculpatul a transportat-o pe martoră la clubul „C.” și a ajutat-o

să se înscrie la acest club.

Martora a practicat

prostituția la club timp de trei săptămâni, i-a restituit inculpatului datoria

și apoi a întrerupt orice contact cu inculpatul.

În cursul lunii mai

2005 martora B.M. l-a cunoscut pe inculpatul N.M.

Martora a luat

decizia de a pleca în străinătate pentru a câștiga bani întrucât în țară avea o

situație materială precară, provenind de la o casă de copii și neavând nicio

sursă de venit.

Inculpatul i-a propus

martorei să o ajute să plece în Spania unde să practice prostituția și să-i

achite martorei taxele necesare eliberării pașaportului și contravaloarea

biletului de călătorie în Spania. Ajutorul acordat nu a fost cu titlu gratuit,

inculpatul pretinzând martorei să îi restituie toți banii cheltuiți și să

împartă cu el în cote egale banii obținuți prin practicarea prostituției.

Martora a acceptat

condițiile, iar la data de 10 iunie 2005 a plecat în Spania împreună cu

inculpatul N.M.

Acesta a ajutat-o să

se înscrie la clubul „J.D.”, loc în care martora a practicat prostituția până

la sfârșitul lunii iulie 2005. Ulterior, martora s-a mutat la clubul „A.S.” și

a continuat să practice prostituția.

Suma totală de bani

expediată de martoră inculpatului sau membrilor familiei sale a fost de 4.100

euro (conform centralizatorului tranzacțiilor bancare).

Tot în cursul anului

2005, martora T.A. l-a cunoscut pe inculpatul N.M. Anterior, martora luase

decizia de a pleca în străinătate în scopul găsirii unui loc de muncă.

În mod similar,

inculpatul s-a oferit să-i asigure martorei cazarea, deplasarea în Spania și

plasarea la un club unde se practica prostituția cu condiția împărțirii în cote

egale a banilor obținuți din prostituție.

La data de 27

octombrie 2005 martora a plecat în Spania împreună cu inculpatul și cu alte

două persoane identificate ca fiind C.I.N. și D.L.

Inculpatul a cazat-o

pe martoră în locuința pe care o avea închiriată în Sevilla și apoi a ajutat-o

să se înscrie la un club de noapte unde se practica prostituția.

Martora a practicat

prostituția timp de aproximativ trei săptămâni, câștigul mediu pe noapte fiind

de 100 - 150 euro, după care a plecat, fiind nemulțumită de faptul că nu a

primit jumătate din banii obținuți prin practicarea prostituției.

În luna noiembrie

2005 inculpatul a racolat-o prin inducere în eroare pe victima B.M.M. - care

participă în calitate de martor în procesul penal - promițându-i că o va ajuta

să se angajeze în Spania pe post de chelneriță și solicitându-i în schimb să

împartă cu el salariul pe care acesta îl va câștiga în Spania.

Victima a fost

găzduită de inculpat la domiciliul său timp de două săptămâni, iar la data de 4

noiembrie 2005 aceasta a plecat în Spania împreună cu martora P.E.

În autogara din

localitatea Sevilla, cele două martore au fost așteptate de către inculpat,

care le-a plătit și biletele pentru autocar.

În momentul în care a

ajuns în Spania, martora B.M.M. a constatat că a fost indusă în eroare de către

inculpat atât cu privire la natura muncii cât și cu privire la modul de

împărțire a banilor.

Pentru a o determina

să se prostitueze și a se asigura că nu va pleca din club, inculpatul i-a luat

martorei pașaportul și i-a interzis să ia contactul cu membrii familiei ei.

Martora B.M.M. a

practicat prostituția timp de 7 luni, perioadă în care toți banii i-au fost

luați de către inculpat. Martora a precizat că suma totală de bani însușită de

către inculpat este de 10.000 euro.

La sfârșitul

perioadei de ședere în Spania, inculpatul i-a remis acestei martore suma de

2.000 euro cu precizarea că aceștia reprezintă jumătate din banii câștigați

prin practicarea prostituției în cele 7 luni de zile.

La data de 27 iunie

2006, martora a revenit în țară și nu a mai fost contactată de inculpat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul N.M., care a criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor

reținute în sarcina sa, singurele probe pe care s-a bazat acuzarea fiind

declarațiile martorilor B.M. și I.F., care au dorit să beneficieze de

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind și ei inculpați.

Instanța de apel a

procedat la reaudierea martorilor B. și I., constatând că aceștia au revenit

fără justificare întemeiată asupra declarațiilor inițiale, că depozițiile lor

sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în

cauză, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

În consecință, Curtea

de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 76/A din 11 mai 2010, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul N.M., care a invocat următoarele motive:

prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. în sensul că instanța nu

a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2)

sau a existat un caz de incompatibilitate.

Se arată că la instanța de fond, la primul termen de

judecată, președinte de complet a fost domnul judecător V.V., iar la termenul

din 17 noiembrie 2009, când s-a administrat proba cu martori, președinte a fost

domnul judecător M.T. Ulterior nu s-a mai revenit asupra audierii martorilor,

fiind astfel încălcate prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la cazul de

incompatibilitate, se arată că la data de 29 martie 2010 judecătorului M.M. i

s-a respins cererea de abținere, deși acesta a făcut parte din completul de

judecată care a pronunțat Sentința penală nr. 115 din 27 aprilie 2007 a

Tribunalului Brăila, sentință prin care au fost condamnați I.F. și B.M.

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. în sensul că instanța nu

s-a pronunțat asupra unor probe sau cereri esențiale. Se invocă declarația

martorei B.M.M., care este acuzată în Dosarul penal nr. 13786/196/2009 pentru

mărturie mincinoasă și care constituie singura probă pe care se întemeiază

acuzarea pentru infracțiunea de proxenetism. De asemenea, nici infracțiunea de

trafic de droguri nu este probată.

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se

reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor.

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Se arată că, fiind

acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni privind traficul de droguri și

proxenetism, acestea nu se puteau conexa, nefiind îndeplinite dispozițiile art.

34 C. proc. pen., astfel că trebuia să se dispună disjungerea lor, conform art.

38 C. proc. pen.

În ședința publică

din 24 noiembrie 2010, a invocat reprezentanta parchetului în favoarea

inculpatului, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., motivând că inculpatul ar fi trebuit să fie condamnat pentru o singură

infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cazul de casare

invocat a fost pus în discuția părților, inculpatul declarând că își însușește

acest motiv de recurs.

Recursul este

întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează, doar sub aspectul încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpat și al pedepsei aplicate.

Prima critică a

inculpatului, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3

C. proc. pen., se referă la două aspecte, respectiv nerespectarea dispozițiilor

art. 292 alin. (2) la instanța de fond și existența unui caz de

incompatibilitate în apel.

Conform art. 292

alin. (2) C. proc. pen. „completul de judecată trebuie să rămână același în tot

cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate

schimba până la începerea dezbaterilor”.

În speță, din motive

pe care nu instanța de recurs este ținută a le verifica, la unul din termenele

de judecată, când s-a administrat proba cu martori, completul a fost schimbat,

însă pentru a atrage incidența cazului de casare invocat de inculpat, ar fi

trebuit ca să se fi produs nerespectarea tezei ultime a art. 292 alin. (2),

respectiv schimbarea completului după începerea dezbaterilor, ceea ce nu este

cazul în prezentul dosar.

Inculpatul, invocă,

practic, încălcarea principiului nemijlocirii, care este însă permisă de

dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., text ce a făcut obiectul mai

multor excepții de neconstituționalitate, soluționate însă prin respingerea lor

de către Curtea Constituțională.

În motivarea Curții

Constituționale se arată că, chiar dacă probele nu sunt percepute în totalitate

- nemijlocit - de către noul complet de judecată, administrarea acestora, realizată

în condiții de publicitate și contradictorialitate, precum și consemnarea în

scris a tuturor actelor procesuale constituie suficiente garanții pentru ca

părții să nu îi fie încălcat dreptul la un proces echitabil prin schimbarea

completului de judecată până la începerea dezbaterilor.

Cât privește cazul de incompatibilitate în care s-ar

fi aflat unui dintre judecătorii din apel, Înalta Curte constată că în mod

corect declarația acestuia de abținere a fost respinsă, întrucât dosarul

soluționat de acesta prin Sentința penală nr. 115 din 27 aprilie 2007 a avut un

alt obiect, privea pe alți inculpați, iar simplele referiri la persoana

inculpatului nu au vizat fondul prezentului proces, astfel că nu sunt

îndeplinite cerințele cazului de incompatibilitate prevăzute de art. 47 alin.

(2) C. proc. pen.

Într-o a doua critică

formulată de inculpat se invocă prevederile art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen. cu referire la declarația martorei B.M.M.

Criticile

inculpatului sunt imprecis formulate, dat fiind că nu se arată în mod concret

la ce anume se referă. Este de observat că în apel, așa cum rezultă din

încheierea de ședință din 28 aprilie 2010, în care au fost consemnate

dezbaterile, inculpatul a precizat, prin apărător, în mod expres, că apelul său

se referă doar la infracțiunile de trafic de droguri și instigare la

infracțiunea de introducere în țară a drogurilor, nu și la infracțiunea de

proxenetism.

B.M.M. este parte

vătămată în infracțiunea de proxenetism, care nu a făcut obiectul controlului

în apel, astfel că instanța nu avea de ce să se pronunțe asupra declarației

acestuia și, cu atât mai puțin, Înalta Curte nu va analiza criticile privind

această infracțiune, având în vedere dispozițiile art. 385

1

alin.

(4) C. proc. pen., căci nefiind atacată cu apel, condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea de proxenetism a intrat în puterea lucrului judecat.

Cât privește

criticile pentru infracțiunile privind traficul de droguri, Înalta Curte

constată că este întemeiată doar critica formulată de parchet în favoarea

inculpatului, vizând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17,

critică însușită și de inculpat, fiind îndeplinite condițiile art. 385

10

alin. (2

1

) și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. pentru ca

acest caz de casare să poată fi supus dezbaterilor.

Inculpatului i s-a reținut în sarcină, atât prin

rechizitoriu, cât și de prima instanță, că în cursul lunii noiembrie 2006 a

procurat și deținut în Spania cantitatea brută de 56,74 grame rezină de

cannabis (cu o masă netă de 55,14 grame) care constituie droguri de risc,

precum și cantitatea de 1,73 grame de cocaină (cu o masă netă de 1,39 grame),

care este un drog de mare risc.

De asemenea, se mai

reține că acesta i-a determinat pe martorii B.M. și I.F. să introducă în țară

la data de 15 decembrie 2006 cantitățile de 56,74 grame rezină de cannabis și

1,73 grame cocaină.

Instanța de fond a

analizat corect probele administrate în cauză, stabilind situația de fapt

prezentată mai sus.

În apel, la cererea

inculpatului, au fost reaudiați martorii B.M. și I.F., care au revenit asupra

declarațiilor inițiale.

În mod corect, s-a

constatat, însă, că cei doi martori nu au oferit o justificare plauzibilă

pentru retractarea declarațiilor inițiale, că aspectele prezentate de aceștia

sunt contradictorii, iar celelalte probe administrate în cauză vin să confirme

convingerea instanței că în declarațiile inițiale, date la urmărirea penală,

cei doi martori au spus adevărul.

Declarațiile inițiale

date de cei doi martori se coroborează cu toate celelalte probe existente la

dosar. De altfel declarațiile martorilor T.A., D.L. și V.M. confirmă fără

echivoc implicarea inculpatului în traficul de droguri.

Martora T.A. a arătat

că pe timpul cât a fost găzduită de inculpat în locuința închiriată din Spania,

acesta aducea la domiciliu un praf de culoare albă despre care a spus că era

drog și era oferit spre consum persoanelor din apartamentul inculpatului.

Martora V.M. care a

locuit în cursul lunii ianuarie 2006 timp de 3 zile la inculpat a precizat că a

auzit unele discuții ce se referau la droguri și că, chiar a surprins o

convorbire telefonică a numitului G.B.C. (ce făcea parte din anturajul

inculpatului) și care îi solicita inculpatului aflat în Spania să trimită

heroină în țară.

Martora D.L. în

octombrie 2005 a fost de față când inculpatul împreună cu concubina sa au

consumat cocaină în locuința acestuia din Spania.

În declarațiile date

de cei doi martori B.M. și I.F. rezultă unele contradicții în sensul că, în

timp ce martora B.M. susține că i-ar fi spus martorului I.F. despre droguri în

momentul când au fost prinși de organele de poliție, martorul I.F. susține că

martora B.M. i-ar fi spus că a procurat drogurile de la locul de muncă.

La instanța de apel

martora B.M. declară că i-a spus martorului I.F. despre droguri în momentul

când au fost prinși de organele de poliție iar la instanța de fond a declarat

că i-a comunicat martorului I.F. că are asupra sa droguri și că le va introduce

în România.

Contradicțiile

existente și neconcordanțele cu celelalte probe din dosar confirmă faptul că

declarațiile inițiale date la urmărirea penală sunt cele adevărate și care de

altfel se coroborează cu probele administrate în cauză.

Dacă situația de fapt

a fost corect reținută, în baza examinării probelor evocate mai sus, Înalta

Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor este greșită.

Pentru faptul că

inculpatul a procurat și a deținut în locuința sa din Spania, în același timp,

atât droguri de risc, cât și droguri de mare risc, instanțele au reținut,

greșit, în concurs, infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, întrucât forma mai gravă a infracțiunii absoarbe

forma mai puțin gravă, nefiind vorba de două infracțiuni în concurs, ci de o

singură infracțiune, cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Un raționament

contrar ar face posibilă aprecierea că inculpatul ar fi avut un tratament

juridic mai ușor dacă ar fi deținut o cantitate mai mare de droguri de mare

risc, caz în care încadrarea juridică ar fi fost art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 decât în ipoteza de față, când a procurat și deținut cantități mici

atât de droguri de risc, cât și de droguri de mare risc.

Pentru aceleași

considerente, Înalta Curte apreciază greșită și încadrarea juridică dată

instigării la infracțiunea de introducerea în țară de droguri, varianta mai

gravă a infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) absorbind forma prevăzută de

alin. (1) a aceluiași articol.

Nu se va reține,

însă, incidența art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum s-a solicitat de către

parchet, dat fiind că pentru inculpat, atât în rechizitoriu, cât și în

condamnarea de primele două instanțe, pentru art. 2 alin. (2) și art. 3 alin.

(2) nu s-a reținut forma continuată a infracțiunii, astfel că nu i se poate

agrava situația acestuia în propria cale de atac.

Schimbarea încadrării

juridice și reținerea a câte uneia din fiecare infracțiune la Legea nr.

143/2000 face posibilă și admiterea solicitării inculpatului de reducere a

pedepsei rezultante (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.), Înalta Curte apreciind că sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare

nu se mai impune a fi aplicat.

În același timp, se

va menține cuantumul pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă

[

5 ani pentru art. 2

alin. (2) și 9 ani pentru art. 3 alin. (2)

]

, circumstanțele atenuante invocate de

inculpat fiind deja reținute în favoarea acestuia, iar gravitatea faptelor

exclud o reducere mai mare a pedepselor.

Inculpatul a mai

invocat un ultim motiv de recurs, pe care l-a încadrat în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținând că nu trebuia

să fie judecat în același timp pentru infracțiunile de proxenetism și trafic de

droguri, nefiind în situația prevăzută de art. 34 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că nu este incident cazul de casare invocat de inculpat, care se referă la o cu

totul altă situație, respectiv la comiterea unei erori grave de fapt, având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

Cel mult, critica

poate fi analizată prin prisma art. 385

9

pct. 171 C. proc. pen., dar

este nefondată întrucât, pe de o parte, legătura de conexitate este dată de

persoana inculpatului, care a comis în concurs mai multe infracțiuni

[

art. 34 lit. d) C.

proc. pen.

]

și, pe de altă

parte, s-ar crea o situație mai grea pentru inculpat, judecarea în același timp

pentru infracțiunile săvârșite făcând posibilă contopirea pedepselor.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în întregime

decizia și în parte sentința, doar în limita schimbării încadrării juridice și

a pedepsei rezultante.

Se va înlătura sporul

de pedeapsă și se vor descontopi pedepsele.

În baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba

încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni, respectiv trafic de

droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic

de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

într-o singură infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, text în baza căruia va fi condamnat inculpatul, cu aplicarea art. 74

lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni

prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

respectiv prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia va fi condamnat

inculpatul cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa

principală și complementară cea mai grea.

Se va face aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,

onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, acordat până la prezentarea

avocatului ales, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 71A din 11 mai 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia

penală recurată și în parte Sentința penală nr. 185 din 17 decembrie 2009 a

Tribunalului Brăila, secția penală și, rejudecând:

Înlătură aplicarea

sporului de pedeapsă și a art. 33, 34 și 35 C. pen. și repune în

individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului din două infracțiuni, respectiv trafic de droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură

infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului din două infracțiuni prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea

în țară de droguri de risc și instigare la introducerea în țară de droguri de

mare risc) într-o singură infracțiune prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (instigare la introducerea în țară de

droguri de mare risc).

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe

inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și e) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa

cea mai grea, de 9 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și e) C. pen.

Face aplicarea art.

71 și 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 mai 2009, la 8

decembrie 2010.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2010.