ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2010

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților I.M., Z.I., R.C., M.C. și G.D. A respins ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143, art. 146 C. proc. pen.

și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C., solicitând punerea în libertate, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Înalta Curte, examinând recursurile declarate, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul nr. 28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.M., zis M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 23 lit. a), b și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; Z.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., aderarea la un grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.C., zis R., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderarea la un grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, spălare a banilor faptă prevăzută de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.C., zis P., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderare la un grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și inculpatul M.C., trimis in judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderare la un grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Faptele săvârșite de către inculpatul I.M.

au constat în aceea că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a vândut importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup pe care l-a inițiat și constituit, a cărui funcționare a sprijinit-o în continuare; la date de 01 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării, a intermediat vânzarea, a vândut colaboratorului C.A. – nume de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza Sectorului 4, București, respectiv zona Stadionului R. și în zona Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct și inculpații R.C., Z.I.

și G.D. În cursul anului 2007, se reține în rechizitoriu, inculpatul I.M., zis M. a procurat un autoturism de lux marca J.G.C., cu bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, respectiv inițiere, constituire și sprijinire a activității unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, menționate mai sus, autoturism pe care l-a înmatriculat fictiv, pe numele inculpatului R.C., zis R., cu scopul de a crea aparență de legalitate a provenienței sumei ce constituia prețul acestui bun și a ascunde adevăratul proprietar. Inculpatul a achiziționat imobilul situat în București, sector 3, conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august 2007, în urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, acești bani au fost obținuți prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.

În perioada 2007-2008, se mai reține în actul de sesizare a instanței, inculpatul I.M. a inițiat, constituit și sprijinit activitatea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane. În ceea ce îl privește pe inculpatul Z.I., M.P.

a dispus trimiterea sa în judecată pentru faptul că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a transportat importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la datele de 01 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării, a transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A. - nume de cod, respectiv către colaboratorul R.I.

- nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 2,5 kilograme de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 4 București, respectiv în zona stadionului R. și a Parcului C., la aceste fapte participând în mod direct și inculpații I.M., R.C. și G.D. În perioada 2007-2008, se reține în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat, inițiat și constituit de către inculpatul I.M. și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

Faptele inculpatului G.D. constau în aceea că în perioada 2007-2008 a participat la operațiuni de vânzare și a intermediat vânzarea unor importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, respectiv membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de 14 aprilie 2008, inculpatul a intermediat și a participat în mod direct la vânzarea către colaboratorul R.I. - nume de cod, cantitatea de aproximativ 1,5 kilograme de heroină, tranzacția efectuându-se pe raza sectorului 4 București, respectiv în zona Parcului C. În perioada 2007-2008, se reține de către M.P., inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat, inițiat și constituit de către inculpatul I.M.

și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane. M.P.

a sesizat instanța de fond și pentru inculpatul R.C., zis R., în ceea ce privește faptul că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept, în vederea vânzării, a participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea și a transportat, importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de 01 martie 2007, inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării, a transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A.

– nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 1 kilogram de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 4 București, respectiv în zona stadionului R. În perioada 2007-2008, se reține în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat, inițiat și constituit de către inculpatul I.M. și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

Faptele săvârșite de inculpatul B.C., zis P., constau în aceea că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea, a transportat importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la datele de 02 aprilie 2007 și 04 aprilie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului S.I. - nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 1,5 grame de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 3 București, respectiv în zona Pieței A.l.

și, respectiv, H.T. În perioada 2007-2008, se mai reține de către Parchet în actul de sesizare, inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane. Totodată, instanța de fond a fost sesizată cu faptele săvârșite de inculpatul M.C. care, conform rechizitoriului, constau în aceea că în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpații M.C.S., zis C., P.M., zis M. a lui B., C.V., I.N.

și alții, a deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare mai multor persoane, importante cantități de cocaină și comprimate MDMA – ecstasy (droguri de mare risc), introduse ilicit în România, fiind aduse din Spania și Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului acoperit I.V. - nume de cod, cantitatea totală de 10 grame cocaină, cu prețul de 110 euro/gram, tranzacții realizate la data de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2008 pe raza Municipiului București. În perioada 2007 (ulterior datei de 25 ianuarie 2007, data întocmirii rechizitoriului nr. 237/01P/2006) – 2008, inculpatul a deținut în vederea vânzării, a transportat și a vândut importante cantități de heroină mai multor persoane de pe raza Municipiului București.

În perioada 2007-2008, se reține de către M.P., inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat și, totodată, a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză. Prin sentința penală nr. 1024/F din 13 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, i-a condamnat pe inculpați la pedepse cu închisoare, aceștia urmând să execute: I.M. 15 ani închisoare, Z.I. 10 ani închisoare, G.D. 10 ani închisoare, R.C. 10 ani închisoare și M.C. 7 ani închisoare.

Pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești în fața instanței de fond și apoi în fața instanței de apel a fost verificată și menținută măsura arestării preventive succesiv, constatându-se de fiecare dată, că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat și prin încheierea din 8 aprilie 2010, în mod corect. Potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 parag.

1 lit. c) din C.E.D.O., ratificată prin Legea 30/1994, se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”. În raport de aceste reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

Dispunerea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia, trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților, respectiv, infracțiunea dedusă judecății este una gravă, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată recurenții inculpați (Hotărârea din 24 octombrie 2006, K. contra Poloniei), de participarea acestora la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din declarațiile martorilor audiați în cauză, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale.

Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru acești inculpați subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, H. contra Austriei). În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența C.E.D.O. care, în câteva cauze împotriva Franței (Cauza L., hotărârea din 26 iunie 2001), prin care a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște – prin gravitatea deosebită și prin reacția particulara a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008, Vrencev contra Serbiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, S. contra Regatului Unit, Hotărârea din 04 aprilie 2000 W. contra Poloniei, Hotărârea din 08 iunie 2004, H. contra Islandei). Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică. Menținerea stării de arest a inculpaților poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauza dedusă judecății, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați recurenții inculpați, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea inculpaților, Înalta Curte constată că recurenții inculpați prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică din România. Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a recurenților inculpați în prezent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor stalului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol sănătatea populației.

Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață și sănătate reprezintă valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice. În jurisprudența sa C.E.D.O.

a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei Hotărârea din 10noiembrie 1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să comită noi infracțiuni (M. împotriva Austriei) sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991 și H. împotriva Olandei, Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007). Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv, pericolul ca „acuzații” să tulbure ordinea publică.

Potrivit practicii C.E.D.O. (cauza L. contra Italiei sau N. contra Austriei) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. Ori, în această cauză, un asemenea interes este evident. Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, curtea a statuat că aceasta este data pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei). Curtea Europeană a avut în vedere și „comportamentul acuzatului”, cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (Decizia din 25 februarie 1993 în cauza D. contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a recurenților inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. Autoritățile judiciare au luat toate măsurile, desigur în raport și de complexitatea cauzei, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei. De altfel, așa cum se arăta, data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, C.E.D.O. a statuat că aceasta este data pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului. Ori, în cauză s-a pronunțat de instanța de fond o hotărâre de condamnare a inculpaților.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, evaluând și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, modul și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite, reacția publică deosebită declanșată datorită faptelor presupuse a fi comise de aceștia, starea de nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a inculpatului, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, astfel că privarea lor de libertate, în această fază a procesului penal, este necesară, punerea în libertate, prezentând, pentru aspectele mai sus prezentate, un pericol concret, actual și real pentru ordinea publică.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte constată că, în această fază a procesului penal, nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților inculpați. În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatul este actual și persistent, Curtea de Apel București, secția I penală, reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C.

și M.C. împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C. împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 44797/3/2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2010.