ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1573/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale de

față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2010, Curtea

de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților I.M., Z.I., R.C., M.C. și G.D. A respins ca nefondate cererile de

revocare a măsurii arestării preventive, înlocuire a măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Instanța a apreciat că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a inculpaților, conform art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143, art. 146 C.

proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recurs inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C.,

solicitând punerea în libertate, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Înalta Curte, examinând

recursurile declarate, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Prin rechizitoriul nr. 28/D/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.M., zis M., în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art.

37 alin. (1) lit. b) C. pen., inițiere și constituire a unui grup infracțional

organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă

prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen. și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 23 lit.

a), b și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; Z.I., în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare

risc, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.,

aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestuia

în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri

de mare risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.D., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în

formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., aderarea la un

grup infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul

săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare

risc, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.C., zis R., în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în

formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderarea la un grup infracțional

organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a

banilor, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

spălare a banilor faptă prevăzută de art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.C., zis P., în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare

risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderare la un grup

infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii

de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă

prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen. și inculpatul M.C., trimis in judecată în stare de

libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare

risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aderare la un grup

infracțional organizat și sprijinirea activității acestuia în scopul săvârșirii

de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă

prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen. Faptele săvârșite de către inculpatul I.M. au constat în

aceea că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a

participat la operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a vândut

importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții

efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite cu mai

multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup pe care

l-a inițiat și constituit, a cărui funcționare a sprijinit-o în continuare; la

date de 01 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut fără drept în

vederea vânzării, a intermediat vânzarea, a vândut colaboratorului C.A. – nume

de cod, respectiv colaboratorului R.I. – nume de cod, cantitatea totală de 2,5 kilograme heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza Sectorului 4, București, respectiv zona

Stadionului R. și în zona Parcului C., la aceste fapte participând în mod

direct și inculpații R.C., Z.I. și G.D.

În cursul anului 2007, se

reține în rechizitoriu, inculpatul I.M., zis M. a procurat un autoturism de lux

marca J.G.C., cu bani obținuți în urma săvârșirii infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri, respectiv inițiere, constituire și sprijinire a activității

unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave,

menționate mai sus, autoturism pe care l-a înmatriculat fictiv, pe numele

inculpatului R.C., zis R., cu scopul de a crea aparență de legalitate a

provenienței sumei ce constituia prețul acestui bun și a ascunde adevăratul

proprietar.

Inculpatul a achiziționat

imobilul situat în București, sector 3, conform contractului de

vânzare-cumpărare din 6 august 2007, cu suma de 90.000 euro, dreptul său de

proprietate fiind intabulat conform Dosarului nr. 967492 din 24 august 2007, în

urma cercetărilor efectuate stabilindu-se că, acești bani au fost obținuți prin

săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.

În perioada 2007-2008, se

mai reține în actul de sesizare a instanței, inculpatul I.M. a inițiat,

constituit și sprijinit activitatea unui grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare

risc și spălare a banilor, constând în cele prezentate mai sus, grup din care

fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză, precum și alte

persoane.

În ceea ce îl privește pe

inculpatul Z.I., M.P. a dispus trimiterea sa în judecată pentru faptul că în

perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a participat la

operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea, a transportat importante

cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în

principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe

persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a

aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la datele

de 01 martie 2007 și 14 aprilie 2008, inculpatul a deținut fără drept în

vederea vânzării, a transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A.

- nume de cod, respectiv către colaboratorul R.I. - nume de cod, cantitatea

totală de aproximativ 2,5 kilograme de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe

raza sectorului 4 București, respectiv în zona stadionului R. și a Parcului C.,

la aceste fapte participând în mod direct și inculpații I.M., R.C. și G.D.

În perioada 2007-2008, se

reține în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat,

inițiat și constituit de către inculpatul I.M. și totodată a sprijinit

activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în

cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați

cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

Faptele inculpatului G.D. constau

în aceea că în perioada 2007-2008 a participat la operațiuni de vânzare și a

intermediat vânzarea unor importante cantități de droguri de mare risc,

respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului

București, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, respectiv membri ai

aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui

funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de 14 aprilie 2008,

inculpatul a intermediat și a participat în mod direct la vânzarea către

colaboratorul R.I. - nume de cod, cantitatea de aproximativ 1,5 kilograme de heroină, tranzacția efectuându-se pe raza sectorului 4 București, respectiv în zona

Parcului C.

În perioada 2007-2008, se

reține de către M.P., inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat,

inițiat și constituit de către inculpatul I.M. și totodată a sprijinit

activitatea acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de

infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în

cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați

cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

M.P. a sesizat instanța de

fond și pentru inculpatul R.C., zis R., în ceea ce privește faptul că în

perioada 2007-2008 a deținut fără drept, în vederea vânzării, a participat la

operațiuni de vânzare, a intermediat vânzarea și a transportat, importante

cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în

principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună cu mai multe

persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a

aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la data de

01 martie 2007, inculpatul a deținut fără drept în vederea vânzării, a

transportat și a intermediat vânzarea către colaboratorul C.A. – nume de cod,

cantitatea totală de aproximativ 1 kilogram de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 4 București, respectiv în zona stadionului R.

În perioada 2007-2008, se

reține în rechizitoriu, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat,

inițiat și constituit de către inculpatul I.M. și totodată a sprijinit activitatea

acestui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave,

respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc și spălare a banilor, constând

în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și ceilalți inculpați

cercetați în prezenta cauză, precum și alte persoane.

Faptele săvârșite de

inculpatul B.C., zis P., constau în aceea că în perioada 2007-2008 a deținut fără drept în vederea vânzării, a vândut, a intermediat vânzarea, a transportat

importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții

efectuate în principal pe raza Municipiului București, fapte săvârșite împreună

cu mai multe persoane, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la

care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; în aceste împrejurări, la

datele de 02 aprilie 2007 și 04 aprilie 2007, inculpatul a vândut

colaboratorului S.I. - nume de cod, cantitatea totală de aproximativ 1,5 grame de heroină, tranzacțiile efectuându-se pe raza sectorului 3 București, respectiv în zona

Pieței A.l. și, respectiv, H.T.

În perioada 2007-2008, se

mai reține de către Parchet în actul de sesizare, inculpatul a aderat la un

grup infracțional organizat și totodată a sprijinit activitatea acestui grup

infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv

trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în cele prezentate mai sus,

grup din care fac parte și ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză,

precum și alte persoane.

Totodată, instanța de fond a

fost sesizată cu faptele săvârșite de inculpatul M.C. care, conform rechizitoriului,

constau în aceea că în perioada 2006 – 25 ianuarie 2007 inculpatul, în mod

repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu

inculpații M.C.S., zis C., P.M., zis M. a lui B., C.V., I.N. și alții, a

deținut în vederea vânzării, a intermediat vânzarea și a oferit spre vânzare

mai multor persoane, importante cantități de cocaină și comprimate MDMA – ecstasy

(droguri de mare risc), introduse ilicit în România, fiind aduse din Spania și

Olanda, împrejurări în care a vândut investigatorului acoperit I.V. - nume de

cod, cantitatea totală de 10 grame cocaină, cu prețul de 110 euro/gram,

tranzacții realizate la data de 23 iunie 2006 și 28 iunie 2008 pe raza

Municipiului București.

În perioada 2007 (ulterior

datei de 25 ianuarie 2007, data întocmirii rechizitoriului nr. 237/01P/2006) –

2008, inculpatul a deținut în vederea vânzării, a transportat și a vândut

importante cantități de heroină mai multor persoane de pe raza Municipiului

București.

În perioada 2007-2008, se

reține de către M.P., inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat și,

totodată, a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, în

scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de

mare risc, constând în cele prezentate mai sus, grup din care fac parte și

ceilalți inculpați cercetați în prezenta cauză.

Prin sentința penală nr. 1024/F

din 13 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, i-a condamnat pe

inculpați la pedepse cu închisoare, aceștia urmând să execute: I.M. 15 ani

închisoare, Z.I. 10 ani închisoare, G.D. 10 ani închisoare, R.C. 10 ani

închisoare și M.C. 7 ani închisoare.

Pe parcursul desfășurării

cercetării judecătorești în fața instanței de fond și apoi în fața instanței de

apel a fost verificată și menținută măsura arestării preventive succesiv,

constatându-se de fiecare dată, că temeiurile ce au fost avute în vedere la

luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, lucru constatat și prin încheierea din

8 aprilie 2010, în mod corect.

Potrivit art. 5 din C.E.D.O.

și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de

libertate, totuși de la această regulă generală sunt înscrise și excepții.

În art. 5 parag. 1 lit. c)

din C.E.D.O., ratificată prin Legea 30/1994, se prevede că „se exceptează de la

dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau

reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau

când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când

există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”.

În raport de aceste

reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de

arestarea preventivă, s-a stipulat că privarea de libertate trebuie să se

realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația

fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii

prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile

constituționale.

Dispunerea măsurii arestării

preventive, cât și menținerea acesteia, trebuie să se facă cu respectarea

dispozițiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate

dovedirii interesului superior pe care îl reliefează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat, în mod justificat, că

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților,

respectiv, infracțiunea dedusă judecății este una gravă, fiind sancționată cu

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului

în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În raport de gravitatea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată recurenții inculpați

(Hotărârea din 24 octombrie 2006, K. contra Poloniei), de participarea acestora

la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din

declarațiile martorilor audiați în cauză, de frecvența infracțiunilor de

același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale. Curtea

constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru

acești inculpați subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului

preventiv (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, H. contra

Austriei).

În aprecierea persistenței

pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților

inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect

prin jurisprudența C.E.D.O. care, în câteva cauze împotriva Franței (Cauza L.,

hotărârea din 26 iunie 2001), prin care a statuat că în măsura în care dreptul

național o recunoaște – prin gravitatea deosebită și prin reacția particulara a

opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o „tulburare a societății” de

natură să justifice o detenție preventivă.

Este adevărat că privarea de

libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât

atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și

apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar

impune detenția preventivă (Hotărârea din data de 23 august 2008, Vrencev

contra Serbiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2008, S. contra Regatului Unit,

Hotărârea din 04 aprilie 2000 W. contra Poloniei, Hotărârea din 08 iunie 2004,

H. contra Islandei).

Apărarea ordinii publice,

este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că

punerea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică.

Menținerea stării de arest a

inculpaților poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei

necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de

nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauza dedusă judecății,

în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați recurenții

inculpați, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de

modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea inculpaților,

Înalta Curte constată că recurenții inculpați prezintă un pericol concret și

actual pentru ordinea publică din România.

Înalta Curte apreciază că

lăsarea în libertate a recurenților inculpați în prezent ar genera creșterea

sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la

scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor

stalului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație

penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să

descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol sănătatea populației.

Într-o societate democratică

dreptul oricărei persoane la viață și sănătate reprezintă valori fundamentale

care trebuie protejate.

În acest context, neluarea

sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile

în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în

încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii

opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu

principiile unei societăți democratice.

În jurisprudența sa C.E.D.O.

a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur

menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:

pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei Hotărârea din 10noiembrie

1969), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea

justiției (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968), riscul să

comită noi infracțiuni (M. împotriva Austriei) sau să tulbure ordinea publică

(L. împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991 și H. împotriva Olandei,

Hotărârea nr. 43701 din 05 iulie 2007).

Curtea constată că, în

raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este îndeplinită una dintre

aceste condiții, respectiv, pericolul ca „acuzații” să tulbure ordinea publică.

Potrivit practicii C.E.D.O. (cauza

L. contra Italiei sau N. contra Austriei) detenția preventivă poate fi

justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes

public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o

pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de

libertate.

Ori, în această cauză, un

asemenea interes este evident.

Cât privește data

finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul

„termenului rezonabil”, curtea a statuat că aceasta este data pronunțării

instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului (decizia din 27 iunie

1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în

vedere și „comportamentul acuzatului”, cerând ca acesta să coopereze activ cu

autoritățile judiciare (Decizia din 25 februarie 1993 în cauza D. contra

Franței).

Aplicând aceste principii la

speța de față, durata arestării preventive a recurenților inculpați nu poate fi

apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 5

parag. 3 din C.E.D.O.

Autoritățile judiciare au

luat toate măsurile, desigur în raport și de complexitatea cauzei, pentru

soluționarea cu celeritate a cauzei.

De altfel, așa cum se arăta,

data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru

calculul „termenului rezonabil”, C.E.D.O. a statuat că aceasta este data

pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului.

Ori, în cauză s-a pronunțat

de instanța de fond o hotărâre de condamnare a inculpaților.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, evaluând și gravitatea infracțiunilor pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, modul

și circumstanțele în care se presupune că au fost săvârșite, reacția publică deosebită

declanșată datorită faptelor presupuse a fi comise de aceștia, starea de

nesiguranță care ar putea fi generată de punerea în libertate a inculpatului,

constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv

subzistă, astfel că privarea lor de libertate, în această fază a procesului

penal, este necesară, punerea în libertate, prezentând, pentru aspectele mai

sus prezentate, un pericol concret, actual și real pentru ordinea publică.

Pentru aceleași considerente,

Înalta Curte constată că, în această fază a procesului penal, nu se impune

luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților

inculpați.

În speță, Înalta Curte

constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă

inculpatul este actual și persistent, Curtea de Apel București, secția I penală,

reținând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C. împotriva încheierii din

8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 44797/3/2008.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga pe recurenții inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpații I.M., Z.I., G.D., R.C. și M.C. împotriva încheierii din

8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 44797/3/2008.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 aprilie 2010.