ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 242 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea formulată de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei și s-au recunoscut efectele sentinței penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secțiunea a III-a, prin care numitul T.G., a fost condamnat, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) și (5) C. pen., spaniol, cu corespondența în art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.

român; s-a dispus transferarea condamnatului, care și-a exprimat acordul în acest sens, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare. S-a constatat că numitul T.G. a fost arestat preventiv în perioada 9 august 2004 - 16 august 2005 și a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006; s-a dedus perioada arestului preventiv și cea executată din pedeapsă la zi, 8 octombrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 16 iulie 2008 a procurorului general al parchetului de pe lângă această instanță s-a dispus sesizarea în vederea recunoașterii sentinței penale nr. 84/2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 25 din Madrid și a sentinței penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secțiunea a III-a și a punerii lor în executare cu privire la condamnatul T.G., potrivit dispozițiilor art. 145 și următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentințele penale nr. 84/2005 pronunțată de Judecătoria Penală nr. 25 din Madrid și nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, Secțiunea III, inculpatul T.G., cetățean român, a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru excrocherie (art. 248 și 249 în legătură cu art. 74 C. pen. spaniol) și falsificare de documente oficiale [(art. 392 în legătură cu art. 390 alin. (1) și (2) și art. 74 C. pen. spaniol)] și, respectiv, la 4 ani închisoare pentru agresiune sexuală [ (art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) și (5) C. pen. spaniol)].

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, față de adresa transmisă la 20 august 2008 de autoritățile spaniole să se dispună recunoașterea doar a sentinței penale nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga și transferarea condamnatului T. G. pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, întrucât acesta a executat deja în Spania pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 84/2005 pronunțată de Judecătoria din Madrid. Instanțele spaniole au reținut, în fapt că, în perioada 2001 - 2002, împreună cu alte persoane, numitul T.G.

a organizat licitații pe internet având ca obiect articole informatice, electronice și de telefonie mobilă, pe care, după ce încasa prețul, nu le mai expedia (prima condamnare), precum și că, în seara zilei de 9 august 2004, aflându-se în locuința unui alt cetățean român, în Malaga, a amenințat-o cu un cuțit pe partea vătămată A.C.E., încercând să întrețină cu aceasta relații sexuale fără consimțământul ei. Examinând înscrisurile transmise, instanța de fond a reținut că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, cu modificările ulterioare și C.E. asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg - 1983), în sensul că hotărârile pronunțate în cauză sunt definitive și executorii iar faptele sunt sancționate în legislațiile ambelor țări [(art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenție)].

Totodată, s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 538 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Provincial din Malaga, art. 178 raportat la art. 180 alin. (1) și (5) C. pen. spaniol, își are corespondent în prevederile art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. român. Pe de altă parte, condamnatul, care își execută pedeapsa penitenciarul Soria din Spania și-a exprimat și în fața autorităților spaniole și printr-o petiție aflată la dosarul cauzei dorința de a fi transferat în România și de executa într-un penitenciar din țară restul de pedeapsă.

Așa fiind, instanța de fond a admis sesizarea și, recunoscând efectele hotărârii judecătorești menționate, a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, constatând, totodată, că persoana în cauză a fost arestată preventiv în perioada 9 august 2004 - 16 august 2005 și a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006, urmând a se deduce perioada executată la zi. B. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea acesteia întrucât instanța de fond nu a dedus corect durata arestului preventiv pe care persoana condamnată l-a executat din pedeapsa ce a fost recunoscută în prezenta cauză.

Astfel, perioadele în care persoana transferabilă a fost încarcerată sunt: 9 august 2004 - 16 iunie 2005, precum și de la 29 octombrie 2006 la zi. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat. Instanța de fond a admis sesizarea și, recunoscând efectele hotărârii judecătorești menționate, a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, constatând, totodată, că persoana în cauză a fost arestată preventiv de la 9 august 2004 la 16 august 2005 și a început executarea pedepsei la 29 octombrie 2006, perioade ce au fost deduse din pedeapsa ce a fost recunoscută.

Sub acest ultim aspect, instanța de fond nu a observat contradicția dintre relațiile furnizate de Ministerul Justiției din Spania și cele provenind de la Tribunalul Provincial din Malaga în sensul că executarea pedepsei a început la data de 17 iunie 2005, ce a fost data de final a arestului preventiv în cealaltă cauză penală, reținând în mod greșit data de 16 august 2005. Ca atare, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa în parte hotărârea recurată și va deduce durata arestului preventiv, conform dispozitivului prezentei hotărâri. Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 242 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe condamnatul persoană transferabilă T.G. Casează în parte sentința recurată și rejudecând: Deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului persoană transferabilă T.G. prin sentința penală nr. 538 din 28 septembrie 2005 de către Tribunalul din Malaga și recunoscută prin sentința recurată, durata executată de la 09 august 2004 la 16 iunie 2005, precum și din 29 octombrie 2006 la 28 ianuarie 2009. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.