ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 975 din 23 iunie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.I.,

B.D., P.I.C., S.C., D.S., G.M., ș.a., împotriva sentinței nr. 81/CA din

26 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și

de contencios administrativ.

Invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei susmenționate

au formulat cerere de revizuire recurenții, susținând că aceasta

este potrivnică deciziilor nr. 605 din 22 mai 2008 și nr.92 din 22

ianuarie 2009 ale Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere (…)

dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe

de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea este, așadar, o cale

extraordinară de atac, de retractare, care potrivit prevederilor legale

citate, poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și

hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă

fondul.

Evocarea fondului de către instanța

de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța

de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor

administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea

unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța

de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății.

Or, în cauza de față, prin

decizia pronunțată de instanța de recurs, a cărei revizuire

se solicită, a fost respins recursul formulat împotriva hotărârii instanței

de fond atacate, aceasta fiind menținută ca legală și

temeinică, astfel încât nu este îndeplinită condiția

evocării fondului.

Pe de altă parte, dispozițiile

legale mai sus citate, invocate de revizuenți drept temei al cererii lor, reglementează

posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Rațiunea reglementării

acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect,

aceeași cauză și aceleași părți. Într-o asemenea

situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a

faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi

este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența

hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei

hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În cauza de față, se

constată, însă, că hotărârile invocate de revizuenți nu

întrunesc condițiile de mai sus, în speță neaflându-ne în

prezența triplei identități de cauză, obiect și

părți.

Pentru considerentele arătate, cererea

de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.I., B.D., P.I.C., S.C., D.S., ș.a., împotriva deciziei

nr. 975 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.