ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 975 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.I., B.D., P.I.C., S.C., D.S., G.M., ș.a., împotriva sentinței nr. 81/CA din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ. Invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei susmenționate au formulat cerere de revizuire recurenții, susținând că aceasta este potrivnică deciziilor nr. 605 din 22 mai 2008 și nr.92 din 22 ianuarie 2009 ale Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Revizuirea este, așadar, o cale extraordinară de atac, de retractare, care potrivit prevederilor legale citate, poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, în cauza de față, prin decizia pronunțată de instanța de recurs, a cărei revizuire se solicită, a fost respins recursul formulat împotriva hotărârii instanței de fond atacate, aceasta fiind menținută ca legală și temeinică, astfel încât nu este îndeplinită condiția evocării fondului.

Pe de altă parte, dispozițiile legale mai sus citate, invocate de revizuenți drept temei al cererii lor, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Într-o asemenea situație, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În cauza de față, se constată, însă, că hotărârile invocate de revizuenți nu întrunesc condițiile de mai sus, în speță neaflându-ne în prezența triplei identități de cauză, obiect și părți. Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.I., B.D., P.I.C., S.C., D.S., ș.a., împotriva deciziei nr. 975 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.