ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3955/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4740 din 30 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.C. împotriva sentinței nr. 7 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că instanța fondului în mod corect a apreciat că actele de urmărire penală nu intră în competența instanțelor de contencios administrativ, controlul acestora fiind reglementat prin normele de procedură penală. Împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A.C., invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.

Cererea de revizuire este inadmisibilă. Potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Legea prevede, așadar - cu caracter limitativ - două categorii de hotărâri judecătorești care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Rezultă, deci, că hotărârile aparținând celei de-a doua categorii, cum este cazul în speță, pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluția instanței de recurs a fost pronunțată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său.

Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Cum, în cauza de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a respins calea de atac formulată împotriva hotărârii instanței de fond vizate, aceasta fiind menținută ca legală și temeinică, condiția evocării fondului nu este îndeplinită, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Pe de altă parte, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. In speță, însă, revizuentul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de textul legal susmenționat iar, cum acest text este de strictă interpretare, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de A.C. împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.