ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3955/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3955/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia nr. 4740 din 30 octombrie 2009, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca nefondat,
recursul declarat de A.C.
împotriva sentinței nr. 7 din 6 ianuarie
2009 a Curții de Apel București,
secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că
instanța fondului în mod corect a apreciat că actele de urmărire penală nu
intră în competența instanțelor de contencios administrativ, controlul acestora
fiind reglementat prin normele de procedură penală.
Împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a
formulat
cerere de revizuire A.C., invocând
netemeinicia și nelegalitatea
acesteia.
Cererea de revizuire este
inadmisibilă.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi supuse
revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,
precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Legea prevede, așadar - cu
caracter limitativ - două categorii de hotărâri
judecătorești care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care
este
revizuirea, după cum urmează: a)
hotărârile rămase definitive în instanța de apel
sau prin neapelare și
b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, deci, că hotărârile aparținând celei de-a
doua categorii, cum este cazul în speță, pot fi supuse revizuirii numai în
cazurile în care soluția instanței de recurs a fost pronunțată în urma
examinării cauzei sub aspectul fondului său.
Evocarea fondului de către instanța de recurs
presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar
să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să
conducă la stabilirea unei alte
situații de
fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții
legale
la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare
raportului juridic dedus judecății.
Cum, în cauza de față, prin
decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de
recurs a respins calea de atac formulată împotriva
hotărârii instanței de fond vizate, aceasta fiind menținută ca legală și
temeinică, condiția evocării fondului nu este îndeplinită, astfel încât cererea
de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, revizuirea este o cale
extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată
fiind expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
In speță, însă, revizuentul nu invocă niciunul din
cazurile prevăzute de textul legal susmenționat iar, cum acest text este de
strictă interpretare, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.C.
împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 septembrie 2010.