ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2010

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 4147 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței nr. 87/ CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, investită cu soluționarea recursului declarat de pârâtă, a reținut că obiectul acțiunii introductive îl constituie cererea reclamantului M.I. de anulare a Deciziei nr. 829/2008 emisă de C.N.P.A.S. și de repunere a reclamantului în funcția deținută. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de C.N.P.A.S., a constatat că excepțiile invocate de recurentă privind netimbrarea, excepția de prematuritate, de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, reiterate prin motivele de recurs, sunt neîntemeiate și în mod corect au fost respinse de instanța de fond.

Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar a constatat că decizia ce face obiectul acțiunii judiciare nu cuprinde motivarea în fapt, constând în descrierea abaterii disciplinare, iar trimiterea la raportul Comisiei de Disciplină nu poate suplini lipsa mențiunilor din decizia atacată, privind descrierea și a interpretarea faptelor ce constituie abatere disciplinară și care ar justifica aplicarea sancțiunii. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire C.N.P.D.A.S., criticând decizia pronunțată și indicând ca motiv de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, recurenta a arătat că există contrarietate de hotărâri, între Decizia nr. 4147/2009 și Decizia nr. 425/2010 pronunțate de Înalta Curte într-o cauză cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți și a solicitat anularea Deciziei nr. 4147/2009 ca fiind nelegală și netemeinică.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. Motivele cererii formulate au arătat că instanțele, de fond și recurs, în mod greșit au considerat că Decizia nr. 829 din 31 octombrie 2008 este nelegală, întrucât actul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Astfel, s-a arătat că motivele, pe fondul cererii de chemare în judecată sunt neîntemeiate și s-a susținut legalitatea actului administrativ atacat. Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Cap. II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din textul menționat rezultă că, pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume aceea că asemenea hotărâri pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai dacă prin recurs se evocă fondul cauzei, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, potrivit acestui text legal, coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., o instanță de recurs evocă fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate în cauză de instanța de fond, precum și temeiurile de drept existente, schimbând situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost casată ori modificată, pronunțând o soluție proprie și diferită de cea dată anterior în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, prin Decizia nr. 4147/2009 Înalta Curte a menținut soluția dată de instanța de fond, astfel încât decizia pronunțată în recurs nu îndeplinește condiția impusă de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Analizând și motivul privind contrarietatea de hotărâri, Înalta Curte a procedat la verificarea hotărârilor enunțate ca fiind contradictorii și a constatat că prin sentința nr. 87/ CA din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4147/2009 a Înaltei Curți a fost anulată Decizia C.N.P.A.S.

nr. 829 din 31 octombrie 2008 și s-a dispus reintegrarea reclamantului M.I. în funcția publică de conducere de director executiv al C.J.P. Alba, precum și plata către acesta a sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 139/F/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți, a fost respinsă acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Ordinului din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.S., precum și cererea de suspendare a acestui ordin. Or, din analiza celor două hotărâri, invocate ca fiind contradictorii, rezultă că obiectul pricinii nu a fost identic, situație în care Înalta Curte a constatat că nici sub acest aspect nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Este evident că atunci când se solicită revizuirea pentru contrarietate de hotărâri se are în vedere întotdeauna anularea celei din urmă hotărâri potrivnice, care ar fi pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Acesta este unicul sens al textului de lege arătat. Or, revizuenta este într-o eroare deplină când solicită anularea primei hotărâri definitive și irevocabile, pentru care nu există autoritatea de lucru judecat, dar a cărei soluție o nemulțumește pe deplin. Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.N.P.D.A.S. împotriva Deciziei nr. 4147 din 7 octombrie 2009 a Înaltei Curți de, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.