ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2010

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 4147 din 7 octombrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul

declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței nr. 87/ CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța, investită cu soluționarea recursului declarat de

pârâtă, a reținut că obiectul acțiunii introductive îl constituie cererea

reclamantului M.I. de anulare a Deciziei nr. 829/2008 emisă de C.N.P.A.S. și de

repunere a reclamantului în funcția deținută.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea recursului declarat de C.N.P.A.S., a constatat că

excepțiile invocate de recurentă privind netimbrarea, excepția de prematuritate,

de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, reiterate

prin motivele de recurs, sunt neîntemeiate și în mod corect au fost respinse de

instanța de fond.

Pe fondul cauzei, instanța

de control judiciar a constatat că decizia ce face obiectul acțiunii judiciare

nu cuprinde motivarea în fapt, constând în descrierea abaterii disciplinare,

iar trimiterea la raportul Comisiei de Disciplină nu poate suplini lipsa

mențiunilor din decizia atacată, privind descrierea și a interpretarea faptelor

ce constituie abatere disciplinară și care ar justifica aplicarea sancțiunii.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuire C.N.P.D.A.S., criticând decizia pronunțată

și indicând ca motiv de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a

arătat că există contrarietate de hotărâri, între Decizia nr. 4147/2009 și Decizia

nr. 425/2010 pronunțate de Înalta Curte într-o cauză cu același obiect, aceeași

cauză și între aceleași părți și a solicitat anularea Deciziei nr. 4147/2009 ca

fiind nelegală și netemeinică.

De asemenea, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Motivele cererii

formulate au arătat că instanțele, de fond și recurs, în mod greșit au

considerat că Decizia nr. 829 din 31 octombrie 2008 este nelegală, întrucât

actul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 77 alin. (3) lit. d)

din Legea nr. 188/1999. Astfel, s-a arătat că motivele, pe fondul cererii de

chemare în judecată sunt neîntemeiate și s-a susținut legalitatea actului

administrativ atacat.

Înalta Curte sesizată

cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este

inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Codul de procedură

civilă reglementează în Titlul V- Cap. II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328),

cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.

322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la

îndeplinire; dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Din textul menționat

rezultă că, pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a

impus o condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume

aceea că asemenea hotărâri pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai dacă

prin recurs se evocă fondul cauzei, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit

acestui text legal, coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., o

instanță de recurs evocă fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate

în cauză de instanța de fond, precum și temeiurile de drept existente,

schimbând situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost casată

ori modificată, pronunțând o soluție proprie și diferită de cea dată anterior

în cauză.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, prin Decizia

nr. 4147/2009 Înalta Curte a menținut soluția dată de instanța de fond, astfel

încât decizia pronunțată în recurs nu îndeplinește condiția impusă de

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de

admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei

atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de

revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Analizând și motivul

privind contrarietatea de hotărâri, Înalta Curte a procedat la verificarea

hotărârilor enunțate ca fiind contradictorii și a constatat că prin sentința nr.

87/ CA din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, rămasă

definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4147/2009 a Înaltei Curți a fost

anulată Decizia C.N.P.A.S. nr. 829 din 31 octombrie 2008 și s-a dispus

reintegrarea reclamantului M.I. în funcția publică de conducere de director

executiv al C.J.P. Alba, precum și plata către acesta a sumei de 1.190 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 139/F/CA/2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți, a fost respinsă

acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Ordinului din 23 aprilie 2009

emis de C.N.P.A.S., precum și cererea de suspendare a acestui ordin.

Or, din analiza celor

două hotărâri, invocate ca fiind contradictorii, rezultă că obiectul pricinii

nu a fost identic, situație în care Înalta Curte a constatat că nici sub acest

aspect nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Este evident că atunci

când se solicită revizuirea pentru contrarietate de hotărâri se are în vedere

întotdeauna anularea celei din urmă hotărâri potrivnice, care ar fi pronunțată

cu încălcarea autorității de lucru judecat. Acesta este unicul sens al textului

de lege arătat.

Or, revizuenta este

într-o eroare deplină când solicită anularea primei hotărâri definitive și

irevocabile, pentru care nu există autoritatea de lucru judecat, dar a cărei

soluție o nemulțumește pe deplin.

Văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire

formulată de C.N.P.D.A.S. împotriva Deciziei nr. 4147 din 7 octombrie 2009 a

Înaltei Curți de, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.