ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 425 din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 09 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că susținerea reclamantului în sensul că nu și-a putut formula apărarea nu poate fi primită, întrucât acesta, legal citat a fost prezent și asistat în instanță de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea cauzei la a doua strigare, tocmai pentru a studia conținutul întâmpinării și a putea răspunde la excepțiile invocate.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, instanța a reținut că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii, ca inadmisibilă. Susținerea recurentului potrivit căreia adresa din 12 mai 2009 ar constitui dovada îndeplinirii procedurii prealabile nu a fost reținută de instanță, deoarece prin această cerere reclamantul solicita trecerea pe funcția publică de execuție de consilier clasa I și nicidecum nu privește anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Județeană de Pensii Alba.

Constatând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a dispus respingerea acesteia, ca inadmisibilă. Împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul M.I., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare declarate, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului, urmat de casarea sentinței civile nr. 139/F/CA din 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și admiterea acțiunii reclamantului.

cu consecința reintegrării acestuia în funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii Alba începând cu data de 23 mai 2009. Revizuentul a învederat, prin motivele căii de atac, că în raport de data pronunțării deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au intervenit modificări legislative de natură să influențeze soluția dată în cauză, precum și înscrisuri omise a fi depuse în completarea dosarului. Reclamantul M.I. a arătat că Ordinul nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale București este nul de drept, având în vedere Deciziile Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2010 și nr. 1629 din 03 decembrie 2009 prin care au fost declarate neconstituționale atât O.U.G.

nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009, dar și faptul că nu s-a respectat termenul de preaviz prevăzut de lege (30 de zile calendaristice), conform prevederilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece la data emiterii respectivului ordin revizuentul era pe funcția publică de execuție, conform Ordinului nr. 829 din 31 octombrie 2010 al Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale București. Revizuentul a mai precizat că s-a conformat și cerințelor art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formulând în termenul legal de 6 luni de la emiterea ordinului plângere prealabilă, la care a primit răspuns prin adresa din 10 februarie 2010 a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

Reclamantul M.I. nu a motivat în drept cererea de revizuire. În cauză a formulat întâmpinare intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de reclamantul M.I. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Potrivit prevederilor art. 317 C. proc.

civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții,

incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. în cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.

De asemenea, în condițiile art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată”, iar „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Este incontestabil, în raport de modul de formulare al frazei introductive a art. 322 C. proc. civ., că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

O astfel de situație nu se întâlnește însă, în mod evident, atunci când instanța de recurs - cum este situația în cauză - respinge ca nefondat recursul declarat de una din părți împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. În aceste condiții, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac extraordinare de retractare declarate împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.I., împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.