ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 425 din 28 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 09 iunie 2009

a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de recurs a reținut că susținerea reclamantului în sensul că nu

și-a putut formula apărarea nu poate fi primită, întrucât acesta, legal citat a

fost prezent și asistat în instanță de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea

cauzei la a doua strigare, tocmai pentru a studia conținutul întâmpinării și a putea

răspunde la excepțiile invocate.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs, instanța a reținut că parcurgerea procedurii administrative

prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși

exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării

acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.

Susținerea recurentului

potrivit căreia adresa din 12 mai 2009 ar constitui dovada îndeplinirii procedurii

prealabile nu a fost reținută de instanță, deoarece prin această cerere reclamantul

solicita trecerea pe funcția publică de execuție de consilier clasa I și nicidecum

nu privește anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Județeană

de Pensii Alba.

Constatând că reclamantul

nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a

admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a dispus respingerea

acesteia, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei

nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul M.I., prin care

s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare declarate, desființarea

deciziei atacate și rejudecarea recursului, urmat de casarea sentinței civile

nr. 139/F/CA din 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, și admiterea acțiunii reclamantului. cu consecința reintegrării

acestuia în funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene

de Pensii Alba începând cu data de 23 mai 2009.

Revizuentul a învederat,

prin motivele căii de atac, că în raport de data pronunțării deciziei nr. 425 din

28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, au intervenit modificări legislative de natură să influențeze soluția

dată în cauză, precum și înscrisuri omise a fi depuse în completarea dosarului.

Reclamantul M.I. a arătat

că Ordinul nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și Asigurări

Sociale București este nul de drept, având în vedere Deciziile Curții Constituționale

nr. 1257 din 07 octombrie 2010 și nr. 1629 din 03 decembrie 2009 prin care au fost

declarate neconstituționale atât O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009,

dar și faptul că nu s-a respectat termenul de preaviz prevăzut de lege (30 de zile

calendaristice), conform prevederilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

deoarece la data emiterii respectivului ordin revizuentul era pe funcția publică

de execuție, conform Ordinului nr. 829 din 31 octombrie 2010 al Casei Naționale

de Pensii și Asigurări Sociale București. Revizuentul a mai precizat că s-a conformat

și cerințelor art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, formulând în termenul legal de 6 luni de la emiterea

ordinului plângere prealabilă, la care a primit răspuns prin adresa din 10 februarie

2010 a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

Reclamantul M.I. nu a

motivat în drept cererea de revizuire.

În cauză a formulat întâmpinare

intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București,

prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată

de reclamantul M.I.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Potrivit prevederilor

art. 317 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul

hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii

nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte

la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină

sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în

urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea

funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de

drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub

curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați

să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile

potrivnice sunt date de instanțe de recurs. în cazul când una dintre instanțe este

Curtea Supremă de Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;

instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. 9. dacă Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei

încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii

pronunțate”.

De asemenea, în condițiile

art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se judecă potrivit

dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată”, iar „Dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Este incontestabil, în

raport de modul de formulare al frazei introductive a art. 322 C. proc. civ., că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică

fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele

de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de

fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății. O astfel de situație nu se întâlnește însă,

în mod evident, atunci când instanța de recurs - cum este situația în cauză - respinge

ca nefondat recursul declarat de una din părți împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță.

În aceste condiții, constatând

că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru exercitarea

căii de atac extraordinare de retractare declarate împotriva deciziei nr. 425 din

28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul

M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de M.I., împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2010.