ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.I. a chemat în

judecată Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta

să dispună anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

suspendarea acestui ordin până la rămânerea irevocabilă a

hotărârii ce se va pronunța și obligarea pârâtei la cheltuieli

de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că ocupa funcția de director executiv în cadrul Casei

Județene de Pensii Alba din luna martie 2005, funcție ocupată

prin concurs, însă prin Ordinul nr. 431/2009 i s-a comunicat că

funcția publică pe care o deținea s-a desființat prin

O.U.G. nr. 37/2009 și că i se acordă un preaviz de 30 de zile de

la expirarea căreia este eliberat din funcția publică

deținută.

A mai arătat că măsura

dispusă este nelegală, deoarece prin O.U.G. nr. 37/2009 nu s-a

desființat postul deținut, ci s-a schimbat numai denumirea postului

fiind menținute toate atribuțiile prevăzute de Legea nr.

188/1999.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția netimbrării cererii și excepția

prematurității acesteia, pe considerentul că reclamantul nu s-a

adresat cu plângere prealabilă pârâtei în vederea revocării actului

atacat.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

139/F din 9 iunie 2009 a respins excepția netimbrării cererii, a

admis excepția inadmisibilității acesteia și în

consecință a respins acțiunea formulată de reclamant.

Totodată, a respins cererea de

suspendare a Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că sub aspectul

taxării, în cauză sunt aplicabile dispozițiile în materia

conflictelor de drepturi care conform Legii nr. 146/1997 sunt scutite de plata

taxei de timbru.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii s-a reținut că aceasta este

întemeiată, întrucât măsura eliberării din funcția

publică constituie o modalitate de încetare a raportului de serviciu,

conform art. 97 din Legea nr. 188/1999 situație în care era obligatorie

procedura recursului grațios prevăzut la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

reclamantul M.I.

Recurentul a susținut, în

esență, că instanța de fond a judecat pricina cu

încălcarea principiilor contradictorialității și a

dreptului la apărare, întrucât a soluționat litigiul la primul termen

de judecată, fără a-i da posibilitatea să depună concluzii

scrise și fără a intra în cercetarea fondului litigiului.

S-a mai susținut, de către

recurent, că plângerea împotriva actului administrativ s-a depus

înăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, la Curtea de Apel Alba Iulia în loc să o depună

la organul emitent – C.N.P.A.S., însă, pentru a nu-i îngrădi dreptul

de apărare, Curtea de Apel avea posibilitatea trimiterii contestației

la organul jurisdicțional competent, pentru soluționarea plângerii

prealabile.

Recurentul a mai susținut că,

nemulțumit fiind de actul contestat, s-a adresat organului emitent al

actului cu adresa nr. 406 din 12 mai 2009, în termen legal, pentru acoperirea

procedurii prealabile, adresa putând fi considerată drept procedură

prealabilă.

Cu privire la actul administrativ

contestat, recurentul a susținut că acesta este netemeinic și

nelegal, întrucât îl înlătură din funcția publică

ocupată, sub aparența înființării unei funcții noi,

nefiind stabilite pentru acesta, alte atribuții ori

responsabilități, activitățile pe care le va

desfășura directorul coordonator fiind tot cele care implică, în

sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de

putere publică.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, susținerea reclamantului în

sensul că nu și-a putut formulat apărarea nu poate fi

primită, întrucât acesta, legal citat a fost prezent și asistat în

instanță de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea cauzei la a

doua strigare, tocmai pentru a studia conținutul întâmpinării și

a putea răspunde la excepțiile invocate.

Cât privește ce de-al doilea motiv

de recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o

condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează

însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios

administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ

fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Susținerea recurentului potrivit

căreia adresa nr. 1060 DDP din 12 mai 2009 ar constitui dovada

îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi primită de

instanță, deoarece prin această cerere reclamantul solicita

trecerea pe funcția publică de execuție, de consilier clasa I

și nicidecum nu privește anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie

2009 emis de Casa Județeană de Pensii Alba.

În acest sens, instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanței, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să

solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la

comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Cum reclamantul nu a parcurs procedura

prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004, în mod corect instanța de fond a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și în consecință a

dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.I.

împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.