ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, suspendarea acestui ordin până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că ocupa funcția de director executiv în cadrul Casei Județene de Pensii Alba din luna martie 2005, funcție ocupată prin concurs, însă prin Ordinul nr. 431/2009 i s-a comunicat că funcția publică pe care o deținea s-a desființat prin O.U.G.

nr. 37/2009 și că i se acordă un preaviz de 30 de zile de la expirarea căreia este eliberat din funcția publică deținută. A mai arătat că măsura dispusă este nelegală, deoarece prin O.U.G. nr. 37/2009 nu s-a desființat postul deținut, ci s-a schimbat numai denumirea postului fiind menținute toate atribuțiile prevăzute de Legea nr. 188/1999. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția netimbrării cererii și excepția prematurității acesteia, pe considerentul că reclamantul nu s-a adresat cu plângere prealabilă pârâtei în vederea revocării actului atacat. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 139/F din 9 iunie 2009 a respins excepția netimbrării cererii, a admis excepția inadmisibilității acesteia și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamant.

Totodată, a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că sub aspectul taxării, în cauză sunt aplicabile dispozițiile în materia conflictelor de drepturi care conform Legii nr. 146/1997 sunt scutite de plata taxei de timbru. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii s-a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât măsura eliberării din funcția publică constituie o modalitate de încetare a raportului de serviciu, conform art. 97 din Legea nr. 188/1999 situație în care era obligatorie procedura recursului grațios prevăzut la art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.I.

Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a judecat pricina cu încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, întrucât a soluționat litigiul la primul termen de judecată, fără a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise și fără a intra în cercetarea fondului litigiului. S-a mai susținut, de către recurent, că plângerea împotriva actului administrativ s-a depus înăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la Curtea de Apel Alba Iulia în loc să o depună la organul emitent – C.N.P.A.S., însă, pentru a nu-i îngrădi dreptul de apărare, Curtea de Apel avea posibilitatea trimiterii contestației la organul jurisdicțional competent, pentru soluționarea plângerii prealabile.

Recurentul a mai susținut că, nemulțumit fiind de actul contestat, s-a adresat organului emitent al actului cu adresa nr. 406 din 12 mai 2009, în termen legal, pentru acoperirea procedurii prealabile, adresa putând fi considerată drept procedură prealabilă. Cu privire la actul administrativ contestat, recurentul a susținut că acesta este netemeinic și nelegal, întrucât îl înlătură din funcția publică ocupată, sub aparența înființării unei funcții noi, nefiind stabilite pentru acesta, alte atribuții ori responsabilități, activitățile pe care le va desfășura directorul coordonator fiind tot cele care implică, în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de putere publică.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, susținerea reclamantului în sensul că nu și-a putut formulat apărarea nu poate fi primită, întrucât acesta, legal citat a fost prezent și asistat în instanță de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea cauzei la a doua strigare, tocmai pentru a studia conținutul întâmpinării și a putea răspunde la excepțiile invocate. Cât privește ce de-al doilea motiv de recurs, parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Susținerea recurentului potrivit căreia adresa nr. 1060 DDP din 12 mai 2009 ar constitui dovada îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi primită de instanță, deoarece prin această cerere reclamantul solicita trecerea pe funcția publică de execuție, de consilier clasa I și nicidecum nu privește anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Județeană de Pensii Alba. În acest sens, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, anterior sesizării instanței, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Cum reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 139/F/CA din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.