ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta M.C. a chemat în judecată Arhivele
Naționale ale României și pe D.D. personal, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâții să dispună anularea Dispoziției Directorului General
al Arhivelor Naționale ale României nr. 308 din 17 iunie 2008 și a Raportului
nr. 541 din 13 iunie 2008 al Comisiei de
d
isciplină
a funcționarilor publici din Arhivele Naționale, reintegrarea sa în funcția
publică de șef
s
erviciu Arhive
Contemporane, plata de către Arhivele Naționale a unei despăgubiri egale cu
salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar
fi beneficiat până la reintegrarea în funcția deținută, să se constate
nelegalitatea constituirii Comisiei de
d
isciplină
a funcționarilor publici din Arhivele Naționale, să se constate că D.D. nu ocupă
legal funcția de director general al Arhivelor Naționale, fiind personal
contractual și nu funcționar public și să fie obligați pârâții la plata sumei
de 100.000 lei daune moralei cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la
data de 12 iulie 2007 la conducerea Arhivelor Naționale ale României a fost
numit pe o perioadă de un an D.D. în baza unui contract, fără a deține
calitatea de funcționar public de conducere conform Legii nr. 188/1999,
calitate pe care nu o deține nici azi.
A mai arătat că, în depozitele serviciului a
cărui șef este din 1996, se află arhiva fostului CC al PCR și CC al UTC și că
pârâtul D.D. a manifestat un interes deosebit pentru aceste documente, astfel
că în scopul înlăturării reclamantei din funcție a dispus efectuarea unui
control tematic la Serviciul Arhive Contemporane, control care avea ca obiectiv
„oportunitatea rămânerii în funcția de șef serviciu” a reclamantei.
La patru luni de la primul control pârâtul D.D.
a dispus un nou control cu aceleași obiective, dar intitulat „Control de fond”
și a numit-o în funcția de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice
Centrale pe P.A., care nu era funcționat public în cadrul acestei direcții,
încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 188/1999.
Reclamanta a mai arătat că postul de director al
Direcției Arhivelor Istorice Centrale era vacant, că la concursul organizat
pentru ocuparea acestuia s-a înscris atât ea cât și P.A., însă, pentru a i se
îngrădi accesul la funcția de director pârâtul D.D. a dat Dispoziția privind
destituirea reclamantei din funcția publică, la data de 17 iunie 2008, în
aceeași zi fiindu-i adus la cunoștință de Comisia Disciplinară Raportul nr. 541
din 13 iunie 2008.
Reclamanta a susținut că Dispoziția nr. 308 din
17 iunie 2008 și Raportul nr. 541 din 13 iunie 2009 sunt nelegale și le-a
contestat în instanța de contencios administrativ.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3593 din 29 octombrie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantei M.C. dispunând anularea Dispoziției Directorului General
al Arhivelor Naționale nr. 308 din 17 iunie 2008 și Raportul Comisiei de
Disciplină a Funcționarilor Publici din cadrul
a
rhivelor Naționale nr. 541 din 13 iunie 2008.
Totodată, a dispus reintegrarea reclamantei în
funcția deținută anterior și a obligat pârâta Arhivele Naționale la plata unei
despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu
celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data destituirii din
funcție și până la reîncadrare efectivă.
De asemenea a obligat pârâții în solidar, la
plata sumei de 6000 RON reprezentând daune morale, a respins acțiunea
reclamantei cu privire la celelalte capete de cerere și cu privire la
cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut
următoarele:
1) Cu privire la pretinsa neglijență repetată în
rezolvarea lucrărilor – abatere prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. b) din
Legea nr. 188/1999 republicată, Curtea de apel reține că nu a existat o
neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și nici
vinovăția reclamantei în săvârșirea faptelor reținute ca fiind abateri
disciplinare, astfel că, în lipsa acestor elemente esențiale de răspunderi
disciplinare, sancțiunea aplicată este nelegală;
2) Cu privire la pretinsa abatere disciplinară
reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, [art. 77 alin.
(1) lit. i)] din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv refuzul reclamantei
de a pune în aplicare Dispoziția conducerii privind predarea-primirea
fondurilor și colecțiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului
Arhive Contemporane instanța de fond a constatat că această abatere
disciplinară nu există, întrucât din nici una din probele administrate nu s-a
făcut dovada unor atitudini ireverențioase a reclamantei în timpul exercitării
atribuțiilor de serviciu, a unei lipse de respect, bună credință și amabilitate
în relațiile cu personalul Direcției Arhivelor Naționale Istorice;
3) Referitor la abaterea disciplinară constând
în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități,
conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii
publici [art. 77 alin. (1) lit. j)] din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a
reținut, de asemenea, că această abatere a fost reținută nelegal în sarcina
reclamantei, criticile de nelegalitate invocate de aceasta fiind întemeiate și
în această privință.
În privința cererii reclamantei de obligare în
solidar a pârâților la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale,
instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) și
ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziții care justifică
admisibilitatea cererii, întrucât reclamanta a suferit un prejudiciu moral care
nu poate fi remediat prin simpla constatare a nelegalității actelor
administrative contestate.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală
și netemeinică au declarat recurs pârâta Arhivele Naționale ale României , și
pârâtul D.D. pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304
1
C.
proc. civ., motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. invocându-se de recurenți greșita aplicare a legii.
Se arată în motivele de recurs că instanța de
fond a constatat într-o manieră arbitrară, incorectă, superficială și confuză
nelegalitatea și netemeinicia actelor contestate de reclamanta-intimată
dispoziția de sancționare nr. 308/2008 și Raportul Comisiei de Disciplină nr. 5417
din 13 iunie 2008 fără a fi justificată această soluție de situația de fapt și
de probele administrate și de a fi întemeiată pe dispoziții legale aplicabile.
Se arată în motivele de recurs că instanța de
fond a refuzat administrarea probei cu înscrisuri clasificate ca secret de
serviciu.
În motivele de recurs se invocă următoarele
aspecte de nelegalitate și netemeinicie:
Primul aspect privește faptul că în mod greșit
s-a reținut de către instanța de fond încălcarea de către recurenta Arhivele
Naționale ale României a dispozițiilor art. 101 alin. (2) teza a II-a din Legea
nr. 188/1999 republicată privind comunicarea dispozițiilor contestate.
Dispoziția Directorului general nr. 308 din 17
iunie 2008 și Raportul Comisiei de
d
isciplină
prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei-intimate cu
destituirea din funcția publică au fost comunicate acesteia la data de 18 iunie
2008, recurenta nesuferind o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2)
C. proc. civ.
Iar actul de sancționare a fost emis în
considerarea abaterilor grave constatate în sarcina cesteia și nu pentru a o împiedica
să participe la concurs.
Al doilea aspect privește constituirea Comisiei
de
d
isciplină în cauză fiind
respectate dispozițiile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 1344/2007.
Al treilea aspect de nelegalitate și
netemeinicie privește soluția pe fond recurată în ceea ce privește aprecierea instanței
de fond în sensul că abaterile disciplinare pentru care reclamanta-intimată a
fost sancționată cu destituirea din funcția publică nu există în realitate .
Se arată că nu pot fi reținute concluziile
instanței de fond privind lipsa de vinovăție a reclamantei-intimate.
Aceasta deoarece înregistrarea fondurilor în
Registrul General de Arhivă nu constituie o activitate care să fie trecută în planurile
de activitate, ea fiind o atribuție prevăzută în fișa postului.
În fișa postului reclamantei la lit. D) se
prevede la pct. III „elaborarea și perfecționarea instrumentelor de evidență la
fondurile și colecțiile arhivistice din depozitele proprii.
Se arată că s-a constatat cu ocazia controlului
de fond din ianuarie 2008 că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod repetat
obligația luării în evidență a tuturor fondurilor și colecțiilor deținute în
depozitele Serviciului Arhive Contemporane și nu și-a îndeplinit cu
profesionalism sarcinile de serviciu, neglijența având caracter continuu în
condițiile în care în urma controlului tematic din anul 2007 s-a dispus luarea
în evidență a tuturor fondurilor. Reclamanta a dat dovadă de neglijență
repetată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu obligații prevăzute în art. 76
din Normele Tehnice în sensul obligației de serviciu de a înregistra toate
fondurile și colecțiile pe care le dețin la data întocmirii și în ordinea intrării
lor.
Iar reclamanta nu și-a îndeplinit, în
calitate de funcționar public de conducere al Serviciului Arhive Contemporane
această obligație reglementată de acte normative de nivel superior și de actele
interne cu caracter normativ prin care sunt prevăzute și sancționate ca atare
abaterile disciplinare săvârșite de reclamantă.
În ceea ce privește sesizarea
Comisiei de Disciplină se arată că în cauză au fost respectate dispozițiile
art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1344/2007 sesizarea acesteia fiind făcută
legal în urma realizării controlului de fond.
În motivele de recurs se arată că în
mod greșit s-a reținut lipsa de vinovăție a reclamantei în îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu, fără a se ține cont de Dispoziția Zilnică nr. S/4 din
8 ianuarie 2008 – act clasificat ca secret de serviciu și depus legal la dosar
și fără a se ține cont că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația predării și
păstrării documentelor nici până la efectuarea controlului de fond din anul
2008 și nici ulterior acestui control.
Se arată că reclamanta a săvârșit
abaterile disciplinare cu vinovăție și în mod repetat atât pe aspectul
transmiterii documentelor în afara instituției cât și în ceea ce privește
folosirea, inventarierea și transmiterea documentelor aflate în cadrul Serviciului
Arhive Contemporane.
Se arată că raționamentul primei
instanțe este contrazis de următoarele aspecte:
- Obiectivele controlului tematic
efectuat în anul 2007 și obiectivele controlului de fond efectuat în anul 2008
nu sunt identice;
- Raportul încheiat cu ocazia
controlului tematic nu a
stabilit nici
o sancțiune,
având în vedere
dispozițiile legale incidente
.
- Raportul
S/576 din 18 februarie 2008
(filele 870 -894 vol.3 dosar) a
stabilit că măsură administrativă, sesizarea comisiei de
disciplină
cu privire la faptele reținute
în sarcina reclamantei;
-
î
nștiințarea
reclamantei - că a fost exclusă
din
grupul de lectori începând cu anul 2008,
iar
cum în mod eronat a reținut prima
instanță „începând cu
anul 2007" - s-a realizat la data de 30 ianuarie 2008, cu adresa
nr.
176065 (fila 629 vol.2 dosar);
- î
nștiințarea reclamantei că i
s-a
retras salariul de merit s-a realizat la
data de
17 septembrie 2007,
cu adresa
nr.
20023 (fila 578 vol. 2 dosar);
- Adresa nr. 618, prin care i
s-a
adus la cunoștință măsura anulării premiului
anual, a fost emisă la data de 11 ianuarie 2008 (fila 628 vol. 2 dosar);
- Prin Raportul de evaluare
pentru
perioada
01 decembrie 2006-01 decembrie 2007
reclamantei i s-a acordat
calificativul satisfăcător,
iar
nu,
cum
greșit,
a reținut prima instanță
de judecată, calificativul „Nesatisfăcător" (filele - 658-661 vol. 2
dosar);
Prin
Dispoziția Directorului General nr.
468 din 13
septembrie
2007 s-a dispus retragerea salariului de merit (fila 726 vol.3
dosar).
Față
de cele prezentate mai
sus,
reținerea
primei instanțe că aceste măsuri s-ar fi dispus „Corelativ cu acordarea
calificativului
Nesatisfăcător",
respectiv destituirea din funcția publică „asociată" cu retragerea
salariului
de merit, anularea premiului
anual și excluderea din lista lectorilor este total eronată, rezultat al
analizării
superficiale
a înscrisurilor existente
la dosar.
Un
alt aspect de nelegalitate constă în faptul că nu s-a ținut cont de starea de
incompatibilitate, constatată în urma controlului tematic din 13 august 2007 în
care s-a aflat reclamanta în raport de soțul său M.C., care și-a desfășurat
activitatea în cadrul Se5rviciului Arhive Contemporane până în anul 2007, iar în
raport de faptele constatate s-a formulat plângerea penală pentru faptele grave
constatate.
În
ceea ce privește acordarea daunelor morale se arată de recurenți că în cauză nu
sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi constatat existența unui
prejudiciu moral, în primul rând deoarece contestația reclamantei este
neîntemeiată în ceea ce privește aspectele principale contestate, iar în al
doilea rând recurentul D.D. a semnat dispoziția de sancționare în baza
atribuțiilor de serviciu.
La
dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat și a depus acte în susținerea întâmpinării -
filele 49 -157 dosar recurs.
Acte,
în baza art. 305 C. proc. civ., au depus și recurenții în susținerea motivelor
de recurs respectiv actele în formă declasificate filele 168 – 188 dosar
recurs.
La
dosar, prin registratură s-a depus de recurenți la data de 25 iunie 2010 un
motiv suplimentar de recurs împotriva sentinței recurată invocându-se
inadmisibilitatea cererii introductive și nulitatea sentinței.
Acest
motiv de recurs invocat suplimentar se arată că se încadrează în dispozițiile
art. 304 pct. 5 C. proc. civ., apreciindu-se ca motiv de casare de ordine
publică.
Se
arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii cu privire
la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004.
Se
arată că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.,
acțiunea reclamantei a fost apreciată ca admisibilă deși aceasta nu a probat îndeplinirea
procedurii prealabile administrative prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 condiție de admisibilitate a acțiunii în raport de obiect –
contestare act de eliberare din funcția publică deținută în raport de
dispozițiile art. 89 alin, (1) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Se
arată că deși nu a fost invocată cu ocazia primei judecăți, fiind excepție de
ordine publică poate fi invocată direct în recurs ținând cont și de practica
instanței supreme.
Curtea
în ședința publică din 29 iunie 2010 a pus în discuția părților acest motiv de
recurs suplimentar urmând a se pronunța pe recursurile declarate atât pe
motivele invocate inițial cât și pe recursul pe motivul suplimentar de recurs
invocat la data de 25 iunie 2010 și pus în discuția părților în ședința publică
din 29 iunie 2010.
La
dosar recurenta Arhivele Naționale ale României a depus concluzii scrise și
acte pe recursul declarat în ceea ce privește motivele principale de recurs
depuse la dosar la data de 21 decembrie 2009.
Curtea
pe recursurile declarate în cauză, principal și suplimentar le va aprecia ca
nefondate pentru următoarele considerente:
Recursul
privind motivul suplimentar de recurs invocat în scris la data de 25 iunie 2010
și pus în discuție în ședința publică din 29 iunie 2010, este nefondat în cauză
în raport de obiectul cauzei, nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 ca normă generală ci dispozițiile art. 80 din Legea nr. 188/1999
republicată, coroborate cu dispozițiile Codului muncii în măsura în care nu
contravin dispozițiilor normei speciale respectiv a dispozițiilor Legii nr. 188/1999.
Obiectul
acțiunii îl formează anularea Dispoziției nr. 308 din 17 iunie 2008 emisă de
recurenți prin care intimata a fost sancționară disciplinar cu destituirea din
funcția publică deținută, sancțiunea prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. e) din
Legea nr. 188/1999.
În
cuprinsul dispoziției contestat – filele 13 -16 vol. I dosar fond s-a menționat
corect calea de atac, termenul și instanța competentă respectiv termenul de
contestare de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Aceste sancțiuni corespund
dispozițiilor Legii nr. 188/1999 normă specială aplicabilă cu prioritate.
În
baza art. 80 din Legea nr. 188/1999, „Funcționarul public nemulțumit de
sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ,
solicitând anularea sau modificarea după caz a ordinului sau dispoziției de
sancționare”. Din această normă rezultă că funcționarul public reclamanta în
prezenta cauză poate contestat direct la instanța de contencios administrativ
ca instanță competentă material în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 ordinul
sau dispoziția de sancționare a cărei legalitate urmează să fie verificată de
instanța de contencios administrativ în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999
ca lege specială în cauză nefiind obligatorie procedura prealabilă prevăzută de
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă generală ca o condiție de
admisibilitate a acțiunii. Această procedură nu este aplicabilă în cazul
contestării actelor administrative de sancționare disciplinară, autoritatea
administrativă emitentă a ordinului neavând posibilitatea legală a revocării
unei măsuri de sancționare, acesta fiind scopul procedurii prealabile reglementată
prin dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Față
de aceste motive, Curtea va aprecia ca nefondat recursul pe acest motiv de
recurs suplimentar invocat de recurenți și pus în discuția părților în ședința
publică din 29 iunie 2010, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304
pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Recursul
declarat de recurenți pe motivele principale de recurs, care se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, sentința atacată
fiind legală și temeinică, în raport de situația de fapt rezultată din probele
administrate și soluția corectă care a fost dispusă. Nu poate fi reținută
aprecierea din recurs privind neaplicarea legii materiale și aprecierea greșită
a probelor administrate. Instanța de fond a motivat pe larg, corect și clar
soluția dispusă și motivele pentru care a apreciat ca nelegală sancțiunea
disciplinară aplicată intimatei deoarece nu erau îndeplinite condițiile
esențiale ale existenței răspunderii disciplinare, existența săvârșirii unor
abateri disciplinare repetate și grave de natură a determina destituirea din
funcția publică deținută și vinovăția reclamantei în comiterea acestor fapte.
În
parte, aspectele de nelegalitate nu au legătură directă cu soluția recurată
fiind critici privind considerentele instanței de fond.
Astfel,
aspectele de nelegalitate invocate privind comunicarea dispoziției de
sancționare al reclamantei din 18 iunie 2009 și modul de constituire al
comisiei de disciplină nu infirmă legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Dispoziția de sancționare și raportul Comisiei de
d
isciplină au fost comunicate reclamantei la data de 18 iunie
2008, fiind contestate în termen de aceasta. Referirea instanței de fond
privind comunicarea actelor contestat a fost o circumstanțiere a condițiilor de
acordare a daunelor morale, neexistând motive de nelegalitate și netemeinicie
privind constituirea comisiei de disciplină.
Aspectul
trei de nelegalitate astfel cum a fost reținut în motivele de recurs nu este
fondat. Nu pot fi reținute aprecierile recurenților privind lipsa de fundament
juridic sau contradictorialitatea argumentelor primei instanțe. Actele noi,
administrate în recurs conform art. 305 C. proc. civ. prin declasificare de
către recurenți nu infirmă legalitatea sentinței atacate deoarece nu schimbă
situația de fapt rezultată din probele administrate.
Instanța
de fond a analizat în mod detaliat cele trei pretinse abateri disciplinare
reținute în dispoziția de sancționare și menționate în raportul Comisiei de
Disciplină care a stat la baza emiterii dispoziției, aspectele invocate nefiind
de natură a proba pretinsa gravă neglijență în rezolvarea lucrărilor, refuzul
de a îndeplini atribuțiile de serviciu sau existența unor incompatibilități,
conflicte de interese sau interdicții – art. 77 alin. (2) lit. b) și alin. (2)
lit. i) și j) din Legea nr. 188/1999.
Nu
poate fi primită susținerea din recurs neîndeplinirea unei atribuții menționate
în fișa postului de către reclamantă, constând în înregistrarea fondurilor și a
faptului că reclamanta nu a înregistrat sau a înregistrat cu întârziere fonduri
și colecții pe care le avea în păstrare/administrare Serviciul Arhive
Contemporane.
În
mod corect, instanța de fond a înlăturat aceste susțineri, reiterate pe larg și
în motivele de recurs prin raportare la atribuțiile de serviciu din fișa
postului și la rezultatele validării activității profesionale ale acestuia. În
condițiile în care reclamanta-intimată a obținut calificative de evaluare
profesională pentru perioada 2005 – 2007 numai de „Foarte bune”, iar
circumstanțele în care s-a realizat operațiunea de înregistrare a fondurilor și
colecțiilor existente în depozitele Serviciile Arhive Contemporane au infirmat
existența vinovăției reclamantei și a abaterii pretinse și anume neglijență în
efectuarea lucrărilor.
Intimata
și-a desfășurat activitatea conform atribuțiilor din fișa postului, conform
planurilor de activitate aprobate de conducerea Arhivei Naționale, a respectat
dispozițiile controlului tematic din 2007 privind înregistrarea fondurilor
existente în măsura în care controlul tematic și de fond vizau în principal
actul managerial exercitat de reclamantă în calitate de Șef Serviciu Arhive
Contemporane.
În
cauză, Curtea nu va reține susținerea din recurs privind lipsa de
profesionalism, de necunoaștere și de nerespectare a legislației și a
normativelor de lucru în vigoare de către intimată.
În
mod corect instanța de fond a stabilit că, în raport de circumstanțele
specifice dificile în care își desfășoară activitatea personalul din cadrul Serviciului
Arhive Contemporane, situație cunoscută de conducerea instituției, corelativ cu
absența oricăror măsuri de remediere a situației, nu se poate susține vinovăția
și respectiv caracterul ilicit al conduitei reclamantei pentru nerespectarea
termenului de aducere la îndeplinire a măsurii de predare-primire a depozitelor
Serviciului Arhive Contemporane, în condițiile în care sarcinile stabilite în
sarcina reclamantei erau obiectiv imposibil de executat, în condițiile
concrete, improprii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane.
În
ceea ce privește fapta constând în selectarea arbitrară a informațiilor ce se
pun la dispoziția cercetătorilor, aceasta nu poate fi reținută în condițiile în
care pentru studierea fondurilor inventariate există aprobare scrisă a
directorului general, iar pentru cele neinventariate nu există norme clare care
să prevadă în sarcina reclamantei anumite obligații care nu au fost respectate
pentru a putea fi antrenată o răspundere de natură disciplinară.
În
ceea ce privește aspectul din motivele de recurs privind pretinsa abatere
disciplinară reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu,
acesta nu este confirmat de actele noi depuse în recurs și nu modifică
concluzia instanței de fond în sensul că această abatere nu există.
Dispoziția
zilnică nr. S/4 din 8 ianuarie 2008 depusă în recurs filele 170-171 dosar nu a
fost comunicată intimatei, iar în concret prin această dispoziție nu i s-au
impus reclamantei sarcini și obiective concrete în ceea ce privește obligația
generală de predare-primire a fondurilor și colecțiilor din depozitele aflate
în administrarea Serviciului Arhive Contemporane. Pe cale de consecință, Curtea
apreciază că simpla existență a dispoziției, depusă la dosar prin
declasificare, în recurs nu probează existența faptei ilicite, ca element al
răspunderii disciplinare.
Aspectul
de nelegalitate invocat constând în încălcarea de către reclamantă a
prevederilor legale referitoare la incompatibilități și existența unui pretins
conflict de interese cu soțul său nu poare fi reținut.
Perioada
2003 – 2006 nu a făcut obiectul controlului de fond, care a stat la baza
propunerii de sancționare a reclamantei, iar faptul că la un moment dat soțul
reclamantei și a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului Arhive Contemporane
nu este vina reclamantei. Activitatea temporară s-a realizat în baza și cu
acordul conducerii autorității pârâte nefiind îndeplinite în cauză condițiile
prevăzute de art. 95 din Legea nr. 161/2003.
În
ceea ce privește plângerea penală formulată împotriva reclamantei de către
recurenți, în recurs a fost depusă Rezoluția din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 București prin care s-a dispus neînceperea
urmării penale față de reclamanta-intimată - filele 66-68 dosar recurs.
Ultimul
aspect de nelegalitate invocat privind repararea prejudiciului prin acordarea
despăgubirilor materiale și morale nu este întemeiat. În mod legal instanța de
fond a admis acest capăt subsidiar al cererii conform art. 18 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, în condițiile în care s-au constatat a fi îndeplinite
condițiile generale prevăzute de art. 998-999 C. civ. În cazul constatării
nelegalității dispoziției de sancționare disciplinară s-a dispus repunerea
părților în situația anterioară emiterii actului emis nelegal, repunere care
implică și repararea de către recurenți a prejudiciului material și moral
solicitat de reclamantă. În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat acesta
a fost în mod corect individualizat și justificat în raport de situația de fapt
în care s-a aflat reclamanta pe tot parcursul anului 2008. I s-a aplicat în mod
nelegal sancțiunea disciplinară cea mai gravă – destituirea din funcția publică
cu consecința interdicției de a mai ocupa o funcție publică pe o durată de 7
ani, iar în raport de data emiterii reclamanta, în mod obiectiv, a fost împiedicată
să-și depună dosarul de înscriere pentru un concurs de promovare pentru
ocuparea funcției publice de director al Direcției Arhivelor Naționale Istorice
Centrale.
Obligarea
în solidar a recurenților la plata daunelor este o solidaritate legală izvorâtă
din dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care se aplică cu
prioritate în lipsa unei dispoziții exprese în Legea nr. 188/1999.
Față
de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1)și (2) C. proc. civ.
va respinge recursurile declarate ca nefondate menținând ca legală și temeinică
sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Arhivele
Naționale ale României și de D.D. împotriva sentinței civile nr. 3593 din 29
octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie
2010.