ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4991/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Prima instanță

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București R.G.D., în contradictoriu cu pârâta C.N.

P.D.A.S.,

a solicitat

instanței

anularea ordinului nr. 803/20 iulie 2009, prin care a fost sancționat cu

mustrare scrisă, în temeiul art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

î

n motivarea cererii,

reclamantul a arătat că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor art.

30 din H.G. nr. 1344/2007, deoarece nu a fost efectuată cercetarea

administrativă prealabilă.

A mai arătat că prin

actul atacat se reține în sarcina sa o vină imaginară, urmărindu-se defăimarea

sa în fața colegilor.

Pârâta a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul

a fost sancționat pentru încălcarea normelor de conduită a funcționarilor

publici, deoarece la data de 01 iulie 2009 a însoțit în instituție un

fotoreporter, pe care l-a condus la cabinetul directorului D.R.U.

A mai arătat pârâta

că au fost respectate prevederile art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, întrucât prin

adresa din 21 iulie 2009, reclamantul a formulat contestație la conducătorul

instituției împotriva sancțiunii aplicate, contestație care a fost înregistrată

la Cabinetul Președintelui sub nr. 2029 din 22 iulie 2009. în baza acestei contestații

și în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 a

fost sesizată Comisia de disciplină prin adresa din 28 iulie 2009, aceasta

formând obiectul Dosarului nr. 17 din 24 august 2009.

b) Sentința primei

instanțe

Prin sentința nr. 1310

din 16 martie 2010 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S.; a anulat Ordinul din

20 iulie 2009.

c) Motivarea primei

instanțe

Pentru a pronunța

această sentință Curtea de Apel București a reținut că din probatoriile

administrate în cauză nu reiese că anterior aplicării sancțiunii disciplinare

reclamantul a fost audiat ori că s-a efectuat cercetarea administrativă

prealabilă.

S-a apreciat că nota

explicativă dată de reclamant nu echivalează cu cercetarea prealabilă care se

efectuează de comisia de disciplină și nici cu audierea funcționarului public.

În considerarea

prevederilor art. 77 și 78 din Legea nr. 188/1999 prima instanță a considerat

că sancțiunea aplicată este lovită de nulitate, motiv pentru care ordinul a

fost anulat.

2) Instanța de recurs

a) Motivele de recurs

Împotriva acestei

sentințe s-a declarat recurs de către C.N.P.D.A.S.

În motivele de recurs

s-a susținut că sentința a fost dată cu interpretarea greșită a legii.

S-a precizat că prin

adresa din 1 iulie 2009 s-au solicitat reclamantului explicații scrise, că prin

adresa din 8 iulie 2007, aceasta a oferit explicații cu privire la incidentul

care a determinat aplicarea sancțiunii, astfel că s-a îndeplinit cerința

cercetării prealabile a faptei.

De asemenea, s-a

arătat că s-au respectat prevederile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind audierea funcționarului public precum și prevederile art. 30 din H.G. nr.

1344/2007 privind comisiile de disciplină.

În susținerea

motivelor de recurs s-au adus ample explicații cu privire la fondul cauzei.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă reține:

Situația de fapt

Prin Ordinul din 2009,

Președintele C.N.P.D.A.S. a aplicat reclamantului R.G.D. sancțiunea

disciplinară mustrare scrisă, în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Reclamantul a

considerat că la aplicarea sancțiunii nu s-au respectat prevederile H.G. nr. 1344/2007

privind cercetarea administrativă, ceea ce conduce la nulitatea sancțiunii.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 188/1999 art.

77 alin. (1) 1) Încălcarea cu vinovăție de

către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe

care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege

constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Alin. (3)

Sancțiunile disciplinare sunt:

Lit. a):

mustrare

scrisă;

Art. 78 alin. (1)

1)

Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se

poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în

funcția publică.

Alin.

(3)

Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea

prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea

funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității.

H.G. nr. 1344/2007, art.

23 alin. (1)

1)

Comisia de disciplină

îndeplinește următoarele atribuții funcționale:

Lit. c)propune menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare

prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999

privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, în cazul în care aceasta a fost

contestată la conducătorul autorității sau instituției publice.

Art. 30 alin. (1)-Procedura cercetării administrative este obligatorie pentru

aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)

și e) din Legea nr. 188/1999

,

republicată, precum și în cazul în care sancțiunea disciplinară prevăzută la art.

77 alin. (3) lit. a) din același act normativ a fost contestată la conducătorul

autorității sau instituției publice.

Analiza

legislației incidente în materia sancțiunilor disciplinare ce se aplică

funcționarilor publici relevă că sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin.

(3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se poate aplica direct de către persoana

care are competența legală de numire în funcția publică.

Sancțiunile

prevăzute de art. 77 alin. (3) lit. b) și e) se aplică de aceeași

persoană, dar la propunerea comisiei de disciplină.

În

oricare dintre situațiile de sancționare, fie direct de către persoana care are

competența de numire în funcție, fie la propunerea comisiei de disciplină, trebuie

să se efectueze cercetarea prealabilă și audierea funcționarului public, fără

ca acestea să se poată confunda cu cercetarea administrativă a comisiei.

Audierea

funcționarului public se consemnează în scris, sub sancțiunea nulității.

H.G. nr. 1344/2007

reglementează atribuțiile comisiei de disciplină, precum și procedura

cercetării administrative.

Din

prevederile art. 23 alin. (2) al H.G. nr. 1344/2007 se reține că împotriva

sancțiunii disciplinare aplicate direct de persoana cu atribuții de numire în

funcție, în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se poate

formula contestație la comisia de disciplină.

În baza art.

23 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1344/2007 Comisia de disciplină în cazul în

care s-a formulat contestație, propune menținerea sau anularea sancțiunii

disciplinare aplicate potrivit art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999,

situație în care această comisie va urma procedura cercetării administrative,

reglementată în alin. (2) al art. 30 din H.G. nr. 1344/207.

Din

interpretarea logică și sistematică a normelor de drept aplicabile rezultă că în

cazul sancțiunii aplicate în baza art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999,

înainte de aplicarea sancțiunii se procedează la audierea funcționarului

public, iar comisia de disciplină efectuează cercetarea administrativă numai

dacă se formulează contestație împotriva sancțiunii aplicate.

În speță,

Cu adresa

din 7 iulie 2009 (fila 64 dosar fond) s-a procedat la audierea funcționarului,

transmițându-i-se acestuia o serie de întrebări, prin care i se cereau

explicații cu privire la faptele din 1 iulie 2009.

Explicațiile

reclamantului au fost formulate în scris, așa cum rezultă din actul înregistrat

la C.N.P.A. la

8 iulie 2009 (fila 66 dosar fond).

În raport de actele

analizate mai sus se constată că s-au îndeplinit cerințele cercetării

prealabile și audierii funcționarului public, în scris.

În aceste condiții

instanța de fond a reținut greșit că nu a fost audiat reclamantul, situație de natură

a atrage nulitatea sancțiunii.

Având în vedere că

prima instanță nu a cercetat pe fond cauza, în baza art. 20 alin. (3) teza a

2-a din Legea nr. 554/2004, și art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința

primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare la prima instanță, în vederea

soluționării pe fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței nr. 1310 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.