ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4600/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Revizuentul R.M. a chemat în judecată intimatul

Primul Ministru al României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să anuleze sentința civilă nr. 271 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 6365/2/2008.

În drept, revizuentul

a invocat prevederile art. 322 alin. (2) și (3) și ale art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

La termenul din 27 mai

2009, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat faptul că cererea de revizuire

este inadmisibilă față de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Soluționând cu prioritate

această excepție, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța a reținut că aceasta

este neîntemeiată urmând a fi respinsă, pe considerentul că „și o hotărâre pronunțată

de o instanță de fond poate face obiectul unei cereri de revizuire, interpretarea

sintagmei, din art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prin „neapelare” referitoare la

hotărârile rămase definitive nu se poate referi decât la sentințele pronunțate de

instanțele de fond, în contencios, hotărârile primei instanțe neputând fi atacate

cu apel, ci doar cu recurs potrivit, dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004”.

Prin sentința civilă

nr. 4229 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată

de revizuentul R.M.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii împotriva

căreia s-a formulat cererea de revizuire nu pot face obiectul analizei într-o cerere

de revizuire, nefiind prevăzute în mod expres și limitativ la art. 322 C. proc.

civ.

Astfel, constată instanța,

nemulțumirile revizuentului față de hotărârea atacată și analiza incidenței dispozițiilor

art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau ale unor art. din O.G. nr. 27/2002 nu vor fi

analizate, deoarece privesc fondul pricinii soluționate irevocabil sau alte motive

decât cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs R.M., susținând în esență

următoarele critici:

- Prin soluția pronunțată

în calea de atac a revizuirii, instanța a creat revizuentului un obstacol în punerea

în executare a sentinței civile nr. 8711 din 23 septembrie 1998, definitivă și învestită

cu formulă executorie și, implicit, în calea acordării unei despăgubiri legal cuvenite.

- Hotărârea instanței

de fond este nelegală, deoarece îl împiedică pe recurent să tragă la răspundere

o persoană, care acționând în exercitarea atribuțiilor sale oficiale l-a vătămat

în drepturile sale fundamentale, respectiv, dreptul la petiționare și dreptul de

proprietate.

- Instanța de fond a încălcat

principiul contradictorialității și cel al dreptului de apărare al părților.

De asemenea, recurentul

a susținut că hotărârea pronunțată în aceste condiții este nulă, în baza art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 322–328

C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care

se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și în condițiile

expres prevăzute de lege.

Art. 322 alin. (1) din

același cod prevede că obiectul cererii de revizuire îl formează hotărârile rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de

instanțele de recurs atunci când evocă fondul.

O instanță de recurs evocă

fondul atunci când reapreciază probele administrate în cauză, schimbând, deci, situația

de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.

În această categorie intră

toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare.

Pe calea revizuirii, pot

fi atacate și hotărârile pronunțate în urma admiterii recursului în materia contenciosului

administrativ când, casând sentința, instanța rejudecă litigiul în fond potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În speță, revizuentul

a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 271 din 27 ianuarie

2009 a Curții de Apel București rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3137

din 5 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Din analiza hotărârii

atacate pe calea revizuirii, rezultă că instanța de fond s-a pronunțat întocmai

pe cererea reclamantului, iar faptul că acesta este nemulțumit de soluție, nu conduce

la concluzia că revizuirea este întemeiată, cazurile de revizuire fiind strict și

limitativ prevăzute de lege.

Pronunțarea asupra fondului

pricinii poate avea loc doar în situația în care s-ar aprecia că este incident un

motiv de revizuire prevăzut la art. 322 C. proc. civ., or, instanța nu a reținut

incidența în cauză a nici unui motiv prevăzut de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ.

Așa fiind, nemulțumirile

revizuentului față de soluția pronunțată de instanța de fond și analiza incidenței

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost analizate în mod corect

de către instanța de fond, deoarece acestea priveau fondul cauzei, cauză soluționată

irevocabil de către curtea de apel, așa cum s-a mai arătat.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.M. împotriva sentinței civile nr. 4229 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.