ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4600/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Revizuentul R.M. a chemat în judecată intimatul Primul Ministru al României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze sentința civilă nr. 271 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6365/2/2008. În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 322 alin. (2) și (3) și ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ. La termenul din 27 mai 2009, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat faptul că cererea de revizuire este inadmisibilă față de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Soluționând cu prioritate această excepție, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, pe considerentul că „și o hotărâre pronunțată de o instanță de fond poate face obiectul unei cereri de revizuire, interpretarea sintagmei, din art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prin „neapelare” referitoare la hotărârile rămase definitive nu se poate referi decât la sentințele pronunțate de instanțele de fond, în contencios, hotărârile primei instanțe neputând fi atacate cu apel, ci doar cu recurs potrivit, dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004”. Prin sentința civilă nr. 4229 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu pot face obiectul analizei într-o cerere de revizuire, nefiind prevăzute în mod expres și limitativ la art. 322 C. proc. civ. Astfel, constată instanța, nemulțumirile revizuentului față de hotărârea atacată și analiza incidenței dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau ale unor art. din O.G. nr. 27/2002 nu vor fi analizate, deoarece privesc fondul pricinii soluționate irevocabil sau alte motive decât cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs R.M., susținând în esență următoarele critici: - Prin soluția pronunțată în calea de atac a revizuirii, instanța a creat revizuentului un obstacol în punerea în executare a sentinței civile nr. 8711 din 23 septembrie 1998, definitivă și învestită cu formulă executorie și, implicit, în calea acordării unei despăgubiri legal cuvenite. - Hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece îl împiedică pe recurent să tragă la răspundere o persoană, care acționând în exercitarea atribuțiilor sale oficiale l-a vătămat în drepturile sale fundamentale, respectiv, dreptul la petiționare și dreptul de proprietate. - Instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și cel al dreptului de apărare al părților.

De asemenea, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată în aceste condiții este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322–328 C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Art. 322 alin. (1) din același cod prevede că obiectul cererii de revizuire îl formează hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanțele de recurs atunci când evocă fondul.

O instanță de recurs evocă fondul atunci când reapreciază probele administrate în cauză, schimbând, deci, situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost atacată. În această categorie intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare. Pe calea revizuirii, pot fi atacate și hotărârile pronunțate în urma admiterii recursului în materia contenciosului administrativ când, casând sentința, instanța rejudecă litigiul în fond potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În speță, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 271 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel București rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3137 din 5 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 3 C. proc.

civ. Din analiza hotărârii atacate pe calea revizuirii, rezultă că instanța de fond s-a pronunțat întocmai pe cererea reclamantului, iar faptul că acesta este nemulțumit de soluție, nu conduce la concluzia că revizuirea este întemeiată, cazurile de revizuire fiind strict și limitativ prevăzute de lege. Pronunțarea asupra fondului pricinii poate avea loc doar în situația în care s-ar aprecia că este incident un motiv de revizuire prevăzut la art. 322 C. proc. civ., or, instanța nu a reținut incidența în cauză a nici unui motiv prevăzut de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Așa fiind, nemulțumirile revizuentului față de soluția pronunțată de instanța de fond și analiza incidenței dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. nu au fost analizate în mod corect de către instanța de fond, deoarece acestea priveau fondul cauzei, cauză soluționată irevocabil de către curtea de apel, așa cum s-a mai arătat. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 4229 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.