ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 110 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București secția I penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C.N.P.R. SA împotriva Rezoluției nr. 23/ll-2/2008 din 22 ianuarie 2008 ,emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. în dosarul nr. 202/P/2007. A fost obligată petenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea adresată Curții, la data de 12 februarie 2008, petenta C.N.P.R. SA a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 23/ll-2/2008, emisă în dosarul nr. 202/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și să se constate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen.

cu privire la intimații B.D., A.A., N.I., R.C. și N.O.A. - controlori financiari din cadrul Curții de Conturi, infirmarea rezoluției criticate și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale fată de persoanele menționate în plângere. În drept au fost invocate dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. Analizând plângerea formulată, prima instanță a reținut că în dosarul nr. 202/P/2007 al Secției de Combatere a Infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-au efectuat acte premergătoare ca urmare a plângerii formulate de D.M.T., director general al C.N.P.R. SA, care solicitase cercetarea penală a numitelor B.D., A.A. , N.I., R.C. și N.O.A. - toți din cadrul Curții de Conturi a României.

Conform plângerii, intimații ar fi întocmit, cu depășirea competențelor legale și în mod tendențios, proiectul privind Auditul performanței privind încheierea de contracte cu societățile de asigurări de către C.N.P.R. SA", act înregistrat la această unitate sub nr. 101/6263 din 10 iulie 2007, precum și răspunsul la obiecțiunile formulate în legătură cu acest proiect; plângerea fiind formulată împotriva proiectului de raport, raportul final de audit al Curții de Conturi fiind finalizat la 26 iulie 2007. La data de 05 decembrie 2007, procurorul a dispus, în baza art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., raportat la art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale în cauză. În plângerea împotriva acestei soluții se arată, în esență, că rezoluția este nefondată, că procurorul ar fi trecut cu ușurință peste faptul că echipa de audit s-ar fi pronunțat și asupra veniturilor obținute de C.N.P.R.

SA din dobânzile încasate pentru banii depuși de unele instituții publice în conturile poștei, în vederea prestării serviciului de achitare a drepturilor de pensii, ajutoare sociale, alocații de stat pentru copii preșcolari, etc; totodată, se impută "echipei de audit că ar fi analizat aspecte tangențiale, nerelevante și nesemnificative". Plângerea împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 23/11-2/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., care a reținut că, procurorul de caz, în mod corect, a concluzionat că echipa de controlori financiari nu și-a depășit atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării auditului.

În argumentarea soluției, s-a arătat că, în conformitate, cu dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, modificată prin Legea nr. 77/2002, art. 30 alin. (2) din același act normativ, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare, iar controlorii financiari întocmesc rapoarte, cuprinzând constatările, concluziile și propunerile lor, aceste rapoarte urmând a fi examinate de complete constituite conform legii; în ipoteza contestării, pe fond, a concluziilor echipei de audit, C.N.P.R. SA avea calea atacării lor în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 94/1992, cu posibilitatea introducerii, ulterioare a unei acțiuni de contencios administrativ. În plus, nici în cuprinsul plângerii penale și nici în cuprinsul plângerii împotriva soluției, petenta P.R.

nu a arătat în ce constă presupusa pagubă adusă de echipa de audit avutului public și nici nu se argumentează în ce constau "consecințele grave", cum se cuantifică, sau cum se manifestă, în activitatea petentei. Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a adresat Curții de Apel, reiterând criticile expuse în cele ce preced. Analizând plângerea, prin prisma motivelor invocate, a actelor anexate și a textelor de lege incidente cauzei, prima instanță a constatat că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Prin rezoluția atacată pe calea acestei plângeri, rezoluție prin care a fost menținută neînceperea urmăririi penale dispuse în cauză. Astfel, petenta C.N.P.R.

SA a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere îndreptată împotriva controlorilor financiari B.D., A.A., N.I., R.C. și N.O.D., din cadrul Curții de Conturi, pentru comiterea de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen., în legătură cu modalitatea de efectuare a controlului privind încheierea unor contracte cu societățile de asigurări, finalizat cu întocmirea raportului. În esență, sesizarea se referă la faptul că, în raport nu se face o analiză obiectivă și independentă a respectivelor contracte, ci se încearcă acreditarea ideii utilizării ilicite a fondurilor de către Companie, iar multe dintre mențiunile din cuprinsul acestuia nu corespund realității, documentele financiare analizate fiind interpretate tendențios.

Potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare, din punct de vedere al economicității, eficienței și eficacității. Potrivit art. 30 alin. (2) din aceeași lege, controlorii financiari întocmesc rapoarte, în care prezintă constatările și concluziile lor, formulând propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate. Rapoartele sunt examinate de complete constituite potrivit legii, în funcție de decizia acestora putând să fie luate măsuri diferite, conform procedurilor specifice, prevăzute de art. 31 și urm. din Legea nr. 94/1992. Așadar, se poate conchide că legea stabilește modalități specifice de contestare a rapoartelor întocmite în contextul exercitării atribuțiilor de către controlorii financiari.

Cum petenta, în cuprinsul plângerii formulate, tinde să declanșeze o verificare a raportului menționat mai sus și cum o analiză pe fond a acestui document este posibilă numai prin urmarea procedurilor jurisdicționale specifice, instituite prin Legea nr. 94/1992, prima instanță a considerat plângerea ca fiind nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta C.N.P.R. SA , susținând că soluția este netemeinică și nelegală, solicitându-se desființarea acesteia și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale. În cuprinsul motivelor scrise de recurs se aduc critici detaliate modului în care intimații în calitate de membri ai echipei de audit au întocmit raportul de audit înserând mențiuni ce nu corespund realității și sunt contrazise flagrant de înscrisurile anexate raportului.

Se mai susține că, faptul că legea pune la dispoziție căi de atac specifice procedurii jurisdicționale nu are nicio legătură și nu îngrădește dreptul părții de a sesiza organele de cercetare penală, atunci când aceasta consideră că anumite elemente din activitatea desfășurată de controlorii Curții de Conturi pot fi apreciate ca având caracter penal. Concluziile scrise depuse de petentă cuprind în esență aceleași aspecte, chiar dacă ele vizează în realitate o altă soluție, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (rezoluția nr. 1321/P/2007 din 7 septembrie 2007) cu privire la o plângere penală similară. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen. Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că petenta C.N.P.R. SA a formulat o plângere penală împotriva intimatelor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 și 289 C. pen., cu referire la întocmirea, cu depășirea limitelor legale și în mod tendențios, a proiectului privind "Auditul performanței privind încheierea de contracte cu societățile de asigurări de către C.N.P.R. SA." Criticile formulate de petentă cu privire la conținutul acestui proiect de raport au fost analizate punctual de către echipa de audit, care și-a exprimat punctul de vedere în Nota întocmită la 25 iulie 2007 sub nr. 21295/B.D., ulterior fiind întocmit și Raportul de audit, care cuprinde o serie de recomandări în baza constatărilor efectuate.

Curtea reține că atât prin plângerea penală formulată, cât și prin susținerile constante în fața primei instanțe și în motivele de recurs, petenta contestă conținutul proiectului de Raport de Audit, ca și răspunsurile echipei de audit la obiecțiunile formulate, încercând să supună cenzurii organelor judiciare penale aspecte ce se circumscriu și pot fi analizate în condițiile și cu respectarea procedurilor înscrise în Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002. În acest context, nemulțumirile petentei cu referire la conținutul și concluziile auditului efectuat de intimate trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva membrilor echipei de audit.

De altfel, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, o plângere penală similară a fost adresată de petentă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale, prin rezoluția nr. 1321/P/2007 din 7 septembrie 2007. Simplul fapt că opinia expusă de intimați este contrară susținerilor petentei, nu echivalează cu săvârșirea de către aceștia a faptelor prevăzute de legea penală indicate în plângerea formulată, astfel încât Curtea constată că atât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurorul care a instrumentat plângerea penală, cât și soluția instanței de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului sunt legale și temeinice, sens în care recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara C.N.P.R. SA împotriva sentinței penale nr. 110 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.