ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 110 din 16 aprilie 2008 a Curții

de Apel

București secția I penală,

a

fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C.N.P.R. SA împotriva

Rezoluției nr. 23/ll-2/2008 din 22 ianuarie 2008 ,emisă de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. în dosarul nr. 202/P/2007.

A fost

obligată petenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că prin cererea adresată Curții, la data de 12 februarie 2008, petenta C.N.P.R.

SA a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 23/ll-2/2008, emisă în dosarul

nr. 202/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și să

se constate că sunt

întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248

C. pen. cu privire

la intimații B.D., A.A., N.I., R.C. și N.O.A. - controlori

financiari din cadrul Curții de Conturi,

infirmarea rezoluției criticate și

trimiterea cauzei la parchet, în

vederea începerii urmăririi penale fată de persoanele menționate în plângere.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

Analizând plângerea formulată, prima instanță a

reținut că în dosarul nr. 202/P/2007 al Secției de Combatere a Infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție, s-au efectuat acte premergătoare ca urmare a

plângerii formulate de D.M.T., director general al C.N.P.R. SA, care

solicitase cercetarea penală a numitelor B.D., A.A.

,

N.I., R.C. și N.O.A. - toți din cadrul Curții de Conturi a României.

Conform plângerii, intimații ar fi întocmit, cu

depășirea competențelor legale și în mod tendențios, proiectul privind Auditul

performanței privind încheierea de contracte cu societățile de asigurări de

către C.N.P.R. SA", act înregistrat la această unitate sub nr. 101/6263

din 10 iulie 2007, precum și răspunsul la obiecțiunile formulate în legătură cu

acest proiect; plângerea fiind formulată împotriva proiectului de raport,

raportul final de audit al Curții de Conturi fiind finalizat la 26 iulie 2007.

La data de 05 decembrie 2007, procurorul a

dispus, în baza art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., raportat la art. 228 alin.

(6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale în cauză.

În plângerea împotriva acestei soluții se

arată, în esență, că rezoluția este nefondată, că procurorul ar fi trecut cu

ușurință peste faptul că echipa de audit s-ar fi pronunțat și asupra

veniturilor

obținute de C.N.P.R. SA din

dobânzile încasate pentru banii

depuși de unele instituții publice în

conturile poștei, în vederea prestării serviciului de achitare a drepturilor de

pensii, ajutoare sociale, alocații de stat pentru copii preșcolari, etc;

totodată, se impută "echipei de audit că ar fi analizat aspecte

tangențiale, nerelevante și nesemnificative".

Plângerea împotriva soluției procurorului a

fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 23/11-2/2008 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., care a reținut că,

procurorul de caz, în mod corect, a concluzionat că echipa de controlori

financiari nu și-a depășit atribuțiile de serviciu cu ocazia efectuării auditului.

În argumentarea soluției, s-a arătat

că, în conformitate, cu

dispozițiile art. 16

alin. (3) din Legea nr. 94/1992, modificată prin Legea

nr. 77/2002, art.

30 alin. (2) din același act normativ, Curtea de Conturi analizează calitatea

gestiunii financiare, iar controlorii financiari întocmesc rapoarte, cuprinzând

constatările, concluziile și propunerile lor, aceste rapoarte urmând a fi

examinate de complete constituite conform legii; în ipoteza contestării, pe

fond, a concluziilor echipei de audit, C.N.P.R. SA avea calea atacării lor în

cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 94/1992, cu posibilitatea

introducerii, ulterioare a unei acțiuni de contencios administrativ.

În plus, nici în cuprinsul plângerii

penale și nici în cuprinsul plângerii împotriva soluției, petenta P.R. nu a

arătat în ce constă presupusa pagubă adusă de echipa de audit avutului public

și nici nu se argumentează în ce constau "consecințele grave", cum se

cuantifică, sau cum se manifestă, în activitatea petentei.

Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a

adresat Curții de Apel, reiterând criticile expuse în cele ce preced.

Analizând plângerea, prin prisma motivelor

invocate, a actelor anexate și a textelor de lege incidente cauzei, prima

instanță a constatat că aceasta este nefondată, potrivit considerentelor ce vor

fi expuse în continuare.

Prin rezoluția atacată pe calea acestei

plângeri, rezoluție prin care a fost menținută neînceperea urmăririi penale

dispuse în cauză.

Astfel, petenta C.N.P.R. SA a sesizat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere îndreptată

împotriva controlorilor financiari B.D., A.A., N.I., R.C. și N.O.D., din cadrul

Curții de Conturi, pentru comiterea de către

aceștia

a infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen., în

legătură cu modalitatea de efectuare a controlului

privind încheierea

unor contracte cu societățile de asigurări, finalizat

cu întocmirea raportului.

În esență, sesizarea se referă la

faptul că, în raport nu se face o analiză obiectivă și independentă a

respectivelor contracte, ci se încearcă acreditarea ideii utilizării ilicite a

fondurilor de către Companie, iar multe dintre mențiunile din cuprinsul

acestuia nu corespund realității, documentele financiare analizate fiind

interpretate tendențios.

Potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 94/1992,

Curtea de Conturi analizează calitatea gestiunii financiare, din punct de

vedere al economicității, eficienței și eficacității.

Potrivit art. 30 alin. (2) din aceeași lege,

controlorii financiari întocmesc rapoarte, în care prezintă constatările și

concluziile lor, formulând propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi

luate.

Rapoartele sunt examinate de complete

constituite potrivit legii, în funcție de decizia acestora putând să fie luate

măsuri diferite, conform procedurilor specifice, prevăzute de art. 31 și urm.

din Legea nr. 94/1992.

Așadar, se poate conchide că legea

stabilește modalități specifice de contestare a rapoartelor întocmite în

contextul exercitării atribuțiilor de către controlorii financiari.

Cum petenta, în cuprinsul plângerii

formulate, tinde să declanșeze o verificare a raportului menționat mai sus și

cum o analiză pe fond a acestui document este posibilă numai prin urmarea

procedurilor jurisdicționale specifice, instituite prin Legea nr. 94/1992,

prima instanță a considerat plângerea ca fiind nefondată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta C.N.P.R. SA

, susținând

că soluția este netemeinică și nelegală, solicitându-se desființarea acesteia

și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale.

În cuprinsul

motivelor scrise de recurs se aduc critici detaliate

modului

în care intimații în calitate de membri ai echipei de audit au întocmit

raportul de audit înserând mențiuni ce nu corespund

realității și sunt contrazise flagrant de înscrisurile anexate

raportului.

Se mai susține că, faptul că legea pune la

dispoziție căi de atac specifice procedurii jurisdicționale nu are nicio

legătură și nu îngrădește dreptul părții de a sesiza organele de cercetare

penală, atunci când aceasta consideră că anumite elemente din activitatea

desfășurată de controlorii Curții de Conturi pot fi apreciate ca având caracter

penal.

Concluziile scrise depuse de petentă cuprind în

esență aceleași aspecte, chiar dacă ele vizează în realitate o altă soluție, dată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (rezoluția nr. 1321/P/2007

din 7 septembrie 2007) cu privire la o plângere penală similară.

Examinând sentința recurată prin prisma

criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă

că petenta C.N.P.R. SA a formulat o plângere penală împotriva intimatelor sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 și

289 C. pen., cu referire la întocmirea, cu depășirea limitelor legale și în mod

tendențios, a proiectului privind "Auditul performanței privind încheierea

de contracte cu societățile de asigurări de către C.N.P.R. SA."

Criticile formulate de petentă cu privire la

conținutul acestui proiect de raport au fost analizate punctual de către echipa

de audit, care și-a exprimat punctul de vedere în Nota întocmită la 25 iulie 2007

sub nr. 21295/B.D., ulterior fiind întocmit și Raportul de audit, care cuprinde

o serie de recomandări în baza constatărilor efectuate.

Curtea reține că atât prin plângerea

penală formulată, cât și prin susținerile constante în fața primei instanțe și

în motivele de recurs, petenta contestă conținutul proiectului de Raport de

Audit, ca și răspunsurile echipei de audit la obiecțiunile formulate, încercând

să supună cenzurii organelor judiciare penale aspecte ce se circumscriu și pot

fi analizate în condițiile și cu respectarea procedurilor înscrise în Legea nr.

94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, modificată

și completată prin Legea nr. 77/2002.

În acest context, nemulțumirile petentei cu

referire la conținutul și concluziile auditului efectuat de intimate trebuie să

îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri

penale împotriva membrilor echipei de audit. De altfel, așa cum rezultă din

actele aflate la dosar, o plângere penală similară a fost adresată de petentă

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a dispus de asemenea

neînceperea urmăririi penale, prin rezoluția nr. 1321/P/2007 din 7 septembrie 2007.

Simplul fapt că opinia expusă de intimați este

contrară susținerilor petentei, nu echivalează cu săvârșirea de către aceștia

a faptelor prevăzute de legea penală indicate în plângerea

formulată, astfel încât Curtea constată că atât soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispuse de procurorul care a instrumentat plângerea penală, cât

și soluția instanței de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva

soluției procurorului sunt legale și temeinice, sens în care recursul de față

este nefondat și urmează a

fi respins, cu

obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform

art. 192alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționara C.N.P.R. SA împotriva sentinței penale nr. 110 din 16 aprilie 2008

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.